ICCJ. Decizia nr. 1948/2011. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1948/2011
Dosar nr.1376/57/2007
Şedinţa publică din 1 aprilie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă
a) Cererea de chemare în judecată
Reclamanta S.C. "A.T." S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Regională Vamală - Serviciul de Supraveghere şi Control Vamal, Ministerul Economiei şi Finanţelor – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale anularea Procesului-verbal de control din 2006, a Deciziei pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal şi înregistrată sub nr. 85/2005, a Deciziei nr. 241/2007 emisă în soluţionarea contestaţiei administrative şi exonerarea reclamantei de plata sumei de 1.938.660 RON. A fost solicitată suspendarea punerii în executare a creanţei vamale.
În motivarea acţiunii se arată că în mod greşit organele vamale au considerat că în cauză reclamanta nu mai poate beneficia de facilităţile fiscale acordate, pe motiv că a schimbat sediul social din zona defavorizată, contrar prevederilor art. 7 şi 9 din OUG nr. 24/1998, deoarece reclamanta a continuat să desfăşoare activitate în judeţul Hunedoara, Hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor pentru mutarea sediului în judeţul Prahova fiind desfiinţată în instanţă. Pe de altă parte, se arată că organele vamale nu aveau competenţă în recuperarea facilităţilor fiscale.
În drept s-au invocat prevederile OUG nr. 24/1998, Cod fiscal şi vechiul C. vam.
2) Întâmpinarea formulată în cauză
Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara a depus întâmpinare pentru Ministerul Economiei şi Finanţelor prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale şi a solicitat declinarea competenţei la Curtea de Apel Ploieşti, în funcţie de mutarea sediului, excepţie la care pârâta a renunţat pe parcursul judecăţii. Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acţiunii, întrucât reclamanta nu a respectat prevederile exprese ale art. 7 şi 9 din OUG nr. 24/1998, deoarece nu a continuat să desfăşoare activitatea în judeţul Hunedoara, astfel că trebuie să restituie creanţele vamale.
c) Sentinţa şi considerentele primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 78/F/CA/2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. "A.T." S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Economiei şi Finanţelor – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara, Autoritatea Naţională a Vămilor – Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale şi în consecinţă a anulat Procesul-verbal de control din 28 noiembrie 2006, Decizia pentru regularizarea situaţiei privind obligaţii suplimentare stabilite de controlul vamal înregistrată sub nr. 85/2005 şi Decizia nr. 241/2007 emisă în soluţionarea contestaţiei. A exonerat reclamanta de plata sumei de 1.938.660 RON şi totodată a respins cererea de suspendare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că reclamanta, în calitate de investitor în zona defavorizată, a fost beneficiara Certificatului de investitor din 26 ianuarie 2001, a cărui valabilitate a încetat la data de 16 noiembrie 2005, prin expirarea perioadei de recunoaştere a judeţului Hunedoara ca zonă defavorizată.
Facilităţile fiscale de care a beneficiat reclamanta constituie ajutor de stat în sensul art. 1 din Legea nr. 143/1999, iar monitorizarea şi recuperarea acestora revine Agenţiei pentru Dezvoltare Regională şi Consiliului Concurenţei şi nu organelor vamale, astfel că actele întocmite în acest sens de vamă sunt întocmite de o autoritate ce nu avea competenţă în domeniu, fiind nule.
Pe de altă parte, hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor din data de 5 decembrie 2005 privind schimbarea sediului social al societăţii din judeţul Hunedoara în judeţul Prahova a fost anulată prin Sentinţa nr. 13 din 23 aprilie 2007 pronunţată de Tribunalul Prahova, devenită ulterior irevocabilă, nemaifiind îndeplinite cerinţele art. 7 şi 9 din OUG nr. 24/1990.
S-a apreciat că, în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru obligarea societăţii la restituirea facilităţilor fiscale de care a beneficiat în perioada în care a desfăşurat activitate în zona defavorizată, astfel că s-a admis ca fondată acţiunea reclamantei, au fost anulate actele încheiate de pârâtă şi a fost exonerată reclamanta de plata datoriilor către bugetul statului.
2. Instanţa de recurs
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Bucureşti şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
a) Motivele de recurs
În motivele de recurs s-a arătat că potrivit datelor furnizate de Oficiul Registrului Comerţului Prahova, societatea reclamantă şi-a schimbat sediul social în Sinaia şi nu a mai desfăşurat activitate de producţie în judeţul Hunedoara, într-o perioadă mai mică decât dublul perioadei în care a beneficiat de scutirea la plata drepturilor vamale.
În aceste condiţii în baza art. 7 din OUG nr. 24/1998 trebuie să restituie către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale sumele aferente facilităţilor acordate în conformitate cu această ordonanţă de urgenţă.
