ICCJ. Decizia nr. 2046/2011. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2046/2011
Dosar nr. 160/45/2010
Şedinţa publică din 6 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii M.M., M.M., Ş.M., M.M. şi H.M.B. au chemat în judecată pe pârâții A.S.P. din M.T.I., M.T.I. şi A.N.S.V.S.A., solicitând anularea deciziilor nr. 167 din 21 decembrie 2009, nr. 252 din 21 decembrie 2009, nr. 245 din 21 decembrie 2009, nr. 246 din 21 decembrie 2009 şi nr. 251 din 21 decembrie 2009, emise de A.S.P. din cadrul M.T.I. şi pe cale de consecinţă repararea pagubei prin reintegrarea reclamanţilor în funcţiile publice deţinute anterior emiterii deciziilor şi acordarea drepturilor salariale de care au fost lipsiţi pentru perioada de la momentul punerii în executare a deciziilor şi până la repunerea efectivă a reclamanţilor în funcţie, precum şi obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că au fost funcţionari publici în cadrul Agenţiei de Sănătate Publică din M.T.I. – U.T. Iaşi, unde au ocupat funcţia de referent gradul III superior I; se mai arată că A.S.P. din cadrul M.T.I. – U.T. Iaşi, înfiinţată prin OUG nr. 64/2003 și care deţine 7 sucursale fără personalitate juridică, printre care şi sucursala Iași, a încetat, începând cu data de 22 ianuarie 2010, în mod ilegal şi abuziv, raporturile de serviciu cu reclamanţii, atitudine urmată de neplata unor drepturi salariale, cu nerespectarea dispoziţiilor Codului muncii, contractul colectiv de muncă aferent ramurii şi a dispoziţiilor HG nr. 1399/2009.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul M.T.I. a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, susţinând că faţă de pretenţiile deduse judecăţii nu are legitimare procesuală deoarece reclamanţii au fost încadraţi la A.S.P. cu personalitate juridică, în subordinea M.T.I., având drept de reprezentare proprie, putând să îşi exercite drepturile procesuale în nume propriu.
Pârâta A.N.S.V.S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat aceeaşi excepţie în ceea ce o priveşte, susţinând că o astfel de calitate o poate avea doar emitentul actului administrativ atacat, or, deciziile atacate au fost emise de o altă persoană.
2. Hotărârea primei instanţe
Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 305/ CA din 6 decembrie 2010, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale de folosinţă a pârâtei A.S.P. şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.N.S.V.S.A. şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamanţii M.M., M.M., Ş.M., M.M. şi H.M.B. în contradictoriu cu pârâtele A.S.P. şi A.N.S.V.S.A., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de capacitate de folosinţă, respectiv a unei persoane fără capacitate procesuală pasivă; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.T.I.
Prin aceeaşi sentinţă, instanţa de fond a admis acţiunea formulată de reclamanţii M.M., M.M., Ş.M., M.M. şi H.M.B. în contradictoriu cu pârâtul M.T.I. şi, în consecinţă, a anulat deciziile nr. 167 din 21 decembrie 2009, nr. 245 din 21 decembrie 2009, nr. 246 din 21 decembrie 2009, nr. 251 din 21 decembrie 2009 şi nr. 252 din 21 decembrie 2009, emise de A.S.P. din cadrul M.T.I.; de asemenea, a obligat pârâtul M.T.I. să îi reintegreze pe reclamanţi în funcţia publică deţinută anterior încetării raporturilor de serviciu şi să le plătească despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate, şi cu celelalte drepturi de care aceştia ar fi beneficiat în lipsa actelor anulate, până la data reintegrării efective, precum şi la plata sumei de 2504,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
3. Considerentele reţinute de prima instanţă în motivarea soluţiei sale
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Cu privire la excepţiile invocate
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, în executarea căreia a fost emisă H.G nr. 1399/2009, s-a desfiinţat A.S.P. din cadrul M.T.I., în cadrul căreia reclamanţii au avut calitatea de funcţionari publici, iar patrimoniul acesteia a fost preluat de M.T.I. şi de către A.N.S.V.S.A., corespunzător activităţilor preluate, caz în care prima instanţă a constatat că aceasta este lipsită de calitate procesuală de folosinţă.
