ICCJ. Decizia nr. 1999/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1999/2011
Dosar nr. 377/33/2010
Şedinţa publică din 5 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamantele V.R. şi K.M.M., în contradictoriu cu pârâtele A.N.R.P., C.C.S.D., au solicitat.
- obligarea pârâtelor la îndeplinirea tuturor formalităţilor legale preliminare necesare emiterii deciziei şi la emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire în dosarul nr. 566/CC, având ca obiect acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, str. Plevnei, judeţ Cluj, înscris iniţial în C.F. nr. 16085 Cluj-Napoca, transcris apoi în C.F. nr. 24076, în suprafaţă de 3.901 m.p.;
- obligarea pârâtelor, în temeiul art. 15 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, la plata sumei de 1.500 RON, cu titlu de penalităţi, pentru fiecare zi de întârziere, de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a sentinţei şi până la executarea efectivă a acesteia, în sensul îndeplinirii tuturor formalităţilor legale necesare emiterii deciziei şi emiterea deciziei în dosarul nr. 566/CC, având ca obiect acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru imobilul descris la petitul 1;
- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantele au arătat că în temeiul art. 22 din Legea nr. 10/2001, au revendicat imobilul descris în petitul 1 al acţiunii introductive. Urmare acestor notificări, unitate a deţinătoare – R.A.T.U.C. Cluj a emis, la data de 22 septembrie 2003, deciziile nr. 34 şi 35, propunând acordarea de despăgubiri.
Deşi au trecut mai mult de 6 ani de la emiterea sus menţionatelor decizii, perioada în care legislaţia a suferit modificări, intrând în vigoare Titlul VII din Legea nr. 247/2005, reclamantelor nu li s-au emis deciziile reprezentând titlurile de despăgubire.
Încercând soluţionarea pe cale amiabilă, prin cererea comunicată pârâtelor la data de 27 august 2009, reclamantele au solicitat informaţii privind stadiul de soluţionare al dosarului înregistrat sub numărul 566/CC, iar în lipsa formulării unui răspuns în termen legal, au revenit la solicitări, prin cererea formulată la data de 20 octombrie 2009.
Faţă de lipsa vreunui răspuns din partea pârâtelor la plângerea prealabilă din 04 ianuarie 2010, reclamantele au apreciat că cerere lor de chemare în judecată este întemeiată.
Pe de altă parte, reclamantele au mai susţinut că Legea nr. 247/2005 deşi nu stabileşte un termen expres în cadrul căruia se impune soluţionarea dosarelor nu este de natură a justifica prelungirea la infinit a emiterii deciziilor, respectiv neemiterea acestora într-un termen rezonabil. Or, Decizia nr. 34, respectiv 35 emise de R.A.T.U.C. Cluj-Napoca datează din 22 septembrie 2003. Acestea a fost înregistrate la Secretariatul C.C.S.D. sub numărul 566/CC. Dat fiind faptul că de la data emiterii deciziei au trecut mai mult de 6 ani, respectiv numărul de înregistrare de la Secretariatul C.C.S.D. este unul foarte mic raportat la volumul de cereri existent, reclamantele au apreciat că soluţionarea dosarului nu s-a făcut într-un termen rezonabil.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta A.N.R.P., a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei K.M.M.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P., a arătat că în cuprinsul art. 2 din HG nr. 361/2005, cu modificările şi completările ulterioare, sunt prevăzute principalele atribuţii ale Autorităţii, în privinţa aplicării Legii nr. 10/2001.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei K.M.M., pârâta a arătat că în cauza supusă judecaţii, notificarea nr. 2058 din 11 octombrie 2001 având drept obiect imobilul înscris în CF nr. 16085 Cluj-Napoca, în suprafaţă de 3901 m.p. a fost formulată numai de reclamanta V.R., fără ca, la dosarul aferent deciziilor nr. 34 şi 35 din 22 septembrie 2003 emise de R.A.T.U.C. Cluj-Napoca, să existe vreo notificare depusă de reclamanta K.M.M., astfel cum impun dispoziţiile Legii nr. 10/2001, republicată cu modificările şi completările ulterioare, respectiv art. 22 alin. (5) din această lege.
