ICCJ. Decizia nr. 2071/2011. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2071/2011
Dosar nr. 10447/2/2009
Şedinţa publică din 7 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 06 noiembrie 2009, reclamantul L.C. a chemat în judecată M.T.I., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa sa dispună: obligarea pârâtului de a repune reclamantul în postul si funcţia deţinută anterior emiterii Ordinului Ministrului Transportului nr. 490/2009; obligarea pârâtului la întocmirea fişei postului corespunzătoare activităţii efective desfăşurate de reclamant; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de litigiu.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este angajat la M.T.I. ca funcţionar public, având funcţia publica de execuţie de consilier clasa 1, grad profesional principal, treapta de salarizare 3, din anul 2001 până la data de 10 aprilie 2009 ocupând aceiaşi funcţie la D.I.P.C., totodată este lider de sindicat, având funcţia de Vicepreşedinte al S.S.M.T.
A mai arătat reclamantul că, prin adresa nr. 20/549 din 15 aprilie 2009 a D.G.J.R.U., a fost înştiinţat ca, începând cu data de 10 aprilie 2009, prin Ordinul Ministrului Transporturilor si Infrastructurii nr. 490/2009, este încadrat la M.T.I., D.G.I.T.A., D.S.A.F., cu menţinerea drepturilor salariale avute.
Preşedintele sindicatului, prin adresa nr. 62 din 04 mai 2009, a sesizat conducerea ministerului cu privire la nelegalitatea modificării unilaterale a raportului de serviciu a unui lider sindical, fără acordul conducerii sindicatului si a solicitat totodată remedierea situaţie prin reclamantului pe postul avut anterior.
Fata de împrejurarea ca paratul nu a răspuns in nici in fel si nu a dat curs acestei solicitări, reclamantul a formulat cererea de chemare în judecată solicitând să se constate refuzul nejustificat al autorităţii pârâte în sensul art. 2 alin. (1) Iit. g) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Totodată, a invocat in temeiul dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, excepţia de nelegalitate a Ordinului Ministrului Transporturilor si Infrastructurii nr. 490/2009, motivata de împrejurarea ca acesta a fost dat cu încălcarea prevederilor art. 9 si 10 din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor.
Prin încălcarea dispoziţiilor legale susmenţionate, a susţinut reclamantul, pârâtul a emis un ordin nelegal de modificare a raportului de serviciu al unui lider sindical, fără a avea acordul expres al conducerii sindicatului, aşa cum prevede legea, si nici nu a revenit asupra acestuia in condiţiile in care a fost sesizata nelegalitatea.
În ceea ce priveşte desfăşurarea activităţii în noul post in care a fost mutat, ca urmare a ordinului a cărui anulare o solicită, reclamantul a învederat instanţei că nici până la data sesizării instanţei nu a semnat fişa postului pentru activitatea ce o desfăşoară in cadrul D.S.A.F. şi că în lipsa stabilirii unor atribuţii clare prin fisa postului si care să corespundă cu atribuţiile efective pe care le desfăşoară pe noul post, evaluarea profesionala anuala care se face pentru fiecare funcţionar public ar fi una neconforma si ar putea conduce chiar la concedierea sa.
La termenul de judecată din 24 martie 2010, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată, arătând că ulterior solicitării reclamantului, prin cererea nr. 20/2105 din 12 martie 2010, a fost emis O.M.T.I. nr. 202/2010 prin care s-a dispus mutarea acestuia de la D.G.I.T.A. – D.S.A.F. la D.I.P.C. – C.I.P.C., pe aceeaşi funcţie, cu menţinerea drepturilor salariale.
Prin sentinţa nr. 2665 din 2 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca rămasă fără obiect, acţiunea reclamantului L.C. în contradictoriu cu pârâtul M.T.I. şi a respins, ca lipsită de interes excepţia de nelegalitate a Ordinului M.T.I. nr. 490/2009.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă că, prin Ordinul Ministrului Transporturilor şi Infrastructurii nr. 202/2010, reclamantul a fost repus în postul şi funcţia avute anterior emiterii Ordinului nr. 490/2009 al aceluiaşi ministru, respectiv consilier clasa I, grad profesional principal, treapta 2 de salarizare, gradaţia 5. De asemenea, Curtea a constatat că fişa postului a fost întocmită şi semnată de reclamant, aşa cum rezultă din copia acesteia depusă la dosarul cauzei, astfel că în raport cu petitul acţiunii, aceasta este în mod evident rămasă fără obiect, solicitările reclamantului fiind îndeplinite.
