ICCJ. Decizia nr. 1946/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1946/2011
Dosar nr.2/52/54/2010
Şedinţa publică din 1 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin cererea adresată Tribunalului Mehedinţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta F.E. a solicitat, în contradictoriu cu Guvernul României, Instituţia Prefectului – judeţul Mehedinţi şi Primăria Drobeta-Turnu Severin, stabilirea cuantumului măsurilor reparatorii în echivalent, obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri, obligarea acesteia la emiterea titlului de despăgubire în cuantumul stabilit de hotărârea judecătorească.
În motivarea cererii reclamanta arată că, în urma notificării adresate potrivit Legii nr. 10/2001, s-a emis Dispoziţia din 28 august 2006 de către Primăria Drobeta-Turnu Severin prin care s-au acordat despăgubiri, iar dosarul nu a fost soluţionat de către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Prin Sentinţa civilă nr. 457 din 13 septembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi s-a dispus declinarea competenţei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, unde a fost înregistrat sub nr. 2825/54/2010.
2. Soluţia instanţei de fond.
Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 603 din 17 decembrie 2010 a respins cererea de sesizare a instanţei de contencios administrativ cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate invocată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta F.E., a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită Decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul situat în Drobeta-Turnu Severin, str. K., judeţul Mehedinţi, au fost respinse celelalte capete de cerere şi a fost respinsă acţiunea faţă de pârâţii Guvernul României, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Instituţia Prefectului judeţului Mehedinţi şi Primăria Drobeta-Turnu Severin.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a apreciat că durata excesivă a procedurilor administrative (aproximativ 9 ani) este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil şi a făcut aplicarea art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, obligând Comisia Centrală la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire.
Apărările Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit cărora Secretariatul acesteia a solicitat Primăriei Drobeta-Turnu Severin să completeze dosarul cu înscrisuri care să facă dovada dreptului de proprietate al reclamantei asupra întregului imobil nu au fost reţinute pentru că nu au fost susţinute prin materialul probator, iar Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a făcut dovada efectuării vreunei operaţiuni administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Cu privire la cererea de sesizare a Tribunalului Mehedinţi cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a Dispoziţiei emisă de Primăria Drobeta-Turnu Severin s-a invocat faptul că potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004 numai legalitatea unui act administrativ poate fi invocată pe calea excepţiei de nelegalitate, iar în art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se prevede că „nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară”.
Excepţia invocată este inadmisibilă pentru că vizează acte ce nu pot forma obiectul unei acţiuni în anulare în faţa instanţelor de contencios administrativ, iar dispoziţia primarului poate fi atacată potrivit art. 26 din Legea nr. 10/2001, la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare.
Referitor la excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului României, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Instituţia Prefectului judeţului Mehedinţi şi Primăria Drobeta-Turnu Severin, au fost admise întrucât competenţa exclusivă în emiterea deciziei referitoare la acordarea de titluri de despăgubire revine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Celelalte capete de cerere ce vizau stabilirea cuantumului despăgubirilor şi obligarea Comisiei Centrale la emiterea titlului de despăgubire în cuantumul stabilit de hotărârea judecătorească, s-a reţinut că potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005, evaluarea se face de evaluatori autorizaţi, desemnaţi aleatoriu de această comisie, iar instanţa de judecată nu se poate substitui autorităţii competente.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor considerând-o nelegală şi netemeinică deoarece:
I. În mod nelegal şi netemeinic a fost respinsă cererea de sesizare a tribunalului cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a Dispoziţiei emisă de Primarul municipiului Craiova, deoarece există o dependenţă evidentă între soluţionarea pe fond a litigiului şi această excepţie.
De asemenea, s-a invocat faptul că dispoziţia emisă de primar este un act administrativ, mai ales că potrivit art. 16 alin. (21) din Titlul VII ele sunt avizate de instituţia prefectului pentru legalitate, astfel că nu poate fi calificat ca act civil.
Pe fondul excepţiei se critică soluţia instanţei de fond pentru că a fost obligată să emită Decizia reprezentând titlu de despăgubire, deşi din actele depuse la dosar, rezultă că, la momentul preluării imobilului în anul 1985, acesta se afla în coproprietate, iar potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată „în cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptăţite coproprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se stabileşte în cote-părţi ideale, potrivit dreptului comun”.
Pentru că dispoziţia a fost emisă cu încălcarea art. 4 şi 23 din Legea nr. 10/2001 s-a solicitat admiterea excepţiei de nelegalitate invocată.
II. Referitor la obligaţia la emiterea deciziei cu motivarea încălcării principiului procesului rezonabil, se arată că Primăria municipiului Drobeta-Turnu Severin şi-a depăşit limitele învestirii prin emiterea unei dispoziţii pentru întreg imobilul fără să ţină seama de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.
Se critică şi obligarea la emiterea deciziei şi pentru că nu s-au avut în vedere etapele administrative şi obligarea la emiterea deciziei în cel mult 30 de zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii deşi trebuie evaluat imobilul de un expert autorizat.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii petitului privind emiterea deciziei ca fiind neîntemeiată, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei recurate.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
I. Motivele invocate şi care vizează nesesizarea Tribunalului Mehedinţi cu excepţia de nelegalitate a Dispoziţiei din 28 septembrie 2006 emisă de Primarul municipiului Drobeta-Turnu Severin (şi nu Craiova, cum se indică în recursul declarat), sunt nefondate.
