ICCJ. Decizia nr. 2007/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2007/2011
Dosar nr. 1516/46/2010
Şedinţa publică din 5 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 37/ F-CONT pronunţată în data de 9 februarie 2011, a respins cererea formulată de reclamanta A.B.A. Olt, privind impunerea din oficiu pentru impozitele, taxele şi contribuţiile cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursa nr. 98332 din 02 noiembrie 2010 emisă de pârâta A.F.P.M. Râmnicu Vâlcea, ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel, prim instanţă, a reţinut, în esenţă, aşa cum reiese din considerentele hotărârii, următoarele:
Reclamanta arătat că, prin Decizia sus-menţionată, pârâta i-a stabilit obligaţii de plată suplimentare în sumă de 752.569 lei, reprezentând vărsăminte din reducerea drepturilor salariale, astfel că actul fiscal este nelegal, întrucât nu îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 43 C. proCod Fiscal, deşi a depus în termen declaraţia fiscală.
A menţionat reclamanta că, prin executarea deciziei de impunere s-ar produce o perturbare gravă a funcţionării serviciilor publice pe care le prestează, existând posibilitatea de a nu putea face faţă obligaţiilor financiare exigibile pe care le are, atât faţă de creditorii fiscali, cât şi faţă de ceilalţi creditori. Punerea în executare a deciziei, ar conduce la blocarea conturilor sale, generând o paralizare a activităţii şi imposibilitatea onorării contractelor asumate faţă de clienţi şi furnizori, fiind create consecinţe şi asupra salariaţilor săi.
Pârâta, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.
Instanţa a mai reţinut că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât pentru a se dispune suspendarea executării acestei decizii, prin dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, legiuitorul a impus ca petentul să dovedească îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa cazului bine justificat şi existenţa unei pagube iminente, însă reclamanta, cu privire la cele două condiţii, nu a administrat probe.
împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta A.B.A. Olt, pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ., se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greşita aplicare a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Recurenta arată că în mod greşit instanţa de fond a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare având ca obiect Decizia privind impunerea din oficiu pentru impozitele, taxele şi contribuţiile cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursă nr. 98332 din 2 noiembrie 2010 emisă de A.F.P.M. Râmnicu Vâlcea.
Apreciază că în cauză erau îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se admite, ca situaţie de excepţie suspendarea executării deciziei nr. 98332 din 2 noiembrie 2010, până la pronunţarea instanţei de fond.
În ceea ce priveşte condiţia existenţei unor cazuri bine justificate în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, recurenta invocă trei aspecte de vădită nelegalitate ale actului administrativ contestat.
Primul vizează nerespectarea dispoziţiilor art. 83 alin. (4) C. proCod Fiscal, deoarece nu erau îndeplinite condiţiile impunerii din oficiu, în condiţiile în care s-a depus declaraţia fiscală.
Al doilea vizează nerespectarea dispoziţiilor art. 43 C. proCod Fiscal, privind obligativitatea motivării.
Al treilea motiv îl reprezintă natura sumelor contestate ca nefiind datorate, susţinându-se şi în raport de Decizia Curţii Constituţionale nr. 874/2010 că în mod greşit au fost calificate ca şi creanţe fiscale.
Cu privire la a doua condiţie, respectiv existenţa unei pagube iminente în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 recurenta arată că a probat cu acte efectele grave care decurg din executarea silită a sumelor imputate atât faţă de recurentă cât şi faţă de terţi.
La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază, ca fondat, pentru următoarele considerente:
În cauză, sentinţa atacată prin care s-a respins cererea de suspendare este dată cu aplicarea greşită a legii, în cauză Curtea apreciind că sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a fi admisă situaţia de excepţie a suspendării executării deciziei nr. 98332 din 2 noiembrie 2010 până la pronunţarea instanţei de fond.
Curtea apreciază că sunt întemeiate aspectele invocate în recurs privind existenţa unor cazuri bine justificate, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, care să fie de natură a crea o „îndoială serioasă" în privinţa legalităţii actului administrativ.
Dacă aspectele de procedură vor fi analizate pe fondul cauzei, Curtea consideră că aspectul de nelegalitate care se încadrează în dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 îl reprezintă faptul că recurenta contestă ca nefiind datorată suma reţinută în sarcina sa de organele fiscale pe motiv că veniturile obţinute nu se încadrează în categoria de venituri asupra cărora se aplică reducerea salarială în procent de 25% reglementată de dispoziţiile Legii nr. 118/2010.
Având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 874/2010, care dă o anumită calificare sumelor reprezentând diminuarea de 25 %, Curtea apreciază că există dubii cu privire la natura juridică a sumelor reţinute în sarcina recurentei, respectiv în ce măsură acestea pot fi calificate ca fiind creanţe fiscale.
În ceea ce priveşte a doua condiţie a cererii de suspendare, privind existenţa unei pagube iminente în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 se constată că recurenta a depus la dosar acte din care rezultă efectele prejudiciale grave pe care le-ar avea executarea silită a sumelor reţinute în sarcina sa pe care le contestă ca nefiind datorate.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată în sensul că va admite cererea de suspendare formulată.
Va dispune suspendarea executării deciziei privind impunerea din oficiu nr. 98332 din 2 noiembrie 2010 până la pronunţarea instanţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta A.B.A. Olt împotriva sentinţei nr. 37/ F - CONT din 9 februarie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite cererea de suspendare formulată.
Dispune suspendarea executării deciziei privind impunerea din oficiu nr. 98332 din 2 noiembrie 2010 emisă de pârâta A.F.P.M. Râmnicu Vâlcea până la pronunţarea instanţei de fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2005/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2008/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
