ICCJ. Decizia nr. 2011/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2011/2011
Dosar nr. 1164/54/2010
Şedinţa publică din 5 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii O.F., prin procurator O.C.G., C.V.M. şi T.A.C., au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii A.N.R.P. – D.C.A. Legii nr. 10/2001 şi S.R. prin C.C.S.D., obligarea acestora din urmă la emiterea şi comunicarea Deciziei privind Titlul de Despăgubire pentru imobilul notificat sub nr. 249/N/2001 şi 208/N/2002, dosare conexate, situat în Craiova, strada Oneşti, în termen de 90 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii precum şi obligarea la plata daunelor cominatorii de 1000 lei/zi de întârziere până la emiterea deciziei.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că prin Dispoziţia nr. 3136 din 25 ianuarie 2006, emisă de P.M. Craiova s-a propus acordarea despăgubirilor în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, către reclamanţi pentru imobilul imposibil de restituit în natură, notificat sub nr. 249/N/2001 şi 208/N/2002, dosare conexate, situat în Craiova, strada Oneşti.
Dispoziţia nr. 3136 din 25 ianuarie 2006 a rămas definitivă, astfel încât potrivit punctelor 16.7 şi 16.9 din Normele Metodologice de Aplicare a Titlului VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005, aprobate prin HG nr. l095/2005, modificate şi completate prin HG nr. 128/2008, aceasta a fost predată la Secretariatul C.C.S.D., în termen de 30 de zile, împreună cu întreaga documentaţie ce a stat la baza emiterii acesteia.
Dosarul a fost înregistrat la C.C.S.D. sub nr. l2914/CC şi nu a fost soluţionat până la această dată.
Au mai arătat că nesoluţionarea dosarului nr. 12914/CC, după trecerea unei perioade de peste 4 ani de la emiterea Dispoziţiei nr. 3136 din 25 ianuarie 2006, privind acordarea despăgubirilor este nejustificată, astfel încât interesul promovării acţiunii este unul legitim şi urmăreşte obligarea pârâţilor la respectarea dispoziţiilor Legii nr. 247/2005, Titlul VII.
Concluzionând, au susţinut că, prin neîndeplinirea obligaţiei de a emite Titlul de Despăgubire, autorităţile pârâte aduc o evidentă atingere noţiunii de bun şi a obligaţiei statului de a proteja bunurile şi valorile patrimoniale ale persoanelor, obligaţie asumată de România prin Protocolul Adiţional nr. 1 la C.E.D.O.
Pârâta A.N.R.P., prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acţiunii promovate de către reclamant.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, având în vedere că în cuprinsul art. 2 din HG nr. 361/2005,cu modificările şi completările ulterioare, sunt prevăzute principalele atribuţii ale Autorităţii, şi anume în privinţa aplicării Legii nr. 10/2001, A.N.R.P. acordă sprijin şi îndrumare metodologică autorităţilor administraţiei publice locale şi centrale, precum şi celorlalte persoane juridice deţinătore de imobile ce fac obiectul restituirii potrivit Legii 10/2001, republicată.
Faţă de petitul cererii privind obligarea A.N.R.P. la plata daunelor cominatorii de 1000 lei/zi de întârziere, pârâta a arătat că nu se poate reţine un refuz din partea autorităţii pârâte de a emite Decizia privind titlul de despăgubiri pentru a opera în cauză dispoziţiile art. 2 alin. (l) lit. h) din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la cererea privind acordarea daunelor cominatorii, pârâta a arătat că este inadmisibilă, în raport cu dispoziţiile art. 580 C. proc. civ.
Pârâta C.C.S.D., prin întâmpinare a invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiei nr. 3136 din 25 ianuarie 2006, emisă de P.M. Craiova, iar pe fond s-a solicitat respingerea acţiunii promovate de reclamanţi ca fiind neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente:
în ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate, s-a arătat că Dispoziţia nr. 3136/2006 a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Pe fond, a arătat că etapa transmiterii şi înregistrării dosarelor a fost parcursă, dosarul fiind înregistrat sub nr. l2914/CC şi a fost analizată legalitatea cererii de respingere a cererii de restituire în natură, constatându-se că există o situaţie de coproprietate la preluare. în aceste condiţii, prin adresa nr. l2914/CC dosarul a fost remis P. Craiova pentru lămurirea aspectelor semnalate.
în ceea ce priveşte cererea reclamanţilor referitoare la obligarea C.C.S.D. la plata daunelor cominatorii, pârâta a arătat că această cerere este inadmisibilă, întrucât faptul că nu a fost emisă Decizia reprezentând titlul de despăgubire nu poate constitui o neexecutare din partea C.C.S.D., în condiţiile în care procedura administrativă prevăzută de Titlul 11 din Legea nr. 247/2005 nu a fost finalizată.
Curtea de apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 307 pronunţată în data de 14 iunie 2010, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii O.F., prin procurator O.C.G., C.V.M. şi T.A.C., în contradictoriu cu pârâţii A.N.R.P. – D.C.A. Legii nr. 10/2001 şi S.R. prin C.C.S.D. şi a obligat pârâta C.C.S.D. să comunice reclamanţilor Decizia privind Titlul de Despăgubire pentru imobilul notificat sub nr. 249/N/2001 şi nr. 208/N/2002, conexate, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Totodată, a respins capătul de cerere privinddaunele cominatorii.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă, a reţinut, aşa cum reiese din considerentele sentinţei, următoarele:
în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P. instanţa a admis-o, întrucât nu există identitate între debitorul obligaţiei ce face obiectul pretenţiei reclamantei şi A.N.R.P., aşa cum rezultă din atribuţiile legale ale acestei instituţii conform legii.