Pe de altă parte a mai susţinut că nu poate fi vorba de refuzul A.N.R.P. de a emite Decizia reprezentând titlul de despăgubire, întrucât nu A.N.R.P. are atribuţii privind emiterea titlurilor de despăgubire, C.C.S.D. fiind entitatea înfiinţată potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005 şi învestită potrivit actului normativ amintit cu atribuţii în acest sens.
Totodată, a învederat faptul că, potrivit dreptului civil, daunele cominatorii se aplică numai atunci când este vorba de asigurarea executării obligaţiilor de a face şi de a nu face, cu referire la art. 5802 C. proc. civ. Or, în prezenta speţă, faptul de a nu fi fost emisă Decizia reprezentând titlu de despăgubire, nu poate constitui o neexecutare din partea A.N.R.P., a obligaţiei ce revine de fapt C.C.S.D.
Pârâta C.C.S.D., prin întâmpinarea formulată a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei K.M.M. şi excepţia de nelegalitate a Deciziilor nr. 34 din 22 septembrie 2003 şi 35 din 22 septembrie 2003 emise de R.A.T.U.C. Cluj-Napoca, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei K.M.M., pârâta a arătat că notificarea nr. 2058 din 11 octombrie 2001 având drept obiect imobilul înscris în C.F. nr. 16085 Cluj-Napoca, în suprafaţă de 3901 m.p. a fost formulată numai de reclamanta V.R., cu menţiunea că, la dosarul aferent deciziilor nr. 34 şi 35 din 22 septembrie 2003 emise de R.A.T.U.C. Cluj-Napoca, nu există vreo notificare depusă de reclamanta K.M.M.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acţiunii, ca nefondată, întrucât legiuitorul, neprevăzând un termen de soluţionare a dosarelor ce fac obiectul procedurii administrative prevăzute la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 a stabilit că ordinea de soluţionare a dosarelor va fi decisă de către C.C.S.D.
În acest context, sunt şi prevederile pct. 17.1. din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 aprobate prin HG nr. 1.095/2005, potrivit cărora „ordinea în care vor fi soluţionate dosarele va fi stabilită prin decizie a C.C.S.D. În aplicarea acestor prevederi, C.C.S.D. a emis Decizia nr. 2/28 februarie 2006, iar potrivit acestei noi decizii dosarele transmise Secretariatului C.C.S.D. se vor împărţi în două categorii, respectiv dosare transmise Secretariatului C.C.S.D. înainte de intrarea în vigoare a OUG nr. 81/2007 şi dosare transmise Secretariatului C.C.S.D. după intrarea în vigoare a OUG nr. 81/2007. În speţă, dosarul privind acordarea de despăgubiri, în favoarea reclamantelor, face parte din categoria dosarelor transmise Secretariatului C.C.S.D. înaintea de intrarea în vigoare a OUG nr. 81/2007.
Totodată, pârâta C.C.S.D. Bucureşti a formulat şi cerere de chemare în garanţie a R.A.T.U.C. Cluj-Napoca, în situaţia în care Comisia va cădea în pretenţii, având în vedere faptul că emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire în dosarul nr. 566/CC este condiţionată de clarificare aspectelor legate de întinderea dreptului de proprietate al reclamantei V.R. asupra terenului notificat, şi de calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantei K.M.M., aspecte în temeiul cărora a invocat excepţia de nelegalitate a Deciziilor nr. 34 şi nr. 35 din 22 septembrie 2003 şi care au justificat remiterea dosarului nr. 566/CC către R.A.T.U.C. Cluj-Napoca.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta R.A.T.U.C. Cluj Napoca, a solicitat respingerea cererii de chemare în garanţie formulată de C.C.S.D. Bucureşti ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 250/210 pronunţată în data de 8 iunie 2010 a decis următoarele.
- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P..
- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei K.M.M.
- a admis în parte cererea de chemare în judecată introdusă de reclamantele V.R. şi K.M.M., în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D.,
- obligă pârâta C.C.S.D. să îndeplinească toate formalităţile legale preliminare necesare pentru emiterea deciziei şi la emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire în dosarul 566/CC, având ca obiect acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, str. Plevnei, jud. Cluj, înscris iniţial în C.F. 16.085 Cluj-Napoca, transcris apoi în C.F. 2.4076, în suprafaţă de 3.901 m.p.
Prin aceeaşi sentinţă a respins cererea de chemare în judecată introdusă de reclamantele V.R. şi K.M.M., în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P., pentru lipsa calităţii procesual pasive, a respins cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 1500 Ron cu titlu de penalităţi, pentru fiecare zi de întârziere, de la rămânerea irevocabilă a sentinţei şi până la executarea efectivă şi a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a Deciziilor nr. 34 din 22 septembrie 2009 şi 35 din 22 septembrie 2009 emisă de R.A.T.U.C. Cluj-Napoca.
Totodată, a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în garanţie introdusă de pârâta C.C.S.D. împotriva chematei în garanţie R.A.T.U.C. Cluj-Napoca şi a obligat pârâta C.C.S.D. la plata sumei de 4,15 Ron cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru şi timbru judiciar.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă, a constat, aşa cum reiese din considerentele sentinţei, următoarele.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P., instanţa a constatat că este întemeiată,întrucât în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv există o procedură specială respectiv cea reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 care-i conferă calitate procesuală în emiterea deciziei conţinând titlu de despăgubire, C.C.S.D.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei K.M.M., aspectele esenţiale pentru soluţionarea excepţiei sunt indisolubil legate de cele utile soluţionării fondului, aşa încât vot fi soluţionate concomitent. Astfel, este relevant de enunţat faptul că, prin Decizia nr. 34 din 22 septembrie 2003 emisă de către R.A.T.U.C. Cluj-Napoca s-a admis cererea formulată de către K.M.M. şi în consecinţa s-a propus acordarea de despăgubiri in condiţiile legii speciale privind regimul juridic de stabilire şi plata a despăgubirilor aferente unor imobile preluate abuziv, în limita sumei de 14.628,75 Euro, pentru imobilul înscris în C.F. nr. 16085 Cluj, cu suprafaţa utila de 975, 25 m.p. Dosarul în care s-a pronunţat dispoziţia menţionată anterior a fost comunicat A.N.R.P.
Prin Decizia nr. 35 din 22 septembrie 2003 emisă de către R.A.T.U.C. Cluj-Napoca s-a admis cererea formulată de către V.R. şi în consecinţă s-a propus acordarea de despăgubiri in condiţiile legii speciale privind regimul juridic de stabilire si plată a despăgubirilor aferente unor imobile preluate abuziv, în limita sumei de 14.628,75 Euro, pentru imobilul înscris în C.F. nr. 16085 Cluj, cu suprafaţa utilă de 975, 25 m.p. Dosarul în care s-a pronunţat dispoziţia menţionată anterior a fost comunicat A.N.R.P.
Aşadar, reclamanta K.M.M. este titulara unei decizii emise de către chemata în garanţie R.A.T.U.C., având ca obiect o propunere de despăgubire pentru un imobil care nu poate fi retrocedat în natură, iar pârâta C.C.S.D. nu are competenţa de a analiza şi cenzura în această etapă procedurală calitatea acestei persoane la despăgubire, ci exclusiv legalitatea respingerii cererii de retrocedare în natura a terenului, cu scopul de a reduce la minim cuantumul despăgubirilor prin echivalent pe care le va acorda Statul pentru bunurile preluate abuziv în perioada comunistă care nu mai pot fi restituite în natură.
