ICCJ. Decizia nr. 1853/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1853/2011
Dosar nr.115/117/2010
Şedinţa publică din 29 martie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele.
Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanta B.M.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.F.P. anularea răspunsului primit de către Organismul Intermediar pentru P.D.R. Nord Vest, prin adresa nr. 92079 din 17 iulie 2009 a M.F.P. sub aspectul neacordării avizului favorabil pentru reclamantă privind majorarea salarială în baza Legii nr. 490/2004 şi a HG nr. 595/2009; obligarea pârâtului să emită aviz favorabil acordării majorării salariale de 75 % pentru reclamantă în baza textelor de lege din actele normative sus menţionate; obligarea pârâtului la plata sumei de 1045,62 lei pe lună începând cu data de 01 mai 2009 şi până la momentul emiterii avizului favorabil, cu titlu de daune materiale.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat din adresa nr. 92079 din 17 iulie 2009 rezultă că M.F.P. nu a acordat aviz favorabil în vederea acordării majorării salariale de 75 % în baza Legii nr. 490/2004 şi a HG nr. 595/2009.
A mai arătat reclamanta că M.F.P. motivează neacordarea avizului favorabil prin faptul că, C.A.I., în cadrul căruia aceasta îşi desfăşoară activitatea, este o structură care nu poate fi încadrată în structurile expres şi limitativ prevăzute de art. 2 alin. (l) lit. b) din HG nr. 595/2004.
Prin sentinţa nr. 519 din 12 februarie 2010, Tribunalul Cluj a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu de această instanţă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj.
Prin sentinţa nr. 235 din 19 mai 2010, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta B.M.C.; a anulat răspunsul primit de către organismul intermediar pentru P.D.R. Nord-Vest prin adresa nr. 92079 din 17 iulie 2009 a M.F.P. sub aspectul neacordării avizului favorabil pentru reclamantă pentru majorarea salarială în baza Legii nr. 490/2004 şi HG nr. 595/2009; a obligat pârâtul să emită aviz favorabil acordării majorării salariale de 75 % pentru reclamantă, în baza Legii nr. 490/2004 şi a HG nr. 595/2009; a obligat pârâtul la plata sumei de 1.045 lei pe lună începând cu 1 mai 2009 şi până la momentul emiterii avizului favorabil acordării majorării salariale de 75 % pentru reclamantă, cu titlu de daune materiale şi a obligat pârâtul la plata, în favoarea reclamantei, a sumei de 843,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că răspunsul primit de către organismul intermediar pentru P.D.R. Nord-Vest prin adresa nr. 92079 din 17 iulie 2009 a M.F.P. sub aspectul neacordării avizului favorabil pentru reclamantă pentru majorarea salarială în baza Legii nr. 490/2004 şi HG nr. 595/2009 este nelegală.
S-a apreciat că reclamanta poate beneficia de majorarea salarială prevăzută de Legea nr. 490/2004, având în vedere următoarele:
- face parte din personalul de specialitate, aşa cum este definit de art. l din Legea nr. 490/2004, al P.D.R. Nord – Vest [(structură care se încadrează la punctul 11 al art. 2 alin. (1) lit. b) din HG nr. 595/2009)] îndeplinindu-şi atribuţiile în cadrul C.A.I.;
- îndeplineşte condiţiile cumulative prevăzute de art. 2 alin. (1) din HG nr. 595/2009 respectiv: a) are conform fişei de post, în procent de 90 % atribuţii specifice domeniului gestionării asistenţei financiare nerambursabile comunitare aşa cum este definit la art. l lit. a) din acelaşi text de lege, „gestionarea asistenţei financiare nerambursabile comunitare totalitatea activităţilor de programare, implementare, monitorizare, raportare, evaluare, contractare, audit, verificare şi control tehnic şi financiar, efectuare a plăţilor, certificare, recuperare a sumelor necuvenite, asigurare a funcţionării adecvate a sistemelor de management şi control, cât şi activităţi de natură financiar-contabilă şi activităţi specifice de coordonare cu privire la instrumentele de preaderare P. şi I.S.P.A., fondurile structurale şi fondul de coeziune"; b) este încadrată în cadrul P.D.R. Nord-Vest, structură care are rol de Organism Intermediar, stabilit prin HG nr. 11/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale ce îndeplineşte atribuţiile prevăzute în acordul de delegare de funcţii încheiat cu A.M.