Recurentele au susţinut că Autoritatea Naţională a Vămilor are competenţa de a efectua controlul vamal al operaţiunilor şi de a lua măsuri de recuperare a drepturilor vamale datorate, potrivit OUG nr. 86/2003.
b) Analiza motivelor de recurs
Din analiza motivelor de recurs, a acţiunii, a probelor cauzei şi legislaţiei aplicabile în cauză, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate.
Reclamanta a beneficiat în baza OUG nr. 24/1998, de calitatea de investitor în zonă defavorizată, aşa cum rezultă din Certificatul din 26 ianuarie 2001.
Potrivit art. 6 din OUG nr. 24/1998 societăţile comerciale cu capital majoritar privat care au sediul şi îşi desfăşoară activitatea în zone defavorizate, beneficiază pentru investiţiile nou create de o serie de facilităţi fiscale.
În considerarea calităţii de investitor în zonă defavorizată societatea reclamantă a beneficiat de astfel de facilităţi.
Legiuitorul a prevăzut în art. 9 din OUG nr. 24/1998 că în situaţia în care societăţile constituite în zone defavorizate îşi încetează activitatea în zona respectivă şi îşi schimbă sediul din zona defavorizată, într-o perioadă mai scurtă decât dublul perioadei în care a beneficiat de facilităţile acordate prin Hotărârea de Guvern de înfiinţare a zonei defavorizate, trebuie să achite sumele datorate către bugetul de stat, al asigurărilor sociale şi al fondurilor speciale, aferente facilităţilor de care a beneficiat.
Certificatul de investitor în zonă defavorizată s-a eliberat la 26 ianuarie 2001, iar în baza HG nr. 1078/2000, care a constituit temeiul de drept al facilităţilor acordate pentru zona reprezentată de aria geografică Hunedoara, perioada de declarare ca zonă defavorizate a fost de 5 ani.
Din informaţiile furnizate de Oficiul Registrului Comercial de pe lângă Tribunalul Prahova rezultă că societatea şi-a schimbat sediul în Sinaia, judeţul Prahova la 14 decembrie 2005, astfel încât prin aplicarea art. 9 şi 7 din OUG nr. 24/1998 reclamanta-intimată este supusă sancţiunii restituirii facilităţilor fiscale.
În ceea ce priveşte nulitatea absolută parţială a Hotărârii A.G.E.A. din 5 decembrie 2005 privind schimbarea sediului social, constată că prin Sentinţa nr. 13 din 23 aprilie 2007 trebuie precizat că aceasta nu poate produce efecte juridice asupra actului de control, aşa cum se va explica în continuare.
Procesul-verbal de control s-a încheiat la 28 noiembrie 2006, când societatea îşi schimbase sediul social din zona defavorizată.
Acţiunea în nulitatea Hotărârii A.G.E.A. de schimbare a sediului social s-a introdus în anul 2007, astfel că aceasta nu poate produce efecte retroactiv, fiind apreciată de instanţă ca fiind formulată pro cauza.
În acest sens, trebuie arătat că radierea de la Oficiul Registrului Comerţului Prahova s-a efectuat la 14 noiembrie 2007, ca urmare a cererii depuse la 22 octombrie 2007.
De asemenea, potrivit evidenţelor aflate la registrul comerţului Hunedoara societatea a fost radiată din acest Registru la data de 7 decembrie 2005, fără ca ulterior să mai existe o altă menţiune.
În raport de împrejurarea că societatea şi-a schimbat sediul din zona defavorizată înainte de expirare a perioadei prevăzută de art. 7 din OUG nr. 24/1998, organul de control a aplicat legal sancţiunea prevăzută de art. 9 din acelaşi act normativ.
Referitor la motivarea instanţei de fond privind competenţa exclusivă a Consiliul Concurenţei de recuperare a ajutorului de stat, aceasta este străină de natura pricinii.
Motivul de recurs privind competenţa organelor Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală în domeniul recuperării taxelor, impozitelor şi altor venituri bugetare, derivând din prevederile art. 19 alin. (1) din OUG nr. 86/2003 fiind întemeiat.
În speţă, organul de control fiscal a dispus recuperare unei creanţe bugetare, care face parte din categoria veniturilor bugetare, astfel că avea competenţa de a stabili datoria fiscală.
c) Soluţia instanţei de recurs
Având în vedere considerentele acestei decizii, Înalta Curte, în baza art. 312 C. proc. civ., va admite recursul declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională Bucureşti pentru Accize şi Operaţiuni Vamale, va respinge recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală ca tardiv declarat şi va modifica sentinţa atacată, în sensul că va respinge acţiunea reclamantei S.C. "A.T." S.R.L. Hunedoara, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Sentinţei nr. 78 din 22 martie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională Bucureşti pentru Accize şi Operaţiuni Vamale împotriva Sentinţei nr. 78 din 22 martie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea reclamantei S.C. "A.T." S.R.L. Hunedoara, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2011.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 1946/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1955/2011. Contencios. Contract administrativ.... → |
|---|
