ICCJ. Decizia nr. 1847/2011. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1847/2011
Dosar nr. 683/57/2010
Şedinţa publică din 29 martie 2011
Asupra recursurilor de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta P.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii: A.N.F.P., şi P.S. anularea refuzului de avizare a promovării reclamantei în clasă, obligarea A.N.F.P. la emiterea unui nou aviz favorabil promovării în clasa de numire în funcţia publică de inspector clasa I, gradul profesional principal, treapta 1 de salarizare, în baza examenului susţinut de către reclamantă, în noiembrie 2009, precum şi obligarea A.N.F.P. la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii s-a arătat că reclamanta, funcţionar public în cadrul A.F.P. Blaj, a fost declarată admisă la concursul de promovare în clasă, din ianuarie 2009, însă pârâta A.N.F.P. refuză emiterea avizului de promovare.
A mai arătat reclamanta că a absolvit învăţământul superior de lungă durată, în specialitatea în care lucrează, încă din anul 1982 Facultatea de Ştiinţe Economice, Cooperare Internaţională Marketing şi Management Informatizat Integral, durata studiilor 3 ani, absolvită în 2008, astfel că refuzul pârâtei nu este întemeiat mai ales că mulţi angajaţi ai pârâţilor de sunt absolvenţi ai aceleiaşi facultăţi şi au fost avizaţi favorabil de pârâtă pentru promovarea în clasă superioară.
La dosar, C.I.I.S.T.E. (denumirea anterioară I.A.C.I.E.S.T.E.), a depus cerere de intervenţie, în interesul reclamantei, având în vedere că reclamanta este licenţiată a acestei instituţii autorizată definitiv încă din anul 1991 desfăşurând până în prezent activitate unică învăţământ superior universitar, acreditată de Comisia pentru evaluarea şi asigurarea calităţii, astfel că diplomele eliberate conferă titularilor toate drepturile legale.
Pârâta A.N.F.P. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţiile inadmisibilităţii acţiunii pentru neîncadrarea în prevederile art. 2 alin. (l) lit. c) din Legea nr. 554/2004 şi neefectuarea procedurii prealabile, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii întrucât universitatea pe care reclamanta a absolvit-o nu este acreditată sau autorizată să emită diplome recunoscute de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării.
Prin sentinţa 243/ CA din 19 octombrie 2010, Curtea de Apel Alba-Iulia a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, a respins acţiunea reclamantei P.M. şi a respins cererea de intervenţie în interesul reclamantei formulată de C.I.I.S.T.E.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii invocată, instanţa de fond a reţinut că obiectul cererii de chemare în judecată vizează sancţionarea refuzului de a emite un aviz pentru transformarea postului ocupat de reclamantă, conform studiilor obţinute. A apreciat instanţa că refuzul de avizare este un act administrativ asimilat în sensul Legii nr. 554/2004, efectele sale fiind evidente, constituind tocmai cauza demersului judiciar al reclamantei.
Pe fondul cauzei, Curtea a reţinut că A.N.F.P. în mod corect în temeiul art. 15 din Regulamentul Cadru aprobat prin Ordinul Preşedintelui A.N.F.P. nr. 10280/2008 nu a acordat avizul în vederea transformării postului reclamantei în urma susţinerii concursului de promovare în clasă, cât timp adeverinţa de studii prezentată pentru a face dovada absolvirii unei forme de învăţământ superior cu diplomă de licenţă nu este recunoscută de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Alba - Iulia au declarat recurs P.M. şi SC C.I.I.S.T.E. SRL Bucureşti.
În motivarea celor două recursuri, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., în esenţă, reclamanta şi intervenientul au arătat următoarele:
- Soluţia instanţei de fond este netemeinică şi nelegală. Instanţa de fond nu a respectat dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că sentinţa este lipsită de motivare în raport cu cererea formulată.
- în mod greşit instanţa de fond a reţinut că reclamanta a absolvit cursurile U.I.D.T.E.A.T.C. româno - americană. Aceasta este doar o simplă denumire a unui punct de lucru ce nu are personalitate juridică distinctă.
În cererea de intervenţie accesorie se arată că s-a precizat că instituţia de învăţământ superior emitentă a diplomei de licenţă este C.I.I.S.T.E. (şi denumită anterior I.A.C.I.E.S.T.E.) persoană juridică de drept privat înfiinţată în baza Legii nr. 31/1980, autorizată să funcţioneze şi să desfăşoare activitate de învăţământ superior universitar, codificată CAEN 8542, prin sentinţa civilă nr. 1981 din 10 iulie 1991, definitivă şi irevocabilă şi acreditată de Comisia de Evaluare şi asigurare a calităţii educaţiei în conformitate cu prevederile art. 40 art. 11 din OUG nr. 75/2005.
Arată recurenţii că diplomele de licenţă eliberate de C.I.I.S.T.E. îndeplinesc aceleaşi efecte ca orice altă diplomă eliberată pe teritoriul României înainte de 1989 şi după anul 1993.
Se mai arată că urmare recunoaşterii studiilor şi a diplomei reclamantei, P.C. Scărişoara a permis acesteia să participe la concursul de promovare în clasă şi a înaintat A.N.F.P. dosarul de promovare solicitând emiterea avizului de promovare.
Primirea reclamantei la concursul pe post impunea condiţia obligatorie a studiilor superioare iar promovarea concursului arată pregătirea reclamantei.