Astfel, a considerat că doar M.T.I. are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât din fișele posturilor rezultă că în cadrul Agenției desființate reclamanții aveau atribuții ce se încadrează în tipurile de activitate preluate de minister, neavând nici o legătură cu tipul de activitate preluat de A.N.S.V.S.A., ținând seama și de faptul că odată cu împărţirea patrimoniului se împart, pe lângă drepturile deţinute de vechea entitate juridică, şi obligaţiile acesteia.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. IV alin. (6) din HG nr. 1399/2009, încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu ale personalului, ca urmare a reorganizării potrivit Legii nr. 329/2009, se face cu respectarea procedurilor legale aplicabile categoriei de personal din care face parte şi a prevederilor legale privind protecţia socială, pe baza criteriilor stabilite între conducerea A.S.P. a M.T.I. şi reprezentanţii salariaţilor, în termen de maximum 60 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii.
Consideră instanţa de fond că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese că nu au fost respectate aceste prevederi legale, în condiţiile în care nu au fost stabilite criterii pentru selectarea personalului în vederea încetării raporturilor de serviciu; totodată, din examinarea conţinutului deciziilor atacate, judecătorul fondului a reţinut că acestea nu cuprind motivele concrete şi criteriile care au determinat încetarea acestor raporturi, respectiv, elementele de fapt şi de drept care au determinat încetarea raportului de serviciu, cu arătarea în detaliu a modului în care au fost aplicate criteriile la care fac trimitere dispoziţiile precitate.
Totodată, prima instanţă a constatat că în cuprinsul deciziilor s-a făcut trimitere la dispoziţiile art. 99 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 şi precizarea că încetarea raportului de serviciu se datorează desfiinţării agenţiei, menţiuni pe care însă le-a considerat insuficiente şi incorecte întrucât cazul de eliberare din funcţie prevăzut la articolul sus indicat se referă la situaţia în care autoritatea sau instituţia publică şi-a încetat activitatea, nu la situaţia în care activitatea acesteia este redusă şi preluată de două autorităţi publice, ca în speţă.
În fine, instanţa de fond a mai reţinut şi încălcarea dispoziţiilor art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999, în sensul că instituţia publică nu şi-a îndeplinit obligaţia de a solicita A.N.F.P., în perioada de preaviz, lista funcţiilor publice vacante în vederea transferării în interesul serviciului sau la cerere.
În ceea ce priveşte capătul de cerere care are ca obiect reintegrarea reclamanţilor în funcţiile publice deţinute anterior emiterii deciziilor şi acordarea drepturilor salariale de care au fost lipsiţi pentru perioada de la momentul punerii în executare a deciziilor şi până la repunerea efectivă a reclamanţilor în funcţie, judecătorul fondului a constatat că în cauză sunt incidente prevederile art. 106 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 188/1999.
4. Recursul declarat în cauză
Împotriva sentinţei nr. 305/ CA din 6 decembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul M.T.I. invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7, pct. 8 şi pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Astfel, printr-un set de critici circumscrise motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ., formulată recurentul susţine că instanţa de fond a respins în mod greşit excepţia lipsei calităţii procesual pasive pe baza unor aprecieri neîntemeiate şi contradictorii; în acest sens, se arată că, deşi, în hotărârea recurată se reţine că Agenţia s-a desfiinţat şi că deciziile contestate au fost emise de Agenţie, în mod neîntemeiat se concluzionează că doar M.T.I. are calitate procesual pasivă., în considerarea faptului că din fişele posturilor rezultă că în cadrul Agenţiei desfiinţate reclamanţii aveau atribuţii ce se încadrează în tipurile de activitate preluate de Minister.
Consideră recurentul că aprecierile instanţei de fond în sensul că odată cu împărţirea patrimoniului Agenţiei se împart, pe lângă drepturile deţinute de vechea entitate juridică şi obligaţiile acesteia nu poate fi reţinut în cauză, faţă de dispoziţiile HG nr. 1399/2009 şi art. 8 din Legea nr. 329/2009, în raport de care între A.S.P. a M.T.I. şi M.T.I. a operat transferul doar a drepturilor şi a obligaţiilor prin actele normative indicate şi asumate de părţi prin Protocolul încheiat.
