ICCJ. Decizia nr. 2008/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2008/2011
Dosar nr. 541/54/2010
Şedinţa publică din 5 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată şi precizată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul S.P.V., în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T.S., obligarea acestuia din urmă la emiterea ordinului de recunoaştere şi echivalare a diplomei sale şi a titlului său ştiinţific de doctor în economie obţinut în Republica Moldova, la data de 22 ianuarie 2009, la plata despăgubirilor materiale şi morale, precum şi cheltuielile de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.
în motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, la data de 16 martie 2009, a depus la M.E.C.T.S. – C.N.R.E.D. o cerere pentru echivalarea titlului ştiinţific de doctor în economie obţinut în Republica Moldova la U.L.I. din Moldova, confirmat de C.N.A.A. al Republicii Moldova prin diploma de doctor seria D.R. nr. 0908 din 22 ianuarie 2009, înregistrată sub nr. 72543.
A mai susţinut reclamantul că pârâtul a încălcat dispoziţiile art. 17 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a C.N.R.E.D. potrivit căruia durata procedurii de recunoaştere în cazul titlurilor ştiinţifice de doctor supuse obligatoriu evaluării C.N.A.T.D.S.U., este de 90 zile.
Reclamantul arată că este vătămat în interesul legitim de a i se recunoaşte titlul de doctor în termenul legal de 90 zile de la data depunerii cererii de echivalare nr. 72543 din 16 martie 2009, şi că nerespectarea termenelor procedurale în materia de echivalare a titlului ştiinţific de doctor l-a prejudiciat atât material cât şi moral.
Pârâtul, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepţia lipsei de obiect a acţiunii, arătându-se că echivalarea titlului de doctor nu se face automat şi că respectându-se procedura prevăzută de legea română, dosarul de echivalare a diplomei de doctor a fost analizat de comisia de specialişti iar C.N.A.T.D.C.U. a propus echivalarea diplomei de doctor a reclamantului.
Urmare acestei propuneri, s-a emis O.M.E.C.T.S. nr. 3242 din 17 februarie 2010 privind echivalarea diplomelor de doctor, iar în baza acestui ordin a fost emis Atestatul seria K nr. 0000910 prin care se atestă că diploma obţinută de reclamant în Republica Moldova a fost echivalată cu diploma de doctor în domeniul Economiei şi Afaceri Internaţionale, atestat care i-a fost eliberat reclamantului la 18 februarie 2010.
Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul S.P.V., în contradictoriu pârâtului M.E.C.T.S.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, aşa cum reiese din considerentele sentinţei, următoarele:
Prin Ordinul M.E.C.T.S. nr. 3242/2010, s-a echivalat Diploma de Doctor, seria D.R. nr. 0908 eliberată de C.N.A.A. – U.L.I. din Moldova, la data de 22 ianuarie 2009, ca Diplomă de Doctor în Domeniul Economie şi Afaceri Internaţionale, iar în baza acestui ordin a fost emis Atestatul seria K nr. 0000910 din 18 februarie 2010 prin care se atestă că diploma deţinută de reclamant în Republica Moldova a fost echivalată cu diploma de doctor în domeniul Economiei şi Afaceri Internaţionale.
Arată instanţa, că din analiza acestor texte acţiunea promovată de reclamant nu se circumscrie obiectului acţiunilor formulate în temeiul legii contenciosului administrativ, întrucât nu se atacă un act administrativ.
Mai mult, arată instanţa, obligarea pârâtei la emiterea actele privind echivalarea diplomei de doctor la o dată anterioară celei la care acestea au fost emise, excede obiectului acţiunii judiciare în contencios administrativ, cât şi soluţiilor pe care le poate da instanţa, conform art. 8 şi 18 din Legea nr. 554/2004.
în ceea ce priveşte prejudiciul material solicitat, instanţa a constat că, reclamantul nu a dovedit culpa pârâtei în emiterea actelor administrative privind echivalarea diplomei de doctor peste termenul de 90 de zile.
Cu privire la daunele morale, instanţa a constat că reclamantul nu a menţionat care din valorile umane i-au fost atinse prin emiterea cu întârziere a actelor solicitate de acesta.
împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul S.P.V.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat, în esenţă, următoarele:
Prima instanţă a făcut o greşită interpretare a prevederilor legii în condiţiile în care Legea contenciosului administrativ este incidentă şi în situaţia nesoluţionării în termen legal al unei cereri.
De asemenea, instanţa a apreciat greşit că prin acţiune s-a solicitat emiterea actului administrativ la o dată anterioară, acesta fiind emis pe parcursul judecării cauzei, or, de fapt, cererea a fost în sensul recunoaşterii dreptului la titlul ştiinţific de doctor de la data expirării termenului legal de 90 de zile. În privinţa acestui termen, din interpretarea art. 17 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a C.N.R.E.D. rezultă că nu este un termen supletiv sau de recomandare, ci unul imperativ, menit să elimine arbitrariul din partea autorităţii implicate în procedura în cauză. Altfel spus, nu poate fi lipsită de orice consecinţe juridice depăşirea termenului pentru emiterea unui act, în acest sens interesul legitim în promovarea acţiunii fiind acela al recunoaşterii efectelor juridice ale titlului ştiinţific din momentul expirării termenului în care pârâta avea obligaţia să emită actul de echivalare a diplomei de doctor. La dosar a fost depusă adresa nr. 257/2010 a C.N.P.A.S. din care rezultă consecinţele juridice în situaţia în care atestatul de recunoaştere a diplomei de doctor, ar fi fost emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, când se putea beneficia de dispoziţiile favorabile ale OUG nr. 6/2007.