În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate a Dispoziţiei Primarului invocată de pârâtă in temeiul art. 4 din legea nr. 554/2004, instanţa a constat că este inadmisibilă, având în vedere că nu poate face obiectul excepţiei de nelegalitate un act administrativ individual supus cenzurii, controlului tutelar şi analizei de către însăşi C.C.S.D. în cadrul procedurii reglementate de lege. Cenzurarea Dispoziţiei, confirmarea sau infirmarea sa motivată reprezintă chiar esenţa, fondul pretenţiei reclamantei, iar nu un mijloc incidental de apărare conform art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că reclamanţii au început procedura de recuperare a bunului lor ori a contravalorii acestuia prin formularea unei notificări în anul 2001 (249/N/2001 şi 208/N/2002), autoritatea locală cu competenţe în materia stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pronunţându-se la 25 ianuarie 2006.
Ca urmare a apreciat că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil.
În consecinţă, se va face aplicarea art. 6 din C.E.D.O. urmând ca autoritatea pârâtă să fie obligată să emită dispoziţia pentru stabilirea despăgubirilor privitoare la imobilul imposibil de restituit în natură conform dispoziţiei nr. 3136 din 25 ianuarie 2006, emisă de P.M. Craiova.
Autorităţile unui stat nu pot să invoce chestiuni de organizare a aplicării legii împotriva dreptului la proces rezonabil, pentru ca aceasta înseamnă să invoce propria culpă în încălcarea C.E.D.O.
În acest context nu poate fi reţinută ca întemeiată apărarea pârâtelor în sensul că dosarul privind-o pe reclamantă nu este complet, întrucât şi dacă este reală această susţinere trebuiau adoptate măsuri mult mai rapide şi eficiente în vederea completării înscrisurilor necesare evaluării imobilului cu privire la care reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii.
Concluzionând, instanţa a reţinut că procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare trebuie să se desfăşoare în termen rezonabil şi că depăşirea unui termen de 9 ani de la data formulării cererii de acordarea a măsurilor reparatorii constituie deja o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din C.E.D.O.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect daune cominatorii, instanţa a constat că executarea unei hotărâri pronunţate în contencios administrativ este supusă regimului sancţionator prevăzut de art. 24 din Legea nr. 554/2004, astfel încât aplicarea unor daune cominatorii ar apărea ca o dublă sancţiune.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs C.C.S.D., pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greşita aplicare a art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi a dispoziţiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005 republicată sub două aspecte.
Primul vizează soluţionarea greşită a excepţiei de nelegalitate invocată în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 având ca obiect excepţia de nelegalitate a Dispoziţiei nr. 3136/2006 emisă de P.M. Craiova.
Aceasta deoarece în mod greşit s-a apreciat, ca inadmisibil excepţia de nelegalitate invocată, în condiţiile în care dispoziţia contestată, care formează obiectul excepţiei de nelegalitate reprezintă un act administrativ unilateral care poate fi contestat conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi de care depinde soluţionarea acţiunii de fond.
Aceasta deoarece aprecierea existenţei refuzului nejustificat al autorităţii de a emite Decizia reprezentând titlu de plată pentru imobilul - teren expropriat depinde de existenţa unei dispoziţii valabile prin care să se ateste în mod cert că terenul a fost preluat de stat în mod abuziv.
Al doilea aspect de nelegalitate priveşte fondul soluţiei pronunţate de instanţa de fond. Se arată că în mod nelegal a fost admisă în parte acţiunea şi obligată pârâta-recurentă să emită Decizia reprezentând titlu de despăgubiri în condiţiile în care nu au fost respectate etapele procedurii prevăzute în Titlul VII al Legii nr. 247/2005 republicată şi în normele metodologice de aplicare.
Recurenta arată că nu a fost respectată şi parcursă etapa privind analizarea legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a terenului expropriat. Pe acest motiv se susţine că în cauză nu erau îndeplinite condiţiile existenţei unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004.
Emiterea titlului de despăgubire presupune un proces complex care nu poate fi încadrat în dispoziţiile Legii nr. 554/2004.
La dosar ambele părţi au depus concluzii scrise.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază, ca nefundat, pentru următoarele considerente:
Sentinţa atacată este legală şi temeinică, fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi a dispoziţiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Aspectele de nelegalitate invocate nu pot fi reţinute.
În mod corect a fost apreciată, ca inadmisibilă şi respinsă ca atare, excepţia de nelegalitate invocată, având ca obiect dispoziţia nr. 3136/2006 emisă în baza Legii nr. 10/2001 de P.M. Craiova.
Această dispoziţie reprezintă un act administrativ, dar care poate fi contestat potrivit Legii speciale nr. 10/2001, producând efecte civile şi nu administrative. Pe cale de consecinţă în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, fiind exceptate de la controlul legalităţii de către instanţa de contencios administrativ actele administrative pentru care se prevede o altă procedură de contestare, în cauză procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Ceea ce nu poate fi contestat prin acţiune directă nu poate fi contestat pe excepţie, în cauză nefiind aplicabile dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Al doilea aspect de nelegalitate nu poate reţinut. În mod corect s-a reţinut existenţa unui refuz nejustificat de soluţionare având ca obiect emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri pentru imobilul expropriat, în condiţiile în care de la data declanşării procedurii administrative 25 aprilie 2006 a fost depăşit termenul rezonabil de soluţionare.
În cauză, neefectuarea raportului de evaluare nu este în sarcina reclamantului - intimat, neputându-se reţine nerespectarea dispoziţiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005 republicată pentru faptul că instanţa de fond a făcut aplicarea art. 6 din C.E.D.O. la justificarea soluţiei de admitere în parte a acţiunii, astfel cum a fost formulată.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.C.S.D. împotriva sentinţei civile nr. 307 din 14 iunie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2008/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2014/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