- Instanţa de fond a aplicat greşit legea, apreciind refuzul Agenţiei ca fiind justificat deoarece cerinţa absolvirii studiilor trebuie să fie satisfăcută în sistemul naţional de învăţământ aşa cum este stabilită de legislaţia în vigoare. în acest fel instanţa de fond a adăugat la lege.
- Instanţa de fond a încălcat principiul neretroactivităţii legii, întrucât instituţia recurentă beneficiază de un drept câştigat în anul 1991 prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă în conformitate cu prevederile legale existente la acea dată. Se consideră că prevederile art. 1161 alin. (3) din Legea învăţământului se aplicau instituţiilor ce urmau a se înfiinţa ulterior apariţiei acestei legi, nicidecum unei instituţii deja înfiinţată.
- Consideră recurenţii ca fiind relevante în cauză actele existente la dosar prin care se arată că alte persoane licenţiate ale aceleiaşi instituţii de învăţământ, au primit aviz favorabil pentru promovarea într-o clasă superioară.
Pârâta - intimată A.N.F.P. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursurilor formulate, întrucât universitatea în cadrul căreia recurenta - reclamantă a absolvit studii superioare cu diplomă de licenţă nu a primit acreditarea în concordanţă cu prevederile HG nr. 676/2007 şi ulterior cu prevederile HG nr. 635/2008.
Analizând cererile de recurs, normele legale incidente în cauză şi prin prisma prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea nu sunt fondate pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În ceea ce priveşte lipsa motivării sentinţei de fond, se observă că acest motiv este nefondat. Instanţa de fond a respectat exigenţele prevederilor art. 261 C. proc. civ., a arătat motivele de fapt şi de drept care au format convingerea sa precum şi cele pentru care a înlăturat cererile părţilor.
Referitor la reţinerea eronată de către instanţa de fond a faptului că reclamanta a absolvit cursurile U.I.D.T.E.A.T. şi cooperare româno - americană, această susţinere nu este o eroare, din actele depuse de reclamantă rezultă că aceasta este Universitatea absolvită - care face parte din C.I.I.S.T.E.
Nu are nici o relevanţă pentru soluţionarea cauzei dacă s-a menţionat facultatea, specializarea sau Universitatea din cadrul Centrului de învăţământ Superior întrucât nici una din aceste forme nu a fost acreditată conform Legii nr. 88/1993 - art. 3 alin. (1).
- Este total greşită ipoteza invocată de recurente în sensul că instituţia de învăţământ superior a fost înfiinţată în baza Legii nr. 31/1990 şi autorizată să funcţioneze şi să desfăşoare activitate de învăţământ superior universitar, codificată C.A.E.N. 8542, prin sentinţa civilă nr. 1981 din 10 iulie 1991.
Potrivit art. 27 din Legea nr. 88/1993 - „Instituţiile cu activităţi de învăţământ superior înfiinţate după 22 decembrie 1989 sunt obligate să solicite autorizaţia de funcţionare provizorie în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi".
În conformitate cu art. 28 „Prin acreditare se recunoaşte valabilitatea întregii activităţi desfăşurate de instituţiile de învăţământ superior până la data acordării acestora".
Prin urmare, intervenientul - recurent avea obligaţia expresă să solicite autorizaţia de funcţionare provizorie în conformitate cu noile prevederi iar odată cu acreditarea i-ar fi fost recunoscută valabilitatea întregii activităţi, deci retroactiv, aceasta fiind o situaţie expres prevăzută de lege.
Potrivit art. 54 din Legea nr. 24/2000 „Dispoziţiile tranzitorii cuprind măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări care urmează să fie înlocuită de noul act normativ. Dispoziţiile tranzitorii trebuie să asigure, pe o perioadă determinată, corelarea celor două reglementări, astfel încât punerea în aplicare a noului act normativ să decurgă firesc şi să evite retroactivitatea acestuia sau conflictul între norme succesive.
Având în vedere dispoziţiile legale arătate mai sus, prin care se reglementează în mod unitar regimul juridic al instituţiilor de învăţământ, pentru o uniformizare a situaţiilor dinainte de 1993, a susţine că nu era nevoie de o nouă autorizare întrucât legea nu retroactivează este considerată a fi forţată şi de rea credinţă.
Constată Înalta Curte că intervenienta şi reclamanta nu au reuşit să probeze că instituţia de învăţământ superior, intervenienta face parte din sistemul naţional de învăţământ, nefiind acreditată prin lege de a elibera diplome de licenţă conform art. 3 alin. (2) din Legea nr. 88/1993 privind acreditarea instituţiilor de învăţământ superior şi recunoaşterea diplomelor.
Referirea recurenţilor la prevederile art. 116 din Legea învăţământului nr. 84/1995, se subsumează raţionamentului expus anterior şi deci este nefondată.
De asemenea, este nerelevantă susţinerea privind eliberarea avizului favorabil pentru promovarea într-o clasă superioară, pentru alte persoane licenţiate, neavând legătură cu analizarea caracterului justificat sau nu al refuzului A.N.F.P. de a emite acest aviz reclamantei la data de 7 ianuarie 2010.
Fată de cele arătate mai sus, constatând că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică, apreciind ca fiind justificat refuzul A.N.F.P. de a elibera avizul reclamantei.
În consecinţă, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se vor respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de P.M. şi SC C.I.I.S.T.E. SRL Bucureşti împotriva sentinţei nr. 243/ CA din 19 octombrie 2010 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1838/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1853/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