Instanţa a reţinut că reclamantul nu a dovedit culpa pârâtei în emiterea actelor administrative privind echivalarea diplomei de doctor, peste termenul de 90 de zile, fără a observa că există o culpă prezumată a pârâtei care nu s-a conformat unei obligaţii izvorâte din lege.
Daunele morale nu trebuiau motivate, întrucât ele se raportează la efectele asupra persoanei reclamantului, ca rezultat al emiterii cu întârziere a ordinului, respectiv se leagă de stresul produs ca urmare a demersurilor făcute în vederea obţinerii unui drept legal.
În recurs, pârâtul a invocat excepţia lipsei de obiect şi excepţia inadmisibilităţii recursului, pe de o parte, pe considerentul că între timp a fost emis Ordinul nr. 3242/2010, iar pe de altă parte că recursul nu se circumscrie prevederilor art. 1 şi art. 8 din Legea contenciosului administrativ.
Instanţa de control judiciar constată că ambele excepţii sunt nefondate şi le respinge ca atare. Cu toate că pârâtul a emis ordinul prin care a echivalat diploma de doctor obţinută de către reclamant, acesta prin cererea de chemare în judecată a pretins recunoaşterea acestui titlu de la data expirării termenului prevăzut de art. 17 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a C.N.R.E.D., precum şi obligarea pârâtului la plata daunelor materiale şi morale, cereri respinse de către instanţa de fond, astfel că nu se poate vorbi de o lipsă de obiect a recursului. De asemenea, este neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii recursului în condiţiile în care reclamantul a pretins emiterea unui act administrativ în alte condiţii decât cum a procedat pârâtul şi, de asemenea, a pretins plata daunelor materiale şi morale pentru emiterea actului cu depăşirea termenului legal, după cum susţine acesta.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, precum şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, reclamantul S.P.V. a solicitat obligarea pârâtului M.E.C.T.S. ca acesta să fie obligat să emită ordinul de recunoaştere şi echivalare a diplomei sale şi a titlului ştiinţific de doctor în economie obţinut în Republica Moldova la data de 22 ianuarie 2009.
Pe parcursul derulării litigiului la instanţa de fond, la data de 17 februarie 2010, pârâtul a emis Ordinul nr. 3242/2010 prin care a fost echivalată diploma de doctor seria D.R. nr. 908.
În considerarea acestui fapt, prima instanţă a respins acţiunea reclamantului, reţinând că în baza Legii contenciosului administrativ nu poate fi obligată o autoritate publică să emită un act administrativ la o dată anterioară, respectiv la expirarea termenului de 90 de zile prevăzut de Regulament. În ceea ce priveşte prejudiciul material şi moral, instanţa a reţinut că reclamantul nu a dovedit culpa pârâtei, potrivit art. 998 şi urm. C. civ.
Recurentul-reclamant susţine că are un drept legal de a i se recunoaşte titlul de doctor în termen de 90 de zile, astfel cum se prevede în art. 17 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a C.N.R.E.D.
Înalta Curte constată că, acordul privind recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi titlurilor ştiinţifice, eliberate de instituţii de învăţământ acreditate în România şi în republica Moldova, nu asigură echivalarea automată a acestora în condiţiile preeminenţei dreptului comunitar, începând cu data aderării României la U.E., Republica Moldova având statutul de stat terţ în raport cu U.E.
În baza principiului mai sus enunţat, se aplică cu prioritate Convenţia cu privire la recunoaşterea atestatelor obţinute în învăţământul superior în statele din regiunea Europei, adoptată la Lisabona la 11 aprilie 1997 şi ratificată de România prin Legea nr. 172/2008, precum şi legislaţia internă a statului român, respectiv Legea învăţământului nr. 84/1995. Astfel, prin art. 140 alin. (3) din actul normativ amintit a fost constituit C.N.A.T.D.C.U., iar pentru echivalarea titlului de doctor, aşa cum a solicitat reclamantul este necesară parcurgerea unei proceduri stabilite de C.N.R.E.D., în cadrul căreia, potrivit art. 11 din Ordinul nr. 3904/2006, Comisiei de specialitate îi revine competenţa exclusivă de a analiza conţinutul dosarelor şi de a formula propuneri motivate pe care le înaintează C.N.A.T.D.C.U.
Aşadar, în condiţiile în care echivalarea titlului de doctor este rezultatul unei analize ce se desfăşoară în condiţiile mai sus descrise, reclamantul nu posedă dreptul de a i se recunoaşte titlul de doctor la data expirării termenului de 90 de zile prevăzut în Regulament, cererea putând fi respinsă pentru neîndeplinirea condiţiilor legale de a obţine titlul ştiinţific în discuţie, potrivit legislaţiei incidente. Pe de altă parte, termenul la care se referă recurentul, în lipsa unei prevederi exprese, este un termen de recomandare, depăşirea acestuia neavând nicio consecinţă juridică privitoare la recunoaşterea titlului de doctor.
În aceste condiţii, nu se poate vorbi de nesoluţionarea în termen legal a cererii reclamantului. prin urmare, pretenţiile acestuia cu privire la acordarea daunelor materiale şi morale, cereri cu caracter subsidiar apar ca nefondate, astfel că în mod corect au fost respinse de către prima instanţă.
Cum nu se poate reţine o culpă în sarcina pârâtului, în raport de cele de mai sus, invocarea unei legislaţii anterioare mai favorabile pentru persoanele care posedă titlul ştiinţific de doctor, este lipsită de orice relevanţă juridică.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul S.P.V.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul S.P.V. împotriva sentinţei nr. 275 din 20 mai 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2007/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2011/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