De asemenea, instanţa a apreciat întemeiat şi capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 1045,62 lei pe lună începând cu data de 01 mai 2009 şi până la momentul emiterii avizului favorabil, cu titlu de despăgubiri.
S-a reţinut că, în temeiul art. 6 din HG nr. 595/2009 M.F.P., trebuia să emită un răspuns în termen de 15 zile lucrătoare de la data depunerii documentaţiei, neîndeplinirea acestei obligaţii impune, raportat la principiul reparării integrale a prejudiciului admiterea şi a acestui capăt de cerere.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M.F.P., criticând soluţia instanţei de fond ca nelegală şi netemeinică.
În ceea ce priveşte soluţia instanţei de fond de anulare a răspunsului primit de reclamantă, prin adresa cu numărul 92079 din 17 iulie 2009 a M.F.P. sub aspectul neacordării avizului favorabil pentru majorarea salarială în baza Legii nr. 490/2004 şi a HG nr. 595/2009 şi obligarea pârâtului să emită aviz favorabil acordării majorării salariale de 75 % pentru reclamanta B.M.C. în baza Legii nr. 490/2004 şi HG nr. 595/2009, se arată de către recurent că este nelegală.
În opinia M.F.P., reclamanta nu îndeplineşte condiţiile cumulative prevăzute de art. 2 din HG nr. 595/2009 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare.
În ceea ce priveşte obligarea pârâtului M.F.P. la plata sumei de 1045,62 lei pe lună începând cu data de 01 mai 2009 şi până la momentul emiterii avizului favorabil, cu titlu de daune materiale se apreciază că sentinţa instanţei de fond, sub acest aspect, este criticabilă, întrucât excede soluţiilor de care este ţinută instanţa de contencios administrativ prin dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va admite recursul, va modifica sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii reclamantei, ca nefondată, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte a reţinut faptul că, prin cererea de chemare în judecată reclamanta B.M.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.F.P. anularea răspunsului primit de către Organismul Intermediar pentru P.D.R. Nord Vest, prin adresa nr. 92079 din 17 iulie 2009 a M.F.P. sub aspectul neacordării avizului favorabil pentru reclamantă privind majorarea salarială în baza Legii nr. 490/2004 şi a HG nr. 595/2009; obligarea pârâtului să emită aviz favorabil acordării majorării salariale de 75 % pentru reclamantă în baza textelor de lege sus menţionate; obligarea pârâtului la plata sumei de 1045,62 lei pe lună începând cu data de 01 mai 2009 şi până la momentul emiterii avizului favorabil, cu titlu de daune materiale.
În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 8 alin. (1) din OUG nr. 1/2006 privind unele măsuri pentru întărirea capacităţii administrative a României pentru integrarea în U.E. Personalul de specialitate din cadrul structurilor care au ca obiect de activitate gestionarea asistenţei financiare din împrumuturi externe contractate sau garantate de stat, rambursabile sau nerambursabile, precum şi a altor credite sau împrumuturi similare beneficiază de drepturile salariale prevăzute de Legea nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările ulterioare, respectiv de salarii de bază majorate cu 75 % faţă de cele prevăzute de lege.
De asemenea, dispoziţiile art. 2 din HG nr. 606/2009 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, stabilesc faptul că pot beneficia de prevederile acesteia personalul de conducere şi personalul de execuţie care îndeplineşte cumulativ următoarele criterii:
a) are atribuţii specifice domeniului gestionării asistenţei financiare nerambursabile comunitare, prevăzute în fişa postului, reprezentând minimum 75 % din totalul obiectivelor şi atribuţiilor de serviciu şi pentru îndeplinirea cărora alocă minimum 75 % din timpul total destinat îndeplinirii tuturor atribuţiilor de serviciu prevăzute în fişa postului;
b) este încadrat în următoarele structuri din cadrul şi din subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale: 1. Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultura; 2. Agenţia de Plăti şi Intervenţie pentru Agricultură; 3. Direcţia generală de dezvoltare rurală, care îndeplineşte funcţia de autoritate de management pentru Programul S.A.P.A.R.D. şi de autoritate de management pentru Programul Naţional de Dezvoltare Rurală; 4. unităţile de plată pentru programele finanţate din fonduri comunitare, în cazul în care acestea sunt organizate separat de autoritatea de management; 5. autoritatea competentă pentru acreditarea agenţiilor de plăţi; 6. structurile de specialitate din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi din cadrul instituţiilor subordonate care îndeplinesc, prin delegare, funcţii de gestionare şi implementare a asistenţei financiare nerambursabile comunitare, prevăzute de regulamentele comunitare şi memorandumurile de finanţare aplicabile, pe perioada de valabilitate a acordurilor de delegare.
