ICCJ. Decizia nr. 2014/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2014/2011
Dosar nr. 2775/85/2010
Şedinţa publică din 5 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată iniţial şi precizată pe rolul Tribunalului Sibiu, reclamanta SC S.E. SRL Sibiu, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Sibiu, a solicitat suspendarea deciziei de impunere nr. 561 din 05 iulie 2010 şi a deciziei de instituire a măsurii asigurătorii nr. 8171 din 05 iulie 2010 emise de D.G.F.P. până la pronunţarea instanţei de fond.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, în urma unui control efectuat de către D.G.F.P. Sibiu,s-a întocmit un raport de inspecţie fiscală şi s-a emis Decizia de impunere nr. 561 din 05 iulie 2010 de către D.G.F.P. Sibiu.
În acelaşi timp, organul de control a depus la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu o plângere penală cât priveşte operaţiunile contabile efectuate de către reclamantă (dosar penal nr. 633/P/2009) în care procurorul de caz a dispus prin rezoluţie începerea urmăririi penale, în caz dispunându-se şi efectuarea unei expertize contabile.
Tribunalul Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 501/CA/2010, a admis cererea formulată şi precizată de reclamantă şi, în consecinţă,a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 561 din 05 iulie 2010 precum şi a deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 8171 din 05 iulie 2010 emise de D.G.F.P.J. Sibiu până la pronunţarea instanţei de fond.
În esenţă, instanţa de fond a reţinut că, faţă de împrejurarea că în speţă între raportul de inspecţie fiscală şi emiterea celor două decizii (561 din 05 iulie 2010 şi 8171 din 05 iulie 2010) a trecut mai mult de un an de zile, timp în care s-a dispus şi începerea urmăririi penale, este evident că legalitatea emiterii deciziilor atacate creează serioase îndoieli, ca atare, cerinţa prevăzută de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 este îndeplinită.
A mai reţinut instanţa că reclamanta SC S.E. SRL Sibiu are ca obiect de activitate principal colectarea deşeurilor nepericuloase atât în judeţul Sibiu cât şi Alba, având un nr. de 15.978 de contracte prestări servicii.
În această situaţie executarea celor două decizii nr. 561 din 05 iulie 2010 şi 8171 din 05 iulie 2010 emise în condiţii de legalitate îndoielnică, reclamanta a dovedit îndeplinirea şi a cerinţei prevăzute de art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004.
Pârâta, D.G.F.P.J. Sibiu, a promovat recurs împotriva acestei sentinţe, iar prin Decizia nr. 2324/CA/23 09 2010, Curtea de Apel Alba Iulia a admis recursul pârâtei D.G.F.P. a judeţului Sibiu, a casat şi a trimis spre competentă soluţionarea cererii de suspendare a deciziei nr. 8171 din 08 iulie 2010, pe calea ordonanţei preşedinţiale Judecătoriei Sibiu, iar a cererii de suspendare a executării deciziei de impunere nr. 561 din 05 iulie 2010 emisă de pârâtă spre competentă soluţionare Curţii de Apel Alba Iulia, ca instanţă de fond.
Prin considerentele deciziei, instanţa a constat că actul administrativ fiscal contestat vizează creanţe fiscale mai mari de 500.000 lei, astfel că cererea de suspendare era de competenţa în primă instanţă a Curţii de Apel Alba Iulia. Investită cu soluţionarea cererii de suspendare, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 11/2011 pronunţată în data de 18 ianuarie 2011,a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta SC S.E. SRL Sibiu, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Sibiu, având ca obiect suspendarea Deciziei de impunere nr. 561 din 5 iulie 2010 emisă de aceasta din urmă.
Totodată, a dispus restituirea cauţiunii în sumă de 30.000 lei consemnată la dispoziţia instanţei prin Recipisa de consemnare Seria TA nr. 1863161 nr. 787508/1 din 17 ianuarie 2011, la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa, a reţinut, în esenţă, aşa cum reiese din considerentele sentinţei, următoarele:
În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor de fond, cazul bine justificat şi paguba iminentă, instanţa a constat că în cauză nu s-a dovedit îndeplinirea cumulativă a acestora.
La o cercetare aparentă a deciziei de impunere atacate nu sunt puse în evidenţă nelegalităţi flagrante de ordinul evidenţei ale actului administrativ fiscal de natură a justifica suspendarea efectelor acestuia.
Mai mult reclamanta nu a dovedit nici paguba iminentă întrucât a făcut la dosar doar dovada cheltuielilor totale cu cele 15 000 de contracte pe care le are încheiate cu autorităţi publice locale din diverse localităţi,dar nu şi a veniturilor pe care le realizează din acestea,astfel că nu se poate stabili impactul pe care executarea sumei din Decizia de impunere ar avea-o asupra activităţii sale.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs, reclamanta SC S.E. SRL Sibiu, pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Recurenta arată că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, considerând că a probat cu actele depuse îndeplinirea atât a condiţiei existenţei unor cazuri bine justificate cât şi a condiţiei existenţei unei pagube iminente în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte condiţia existenţei unei pagube iminente se arată că societatea recurentă ar fi în pericol să intre în insolvenţă datorită executării silite a sumei stabilite şi ar fi afectată însăţi sancţionarea normală a activităţii societăţii.
La dosar, intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Sentinţa atacată prin care s-a respins ca nefondată cererea de suspendare a deciziei de impunere nr. 561 din 5 iulie 2010, este dată cu aplicarea corectă a legii, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În mod corect instanţa de fond a apreciat că cererea de suspendare nu îndeplineşte condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Recurenta nu a probat existenţa unor motive bine justificate care să infirme vădit legalitatea deciziei de impunere, nefiind îndeplinită condiţia prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte a doua condiţie prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, cuantumul sumei imputate, 997.800 lei nu justifică prin el însuşi o pagubă iminentă, în condiţiile în care recurenta nu a probat în concret efectele pretins păgubitoare ale executării acestei sume.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC S.E. SRL Sibiu împotriva sentinţei nr. 11 din 18 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2011/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2046/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