Este adevărat că potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004 „Legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. În acest caz, instanţa, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, va sesiza prin încheiere motivată instanţa de contencios administrativ competentă, suspendând cauza”, însă actul a cărui nelegalitate este invocată nu este un act administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2004.
Cum excepţia de nelegalitate reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004 reprezintă un mijloc de apărare, o cale indirectă de control a legalităţii unui act administrativ, iar dispoziţia contestată nu este un act administrativ, în mod legal instanţa de fond a respins excepţia de nelegalitate invocată şi nu a sesizat Tribunalul Dolj cu soluţia acesteia.
Chiar şi dacă dispoziţia primarului ar fi apreciată ca act administrativ, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi atacate în contencios administrativ actele pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară, iar în cauză, în Legea nr. 10/2001 există prevăzută expres posibilitatea contestării dispoziţiei la instanţa civilă (art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, secţia civilă a tribunalului în a cărei rază teritorială se află sediul unităţii deţinătoare).
II. Nici motivele de recurs ce vizează obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei privind imobilul situat în Drobeta-Turnu Severin, str. K., judeţul Mehedinţi, nu sunt fondate.
În principal, Comisia Centrală a arătat că nu a emis Decizia potrivit art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 deoarece la data preluării imobilului în 1985 exista o stare de coproprietate, iar Primăria Municipiului Drobeta-Turnu Severin nu a depus acte din care să rezulte motivul pentru care a emis dispoziţia pentru întregul imobil pe numele reclamantei.
Susţinerile sunt nelegale şi dovedesc reaua-credinţă a autorităţii în soluţionarea cererii reclamantei.
Într-adevăr, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 „în cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptăţite coproprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se stabileşte în cote-părţi ideale, potrivit dreptului comun”, însă art. 4 alin. (4) din acelaşi act normativ prevede că „de cotele moştenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la Cap. III profită ceilalţi moştenitori ai persoanei îndreptăţite care au depus în termen cererea de restituire”.
Ipoteza avută în vedere de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 este aceea în care pentru acelaşi imobil au formulat cerere de restituire mai multe persoane îndreptăţite ce au avut calitatea de coproprietari ai imobilului în momentul preluării abuzive, iar legea precizează că, în această situaţie, dreptul de proprietate se constată sau se stabileşte pe cote-părţi, potrivit dreptului comun, dar textul nu cere tuturor coproprietarilor imobilului să formuleze cereri de restituire.
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor susţine că Primăria municipiului Drobeta-Turnu Severin trebuia să emită dispoziţia numai pentru cota-parte din imobilul pe care reclamanta a deţinut-o la momentul preluării abuzive în anul 1985, iar restul cotelor-părţi să nu fie acordate.
A accepta un asemenea punct de vedere ar însemna să impunem persoanelor îndreptăţite respectarea regulii unanimităţii în cazul cererilor de restituire a imobilelor preluate abuziv, iar practica instanţelor judecătoreşti este în sensul că nu se impune respectarea regulii în cazul acestor cereri.
Dacă regimul juridic al cererii de restituire a unui imobil preluat abuziv este considerat a fi unul special al acţiunii în revendicarea de drept comun, deoarece sunt stabilite anumite termene şi proceduri prealabile şi cum practica judiciară recunoaşte că nu este inadmisibilă acţiunea în revendicare formulată de un coindivizar sau coproprietar, rezultă că nici în cadrul procedurilor de restituire nu se poate cere unui coproprietar să respecte regula unanimităţii.
De altfel, la dosarul cauzei există hotărâri judecătoreşti sau certificate de moştenitor din care rezultă că ceilalţi coproprietari ai imobilului au încheiat o tranzacţie, iar reclamanta este cea care a beneficiat de bunurile supuse partajului.
Oricum, indiferent care ar fi situaţia coproprietarilor de la care imobilul a fost preluat pentru că Dispoziţia din 28 august 2006 recunoaşte dreptul la despăgubiri al reclamantei pentru întregul imobil, act ce nu a fost anulat, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor trebuie să respecte prevederile acesteia, dar din cuantumul despăgubirilor trebuie deduse despăgubirile încasate la momentul exproprierii de toţi coproprietarii şi nu numai cele încasate de reclamantă.
Cu privire la termenul rezonabil de soluţionare a cererii, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică.
Notificarea reclamantei soluţionată prin Dispoziţia din 28 august 2006 a Primarului municipiului Drobeta-Turnu Severin, a fost înaintată Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor dar nu a fost soluţionată nici până în prezent.
Chiar dacă Legea nr. 247/2005 nu instituie un termen pentru soluţionarea dosarelor, totuşi, pentru că România a ratificat Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului trebuie aplicată de instanţele naţionale.
În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat în mod constant că prin nefinalizarea procedurilor administrative şi judiciare într-un termen rezonabil, se aduc atingere art. 6 din Convenţie.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei nr. 603 din 17 decembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2011.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 1944/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1948/2011. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