Astfel, conform celor mai sus menţionate, pentru ca reclamanta să poată beneficia de majorarea drepturilor salariale cu până la 75 %, trebuie să îndeplinească cumulativ cele două condiţii stabilite de hotărâre, respectiv instituţia în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea reclamanta trebuie să fie dintre cele menţionate în HG nr. 606/2009 sau să îndeplinească, funcţii de gestionare şi implementare a asistenţei financiare nerambursabile comunitare, prevăzute în fişa postului, reprezentând minimum 75 % din totalul obiectivelor şi atribuţiilor de serviciu şi pentru îndeplinirea cărora alocă minimum 75 % din timpul total destinat îndeplinirii tuturor atribuţiilor de serviciu prevăzute în fişa postului.
Prin Legea nr. 490/2004 modificată, se stabilesc structurile din cadrul ministerelor şi instituţiilor care au ca obiect gestionarea asistenţei financiare nerambursabile comunitare, cât şi numărul şi structura posturilor, precum şi criteriile de încadrare a personalului pe funcţii specifice care ulterior vor fi aprobate prin hotărâre de Guvern.
Pentru punerea în aplicare a Legii nr. 490/2004 a fost adoptată HG nr. 170/2005 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri nerambursabile comunitare, iar prin art. 2 al hotărârii de guvern menţionate se stabilesc categoriile de personal şi structurile la care se aplica.
Potrivit art. 3 alin. (2), art. 4 şi art. 5 din HG nr. 170/2005, numărul şi structura posturilor ocupate de personalul care gestionează asistenţa financiară nerambursabilă comunitară se stabilesc urmare avizelor prealabile a M.F.P., aprobate prin ordin al ministerului finanţelor publice.
Astfel, aşa cum rezultă din dispoziţiile legale menţionate, una dintre condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a beneficia de majorarea salarială în baza Legii nr. 490/2004 este aceea de a fi încadrat în structurile prevăzute expres şi limitativ la art. 2 alin. (l) lit. b) din actul normativ menţionat.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, a constatat că intimata-reclamantă nu se află în niciuna din structurile enumerate şi nu are ca obiect de activitate gestionarea asistenţei financiare nerambursabile comunitare aşa cum este definită această activitate de actele normative menţionate.
Înalta Curte a constatat că nu sunt întemeiate susţinerile formulate de intimata-reclamantă în legătură cu acordarea sporului de 75 % în discuţie, fără distincţia activităţilor desfăşurate în mod concret de fiecare dintre personalul care gestionează asistenţa financiară nerambursabilă comunitară.
Normele cu caracter special în discuţie au o justificare obiectivă şi rezonabilă în sensul jurisprudenţei C.E.D.O., astfel încât soluţia instanţei de fond este nelegală, întrucât norma specială menţionează categoriile de personal cărora li se aplică dispoziţiile legale arătate, iar reclamanta nu face parte dintre persoanele expres prevăzute de aceasta.
Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs formulat de M.F.P., se observă că şi acesta este întemeiat.
Instanţa de fond ca efect al admiterii acţiunii reclamantei în anularea răspunsului primit de către organismul intermediar pentru P.D.R. Nord-Vest prin adresa nr. 92079 din 17 iulie 2009 a M.F.P. sub aspectul neacordării avizului favorabil pentru aceasta de acordare a majorării salariale de 75 %, în mod automat a acordat acesteia şi daune materiale. Or, pentru acordarea acestora trebuie avute în vedere anumite criterii obiective rezultând din gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, aspecte pe baza cărora să fie apreciate intensitatea şi gravitatea atingerii aduse acestora.
Pentru toate aceste considerente, văzând că sunt motive de modificare a sentinţei atacate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ., raportate la cele ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va modifica sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.F.P. împotriva sentinţei nr. 235 din 19 mai 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantei B.M.C. ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1847/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1915/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