Pe fondul cauzei, instanţa a constat că cererea de chemare în judecată este întemeiată, reclamantele fiind lezate în dreptul lor de a încasa despăgubiri pentru terenul situat în Cluj-Napoca, strada Plevnei, judeţul Cluj, înscris iniţial în CF nr. 16085 Cluj-Napoca, transcris ulterior în CF nr. 24076 prin refuzul nejustificat al autorităţii pârâte de a-i soluţiona cererea într-un termen rezonabil, respectiv prin neemiterea deciziei în termenul menţionat.
Arată instanţa că reiese forte clar din actele depuse la dosar faptul că terenul vizat de notificarea reclamantelor este ocupat integral de construcţiile regiei locale de transport Cluj-Napoca. Termenul „parţial" folosit de către regia de transport este explicat prin faptul că aceste elemente de construcţii descrise (hale din beton, platforme betonate, reţele subterane) care aparţin autobazei de transport nu sunt amplasate exclusiv pe terenul în cauză, ele ocupând şi terenul aferent altor numere topografice, revendicate la rândul lor. În baza acestor explicaţii, instanţa apreciază ca fiind neîntemeiate suspiciunile pârâtei C.C.S.D. privind legalitatea refuzului de restituire în natură, restituirea dosarului după câţiva ani în baza acestui motiv reprezentând o încercare de a justifica inacţiunea pe un interval de timp absolut nerezonabil. Legea are în vedere ca în termen de cel mult 60 de zile de la intrarea ei în vigoare să se predea pe bază de proces-verbal de predare-primire noii entităţi deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor iar cele privitoare la propunerea motivată de acordare a despăgubirilor însoţite de întreaga documentaţie, cum este cazul în speţă, în termen de 30 de zile de la data adoptării deciziilor/dispoziţiilor sau, după caz, a ordinelor [(art. 16 alin. (1) şi (2) din Titlul VII al legii nr. 247/2005)]. Odată primit dosarul atribuţia C.C.S.D. acesteia constă în analizarea situaţiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură după care această entitate va proceda la centralizarea dosarelor pentru care, în mod întârziat cererea de restituire în natură a fost respinsă, şi le va transmite evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare [(art. 16 alin. (4) şi (5) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005)].
În speţă, reclamantele atacă actul administrativ atipic constând în refuzul nejustificat al autorităţii administrative de a elibera actul administrativ în termenul prevăzut de dispoziţiile generale aplicabile în materie, acela de 30 de zile de la data înregistrării cererii.
Termenul rezonabil în procedurile civile nu poate să excludă şi durata procedurii administrative prealabile, fiindcă sesizarea jurisdicţiei este condiţionată de normele de drept intern, de parcurgerea acestei proceduri. Se observă că cererea privitoare la dreptul invocat de reclamante nu poate fi soluţionată cu respectarea principiului celerităţii procedurilor, ca şi garanţie de ordin general înscrisă în art. 6 paragraful 1 al Convenţiei.
Cu privire la excepţia de nelegalitate a celor două decizii emise de către R.A.T.U.C. Cluj în favoarea reclamantelor, instanţa a reţinut faptul că, potrivit normelor legale incidente din Legea nr. 554/2004 „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. În acest caz, instanţa, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ competentă şi suspendă cauza" (art. 4 din Legea 554/2004).
Însă problema care se ridică în cauza dedusă judecăţii este aceea că instanţa competentă pentru a analiza legalitatea dispoziţiilor şi deciziilor emise în baza Legii nr. 10/2001 nu este instanţa de contencios administrativ ci secţia civilă a tribunalelor, conform dispoziţiilor lipsite de echivoc ale art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Chiar dacă textul se referă doar la „persoana îndreptăţită" este unanim admis de practica şi doctrina judiciară că orice demers de anulare a actelor prin care sunt soluţionate notificările formulate în baza Legii nr. 10/2001 se soluţionează de instanţele civile, cu excepţia acţiunilor formulate de Prefect în exercitarea tutelei.
