ICCJ. Decizia nr. 1990/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1990/2011
Dosar nr. 820/35/2009
Şedinţa publică din 5 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, şi de contencios administrativ fiscal, reclamantul C.L., în contradictoriu cu pârâtul I.S.C. Bucureşti,a solicitat suspendarea organizării de către pârât a oricărei alte evaluări pentru funcţia de director coordonator-manager, pentru I.S.C. Nord Vest, în condiţiile art. IV din OUG nr. 37/2009 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea rezultatelor evaluării organizate la 25 mai 2009.
în motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că sunt îndeplinite în mod cumulativ cele două condiţii prevăzute expres de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 şi anume existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Susţine reclamantul, că în cauză există o puternică îndoială asupra legalităţii actului administrativ, întrucât dispoziţiile OUG nr. 37/2009 nu reglementează procedura de verificare a legalităţii modului de evaluare a cunoştinţelor şi abilităţilor celor care participă la selecţia pentru funcţia de director coordonator.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepţia prematurităţii acţiunii, întrucât trebuie să existe un act administrativ, pentru a putea fi supus cenzurii instanţei, în vederea suspendării executării acestuia, or, în speţă nu există un act administrativ.
Totodată, a invocat excepţia lipsei obiectului având în vedere că litigiul nu are ca obiect un act administrativ emis şi nu se circumscrie prevederilor art. 8, 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 precum şi excepţia inadmisibilităţii, întrucât reclamantul nu a parcurs procedura administrativă a plângerii prealabile.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 135/CA/2009-P.L, a respins, ca neîntemeiate excepţiile prematurităţii acţiunii, a inadmisibilităţii şi a lipsei de obiect, invocate de pârât.
Prin aceeaşi sentinţă,a admis cererea de suspendare formulată de reclamantul C.L., în contradictoriu cu pârâtul I.S.C. şi a dispus suspendarea organizării de către pârât a oricărei alte evaluări pentru funcţia de director coordonator-manager, pentru I.S.C. Nord Vest, în condiţiile art. IV din OUG nr. 37/2009 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea rezultatelor evaluării organizate la data de 25 mai 2009.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă, a reţinut, în esenţă, aşa cum reiese din considerentele sentinţei, următoarele:
În ceea ce priveşte excepţiile invocate de pârât, prin întâmpinare, respectiv excepţia prematurităţii, a inadmisibilităţii şi a lipsei de obiect a cererii de suspendare, instanţa a constat că sunt neîntemeiate şi, le-a respins ca atare, reţinând că, în cauză se solicită suspendarea unui act vătămător producător de efecte juridice.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei procedurii prealabile instanţa, a constatat că este neîntemeiată, întrucât procedura prealabilă a fost efectuată în cauză prin contestaţia formulată de către reclamant împotriva rezultatului evaluării desfăşurată la data de 25 mai 2009 şi înregistrată la pârât.
Pe fondul cauzei, instanţa a constat că sunt îndeplinite condiţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004,reţinând că, deşi, dispoziţiile art. IV din OUG nr. 37/2009 prevăd că se poate organiza o singură evaluare, este evident că va fi nevoie de o nouă evaluare, întrucât în prezent funcţia de director coordonator nu este ocupată, la evaluarea din 25 mai 2009 prezentându-se doar reclamantul care a fost respins, conform procesului verbal încheiat la acea dată.
împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul I.S.C. Bucureşti
În motivarea recursului, pârâtul a arătat, în esenţă, următoarele:
Prima instanţă a respins, în mod greşit, excepţiile prematurităţii, a inadmisibilităţii şi a lipsei de obiect a cererii de suspendare, cu toate că în speţă nu există un act administrativ vătămător pentru reclamant, iar organizarea oricărei alte evaluări pentru funcţia de director coordonator - manager pentru I.S.C. Nord Vest, în condiţiile art. IV din OUG nr. 37/2009, nu are nicio legătură cu acţiunea în contencios administrativ promovată de reclamant, ce are ca obiect anularea hotărârii prin care reclamantul a fost respins la selecţia organizată în data de 25 mai 2009 pentru funcţia de director coordonator.
În timp ce actul atacat prin acţiunea principală nu este suspendat şi nici nu i s-a cerut suspendarea, în prezenta cauză s-a solicitat suspendarea unui act administrativ inexistent.
De asemenea, Curtea de Apel Oradea nu s-a pronunţat cu privire la excepţia lipsei procedurii prealabile.
Instanţa a pronunţat o hotărâre judecătorească nelegală deoarece nu a efectuat verificări cu privire la faptul că reclamantul îşi desfăşoară în continuare activitatea în cadrul I.S.C. Nord Vest, astfel că nu se poate vorbi de o pagubă iminentă produsă acestuia.
Cele două condiţii prevăzute în mod cumulativ în art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite; din modul în care curtea de apel s-a pronunţat cu privire la existenţa cazului bine justificat, aceasta de fapt a prejudecat fondul litigiului ce face obiectul dosarului nr. 839/35/2009, iar în privinţa pagubei iminente instanţa nu a avut în vedere că reclamantul şi-a exprimat acordul pentru ocuparea unui post de execuţie în cadrul I.S.C., asigurându-se acestuia salariul aferent.
Recursul este fondat.
Curtea constată că în art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt precizate condiţiile în care judecătorul cauzei poate dispune suspendarea executării actului administrativ contestat, textul legal amintit enumerând trei condiţii cumulative: a) condiţia declanşării procedurii administrative prealabile, b) condiţia cazului bine justificat şi c) condiţia prevenirii unei pagube iminente.
În termenii art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, suspendarea judiciară a actelor administrative se dispune „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. în cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate."
Având ca reper acest text de lege, rezultă cu puterea evidenţei că nu pot fi suspendate decât actele infralegislative tipice, astfel cum sunt ele definite în art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, iar nu proceduri administrative prin care autorităţile publice organizează diverse activităţi, de tipul organizării evaluărilor pentru ocuparea unor funcţii de conducere, cum este cazul în speţă.
Aşadar, opinia instanţei că o astfel de procedură reprezintă un act vătămător, producător de efecte juridice, este în conflict cu prevederile din Legea contenciosului administrativ, care reglementează suspendarea judiciară a actelor administrative. Chiar dacă reclamantul este nemulţumit că pârâtul a organizat o nouă evaluare, el nu poate apela la prevederile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, atâta timp cât autoritatea publică pârâtă nu emite un act administrativ tipic pe care să-l conteste în condiţiile legii.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul formulat de pârât şi va modifica sentinţa atacată în sensul că va respinge ca inadmisibilă acţiunea formulată de către reclamantul C.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul I.S.C. împotriva sentinţei nr. 135/ CA-P.I. din 6 iulie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge cererea de suspendare ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1986/2011. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1991/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