Mai susţine recurentul că în condiţiile în care nu a preluat întreaga masă de drepturi şi obligaţii ci doar anumite drepturi şi obligaţii strict delimitate prin actele normative menţionate, în vigoare la data semnării protocolului, şi răspunderea sa nu poate fi atrasă decât raportat la obligaţiile asumate şi numai în măsura neîndeplinirii acestora. În acest sens, arată recurentul că nu şi-a asumat preluarea întregului personal încadrat la Agenţie pentru îndeplinirea atribuţiilor corespunzătoare activităţii preluate, ci doar a unui număr de 15 persoane, astfel cum atestă Anexa nr. 2 la Protocol, în baza propunerii Agenţiei în colaborare cu reprezentanţii salariaţilor, în acord cu prevederile art. IV din HG nr. 1399/2009.
Printr-un alt set de critici formulate, în baza aceloraşi temeiuri de drept, respectiv art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ., recurentul susţine că rezolvarea dată fondului pricinii prin hotărârea recurată, este în mod vădit lipsită de orice fundament legal, fiind întemeiată pe considerente contradictorii.
Astfel, susţine recurentul că deşi instanţa a reţinut în mod corect că potrivit art. IV, alin. (6) din HG nr. 1399/2009, criteriile în baza cărora urma a se hotărî încetarea raporturilor de serviciu trebuiau stabilite între reprezentanţii salariaţilor şi conducerea Agenţiei, aceasta ajunge la concluzia că selecţia persoanelor cărora le-au încetat raporturile de muncă sau de serviciu a fost făcută arbitrar şi cu încălcarea dispoziţiilor legale, situaţie pe care, în mod greşit o impută M.T.I., deşi acesta nu a avut nici o prerogativă în acest sens.
Totodată, consideră recurentul că instanţa de fond s-a aflat într-o eroare de drept atunci când a apreciat în sensul că în cuprinsul deciziilor contestate s-a făcut trimitere în mod incorect la dispoziţiile art. 99 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999, în condiţiile în care Agenţia nu şi-a redus activitatea ci s-a desfiinţat prin divizare, cu toate efectele prevăzute de art. 40 din Decretul nr. 31/1954.
Mai arată recurentul că dincolo de faptul că instanţa de fond a folosit noţiunea de instituţie publică în mod generic, fără a indica în concret care anume instituţie publică nu şi-a îndeplinit obligaţiile la care se referă şi a reţinut că nu M.T.I. este autoritatea publică emitentă a actului a cărei anulare se solicită, în mod greşit a admis cererea reclamanţilor doar în contradictoriu cu acesta, prin prisma dispoziţiilor art. 106 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 188/1999.
Consideră recurentul că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală şi în considerarea faptului că actele atacate nu au fost emise de către M.T.I., că între minister şi reclamanţi nu au existat raporturi de serviciu, că repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziilor contestate este imposibil de realizat, deoarece, una dintre părţi, respectiv Agenţia, nu mai există ca persoană juridică fiind desfiinţată.
Ca ultim argument recurentul mai arată că în mod greşit instanţa de fond a reţinut ca argument pentru admiterea cererii reclamanţilor atribuţiile înscrise în fişele de post avute de aceştia în cadrul Agenţiei desfiinţate în condiţiile în care potrivit fişelor de post depuse personalul preluat de M.T.I. îndeplineşte atribuţii mult mai complexe şi mai numeroase, activitatea desfăşurată în minister fiind axată în principal pe activitatea efectivă de autorizare, control în teren, evaluare periodică, verificarea normelor de igienă la nivelul unităţilor sanitare din reţeaua proprie şi de către agenţi economici din subordinea ministerului precum şi propunerea unor măsuri în vederea respectării acestor norme.
5. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum şi cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite recursul formulat în cauză în considerarea celor ce urmează.
În primul rând Înalta Curte constată că în cauză nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în condiţiile în care din simpla lecturare a hotărârii recurate nu pot fi reţinute existenţa unor considerente contradictorii în sensul invocat prin cererea de recurs.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului în raport de cadrul legal aplicabil în cauză urmează a primi criticile formulate de recurenta-reclamantă, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, A.S.P. a M.T.I. a fost înfiinţată în baza OUG nr. 64/2003, iar prin HG nr. 1399/2009 a fost desfiinţată, patrimoniul său fiind preluat de către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii şi de către A.N.S.V.S.A., corespunzător activităţilor preluate potrivit art. IV din acelaşi act normativ.