Cu privire la cererea de chemare în garanţie formulată de către pârâta C.C.S.D. împotriva chematei în garanţie R.A.T.U.C. Cluj-Napoca, instanţa a apreciat că obligarea acestei pârâte la emiterea actului administrativ nu dă naştere vreunui drept de regres, deoarece prin admiterea cererii de chemare în judecată pârâta este obligată exclusiv la îndeplinirea unei atribuţii legale, care nu ar putea fi îndeplinită de către chemata în garanţie şi nici nu ar putea da naştere vreunei obligaţii de despăgubire în sarcina acesteia.
În ceea ce priveşte cererea de obligare a pârâtei căzută în pretenţii la plata unei sume de 1500 Ron zilnic cu titlul de penalităţi, instanţa a reţinut că în această fază procesuală a unei amenzi pentru fiecare zi de întârziere este prematură, întrucât face abstracţie de normele speciale din materia contenciosului administrativ şi exclude dreptul autorităţii administrative de a se conforma hotărârii judecătoreşti în termenul de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, fără aplicarea unei sancţiuni.
În baza dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a obligat pârâta căzută în pretenţii C.C.S.D. la plata sumei de 4,15 Ron cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru şi timbru judiciar.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta C.C.S.D. pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greşita aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 247/2005 republicată şi a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 precum şi a dispoziţiilor art. 60 C. proc. civ., în ceea ce priveşte respingerea cererii de chemare în garanţie a R.A.T.U.C. Cluj Napoca.
Primul aspect vizează soluţionarea greşită a excepţiei de nelegalitate a deciziilor nr. 34/2003 şi nr. 35/2003 emise de chemata în garanţie şi respingerea nelegală a cererii de chemare în garanţie formulată de recurentă.
Se arată că în mod greşit a fost respinsă excepţia de nelegalitate invocată conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Aceasta deoarece la soluţionarea excepţiei de nelegalitate depindea de soluţionarea dosarului de fond având ca obiect emiterea Titlului de despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
În ceea ce priveşte respingerea cererii de chemare în garanţie se arată că instanţa de fond nu a ţinut cont de dispoziţiilor art. 60 C. proc. civ., în condiţiile în care exista culpa chematei în garanţie în ceea ce priveşte netransmiterea dosarelor complete către autoritatea recurentă în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Al doilea aspect de nelegalitate priveşte pe fond soluţia dispusă de instanţa de fond. Este criticată soluţia de admitere şi de obligare a recurentei la îndeplinirea tuturor formalităţilor legale preliminare necesare emiterii deciziei şi la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire în condiţiile în care nu au fost respectate etapele procedurii prevăzute în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 şi în normele metodologice de aplicare.
Se arată că în condiţiile în care dosarul reclamantei-intimate nu era complet, în cauză nu erau îndeplinite condiţiile existenţei unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004.
La dosarul intimatei chemate în garanţie a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, iar recurenta a depus concluzii scrise.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază, ca nefondat, pentru următoarele considerente.
Sentinţa pronunţată de instanţa de fond este legală, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În mod corect a fost apreciată ca inadmisibilă şi respinsă ca atare excepţia de nelegalitate invocată având ca obiect deciziile nr. 34/2003 şi nr. 35/2003 emise de chemata în garanţie. În raport de data emiterii, anul 2003, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, în cauză sunt înlăturate dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în raport de dispoziţiile art. 6 din C.E.D.O. şi având în vedere principiul stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice.
Cererea de chemare în garanţie, în mod corect a fost respinsă deoarece în cauză nu erau îndeplinite condiţiile art. 60 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, în mod corect instanţa de fond a admis, în parte acţiunea în condiţiile în care erau îndeplinite condiţiile unui refuz nejustificat de soluţionare a cereriireclamate în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.
Aceasta deoarece de la data emiterii dispoziţiilor în baza Legii nr. 10/2001, anul 2003, a fost depăşit termenul rezonabil de soluţionare a cererii de despăgubiri în raport de art. 6 din C.E.D.O.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.C.S.D. împotriva sentinţei nr. 250 din 8 iunie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1996/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2000/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
