ICCJ. Decizia nr. 1985/2011. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1985/2011
Dosar nr. 9402/2/2009
Şedinţa publică din 5 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2799 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii şi, pe cale de consecinţă, a respins acţiunea formulată reclamantul I.M., în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.I., ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă, a reţinut în esenţă, şa acum reiese din considerentele sentinţei, următoarele:
Reclamantul I.M. a solicitat,în temeiul art. 1 alin. (l) şi art. 2 alin. (l) lit. h) din Legea nr. 554/2004 din Legea contenciosului administrativ, să se constate:
- nesoluţionarea în termen legal a cererii acestuia înregistrată la M.E.C.I. sub nr. 17482/2009;
- să se dispună ca pârâtul M.E.C.I. să procedeze la revocarea/anularea recunoaşterii unui număr de 26 de diplome eliberate de U.O. în perioada anilor 2000 - 2003 pentru cetăţeni străini pentru studii aprofundate (chiropractică, naturopatie, Osteopatie, dietologie, fiziochinetoterapie, aplicaţii în kinetologie etc.) astfel după cum au fost identificate de Raportul de control a Autorităţii de Control a Guvernului înregistrat sub nr. 734 din 13 februarie 2007 şi de Raportul direcţiei de audit a M.E.C.T. nr. 12019/2007.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că, interesul său în promovarea unei astfel de cereri constă în aceea că a avut calitatea de decan al Facultăţii de Medicină din cadrul U.O., în perioada eliberării acestor diplome, eliberarea lor în pretinse specialităţi medicale aducând o gravă atingere onoarei şi prestigiului sau profesional.
În acelaşi timp, este promovarea unui interes public, de a împiedica practicare actelor medicale de persoane fără nicio calificare ce reprezintă un veritabil pericol public.
A precizat că actul anulării recunoaşterii de către minister a diplomelor este distinct de anularea însăşi a diplomei.
Pârâtul, prin întâmpinarea formulată a invocat excepţia lipsei plângerii prealabile, excepţia inadmisibilităţii, excepţia tardivităţii şi a lipsei calităţii procesuale pasive a sa.
Instanţa a reţinut, cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamantului că această excepţie este întemeiată, arătând că se solicită anularea recunoaşterii unor diplome aparţinând unor terţe persoane, astfel că efectele hotărârii ce se va pronunţa se vor întinde asupra unor persoane care nu sunt părţi în proces.
Acestea prin faptul ca reclamantul nu le-a chemat în judecată nu pot să-şi exercite dreptul la apărare prevăzut de art. 24 din Constituţia României.
Prin urmare sub acest aspect o cerere de chemare în judecată în care nu sunt chemate persoanele la care se referă anumite acte administrative, este inadmisibilă.
A mai reţinut instanţa că cererea reclamantului mai este inadmisibilă şi sub un alt aspect.
Din dispoziţiile legale art. 14 din legea nr. 88/1993 şi ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 288/2004, precum şi din Ordinul nr. 4022/2008 reiese că diplomele eliberate de instituţiile de învăţământ superior din România sunt recunoscute de drept, neemiţându-se nici un act administrativ prin care să se facă o recunoaştere a unor astfel de diplome.
Concluzionează instanţa că, nefiind vorba despre emiterea sau anularea unui act administrativ cererea reclamantului este inadmisibilă prin raportare la dispoziţiile legii nr. 554/2004 care este aplicabilă doar actelor administrative emise de autorităţile publice.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs, în termen legal, reclamantul I.M., pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greşita aplicare a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu dispoziţiile art. 2(2) din acelaşi act normativ.
Recurentul arată că în mod nelegal prin sentinţa atacată cauza a fost soluţionată pe excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulate de recurent.
Aceasta deoarece recurentul a contestat în baza art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 nesoluţionarea în termenul legal a cererii înregistrată sub nr. 17482 din 11 august 2009 prin care a solicitat ca pârâtul în calitate de autoritate competentă să procedeze la revocarea recunoaşterii unui număr de 26 de diplome eliberate de U.O., în perioada 2000 – 23003, pentru cetăţenii străini pentru studii aprofundate astfel cum au fost identificate de Raportul de control a Autorităţii de Control a Guvernului înregistrat sub nr. 734 din 13 februarie 2007 şi de Raportul direcţiei de audit nr. 12019 din 28 mai 2007.
Motivele pentru care s-a formulat de recurent această sesizare a fost faptul că diplomele, care au fost vizate de control au vizat specialităţi ce nu figurează în Nomenclatorul de specialităţi medicale şi farmaceutice aprobat prin Ordin al Ministrului Sănătăţii şi au fost semnate de persoane lipsite de calitate, deoarece nu deţineau legal calitatea de decan.
Se arată de recurent că în mod nelegal instanţa de fond a apreciat acţiunea, ca inadmisibilă, în condiţiile în care pârâtul-intimat are competenţă deplină şi exclusivă de a proceda la anularea recunoaşterii unei diplome de studii nelegal emise cu fraudarea legii.
Se invocă în acest sens dispoziţiile Legii nr. 84/1995 şi art. 35 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învăţământ superior, aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007 al M.E.C.T.
La dosar intimatul-pârât a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază, ca nefundat, pentru următoarele considerente:
Sentinţa atacată este legală şi temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Soluţionarea cauzei pe excepţia inadmisibilităţii acţiunii este corectă şi legală având în vedere obiectul principal al sesizării recurentului înregistrată sub nr. 17482/2009 şi solicitarea concretă a recurentului în raport de autoritatea pârâtă: obligarea pârâtului, prin hotărâre judecătorească să efectueze o anumită prestaţie, respectiv să procedeze la revocarea/anularea recunoaşterii unui număr de 26 de diplome de studii eliberate, cu fraudarea legii de către U.O. în perioada anilor 2000 – 2003.
Acţiunea recurentului, persoană fizică, astfel cum a fost formulată este inadmisibilă în cauză nefiind aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu dispoziţiile art. 2 alin. (2) din acelaşi act normativ.
Pe de o parte intimatul-pârât a comunicat recurentului răspuns la cererea înregistrată sub nr. 17482 din 11 august 2009, la data de 27 septembrie 2009. În cauză nu poate fi reţinută nesoluţionarea în termen a cererii deoarece recurentul nu a solicitat un simplu răspuns la cererea sa. Recurentul a solicitat din partea pârâtului, prin cerere ca acesta în calitate de autoritate să procedeze la revocarea anumitor acte de studii, individuale, emise, în opinia recurentului, prin fraudarea legii. Prin conţinutul concret al cererii ce vizează o anumită prestaţie, acţiunea recurentului este inadmisibilă fiind în mod corect apreciată şi respinsă ca atare de instanţa de fond.
Ceea ce solicită recurentul nu se încadrează în soluţiile pe care instanţa de contencios le poate pronunţa conform art. 18 (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece instanţa nu poate dispune obligarea unei autorităţi să procedeze la o activitate, pe de o parte neprevăzută de lege în competenţa sa şi pe de altă parte care vizează acte administrative individuale care au intrat în circuitul civil.
În fraudarea legii invocată ca motiv în justificarea interesului legitim public nu reprezintă un argument pentru a se aprecia că acţiunea recurentului este admisibilă, acesta având la dispoziţie formularea unei plângeri penale pentru a se verifica existenţa sau nu a unor falsuri privind eliberarea celor 26 de diplome de studii.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul I.M. împotriva sentinţei nr. 2799 din 9 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1982/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1986/2011. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