În art. IV alin. (6) al HG nr. 1399/2009 s-a prevăzut că încetarea raporturilor de serviciu ale personalului Agenţiei se face ca urmare a Legii nr. 329/2009, cu respectarea procedurilor legale aplicabile categoriei de personal din care face parte şi al prevederilor legale privind protecţia socială, pe baza criteriilor stabilite între conducerea A.S.P. a M.T.I. şi reprezentanţii salariaţilor, în termen de maxim 60 de zile de la intrarea în vigoare a acestei legi.
Din analiza conţinutului Deciziilor nr. 167, 252, 246, 251, 245, din 21 decembrie 2009 emise de A.S.P. a M.T.I., rezultă fără echivoc motivul care a determinat respectiva autoritatea administrativă să ia măsura încetării raporturilor de muncă ale reclamanţilor, respectiv desfiinţarea, în temeiul legii, prin divizare a Agenţiei ceea ce echivalează cu îndeplinirea obligaţiei constituţionale a autorităţii administrative de a asigura o informare corectă a reclamanţilor asupra motivelor încetării raporturilor de muncă ale acestora.
Aşadar, este de necontestat faptul că atât desfiinţarea locurilor de muncă, cât şi disponibilizarea reclamanţilor s-a făcut în temeiul unor acte normative emise de către G.R. în scopul respectării unor acorduri cu organisme europene şi internaţionale, prin care s-a dispus desfiinţarea autorităţii publice în raport de care reclamanţii aveau raporturi de muncă, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 99 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999, indicat corect în cuprinsul deciziilor contestate.
Prin urmare, în mod greşit a apreciat instanţa de fond că actele administrative prin care s-a dispus încetarea raporturilor de muncă ale reclamanţilor nu sunt motivate ca şi, totodată, a făcut o greşită interpretare şi aplicare a legii atunci când a considerat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 99 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999.
De asemenea, Înalta Curte mai reţine că, la data de 3 decembrie 2009, în temeiul art. 8 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 329/2009 şi al art. IV alin. (3) şi (4) din HG nr. 1399/2009, între A.S.P. a M.T.I. s-a încheiat un Protocol, care a avut ca obiect printre altele preluarea listei celor 15 persoane aferente activităţii de medicină preventivă, avizare, autorizare şi inspecţie sanitară de stat, printre care nu se regăsesc şi cei 5 reclamanţi.
Faptul că recurentul a preluat în urma divizării Agenţiei activitatea de medicină preventivă, avizare şi autorizare sanitară şi inspecţia sanitară de stat iar reclamanţii aveau înscrise în fişele de post atribuţii corespunzătoare activităţilor preluate de recurent, nu constituie un argument legal, aşa cum în mod greşit reţine instanţa de fond, pentru a considera că incumbă recurentului obligaţia reîncadrării reclamanţilor în funcţiile deţinute anterior şi care practic au fost desfiinţate odată cu desfiinţarea Agenţiei.
Totodată, în raport de faptul că recurentul trebuia să respecte limita celor 15 persoane, prevăzută de art. IV alin. (2) din HG nr. 1399/2009, în mod greşit instanţa de fond, a reţinut în sarcina recurentului obligaţia reîncadrării celor cinci reclamanţi, foşti salariaţi ai autorităţii publice desfiinţate.
Aşa cum rezultă din cuprinsul HG nr. 1399/2009 şi din Protocolul încheiat între A.S.P. a M.T.I. şi M.T.I. , recurentul nu este un continuator al personalităţii Agenţiei, deoarece nu a preluat toate drepturile şi obligaţiile acesteia, ci doar cele expres menţionate în Protocol iar în ceea ce priveşte salariaţii cărora le-a încetat contractul individual de muncă în baza deciziilor emise de Agenţie în luna decembrie 2009 numai pentru plata drepturilor de natură salarială aferente lunilor noiembrie şi decembrie 2009 şi ianuarie 2010 până la împlinirea termenului de preaviz acordat de Agenţie. Prin urmare, chiar dacă instanţa de fond a apreciat că selecţia celor 15 persoane preluate de recurent nu s-a făcut pe baza unor criterii obiective stabilite în condiţiile HG nr. 1399/2009, în mod greşit a imputat această situaţie recurentului.
În raport cu cele expuse mai sus, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurentul M.T.I. va modifica hotărârea atacată în sensul respingerii cererii reclamanţilor ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.T.I., împotriva SENTINŢEI nr. 305/ CA din 6 decembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanţii M.M., M.M., Ş.M., M.M. şi H.M.B., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2014/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2071/2011. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