În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate a Ordinul M.T.I. nr. 490/2009, Curtea a apreciat că invocarea acesteia de către reclamant este lipsită de interes, în condiţiile în care reclamantul nu ar avea nici un folos practic prin constatarea nelegalităţii ordinului menţionat, atâta timp cât a fost repus în postul şi funcţia avute anterior, prin Ordinul M.T.I. nr. 202/2010.
Împotriva sentinţei civile nr. 2665 din data de 2 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen legal reclamantul L.C. prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac şi modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii în contencios administrativ aşa cum a fost formulată.
Reclamantul a învederat, prin motivele de recurs, că sentinţa curţii de apel este nelegală şi netemeinică, fiind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât a fost interpretată şi aplicată greşit legea. În mod eronat s-a reţinut faptul că acţiunea a rămas fără obiect, motivat de împrejurarea că recurentul a fost repus în funcţie şi pe postul avut anterior emiterii Ordinului M.T.I. nr. 490/2009 şi că fişa postului a fost întocmită de pârâta intimată. S-a arătat că dacă în ceea ce priveşte capătul 2 de cerere, privitor la fişa postului, raţionamentul instanţei de fond este corect, calificarea lipsei de obiect pe capătul 1 de cerere nu este conformă realităţii. Petitul acţiunii îl constituie obligaţia de a face, respectiv obligarea intimatei pârâte de a-l repune pe reclamant în postul şi funcţia avută anterior emiterii O. M.T. nr. 490/2010, ordin care a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor legale privitoare la protecţia liderilor de sindicat. Este adevărat, a relevat recurentul, că de la data înregistrării acţiunii în instanţă şi până la primul termen de judecată situaţia a fost reglementată în sensul că recurentul a revenit în D.I.P.C. din cadrul M.T.I., însă aceasta ca urmare a unei cereri formulate de reclamant, în urma vacantării unui post de referent de la aceea direcţie.
Prin urmare, nu s-a realizat revenirea recurentului pe postul avut anterior emiterii ordinului susmenţionat, chiar dacă prin O.M.T. nr. 202/2010 s-a dispus mutarea reclamantului la D.I.P.C., C.I.P. şi nici nu s-a probat acest fapt. Din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă faptul că postul de referent care s-a vacantat şi pentru care reclamantul a formulat cererea la data de martie 2010 s-a transformat în post de consilier clasa I, grad profesional principal, treapta de salarizare 2, iar Ordinul M.T.I. nr. 202/2010 nu se referă la revenirea pe postul avut anterior, ci la mutarea recurentului la cerere. Prin acţiunea formulată recurentul a solicitat instanţei să verifice şi să cenzureze operaţiunea juridică nelegală prin care un funcţionar public, lider de sindicat, a fost mutat unilateral pe un post pentru care nu avea pregătirea necesară şi care i-ar fi afectat cariera publică, astfel că instanţa de contencios administrativ trebuia să verifice dacă mutarea reclamantului, în calitate de funcţionar public, s-a realizat cu respectarea formalităţilor legale imperative. Or, mutarea reclamantului pe un alt post a fost realizată printr-o adresă prin care a fost înştiinţat că începând cu data de 10 aprilie 2009 prin Ordinul M.T.I. nr. 490/2009 este încadrat la M.T.I. – D.G.I.T.A., D.S.A.F., cu menţinerea drepturilor salariale avute, ordin care de altfel nu îl privea în mod expres pe recurent, ci se referea la aprobarea unor noi organigrame.
De asemenea, reclamantul a precizat că instanţa de fond nu a analizat legalitatea mutării sale din prisma calităţii de lider sindical. Or, cu toate că era cunoscut faptul că reclamantul ocupa funcţia de vicepreşedinte al Sindicatului salariaţilor din M.T.I., nu s-a respectat obligaţia de informare şi de acord scris al organului colectiv de conducere al sindicatului şi au fost încălcate prevederile art. 9 şi 10 din Legea nr. 53/2004 a sindicatelor. Prin urmare, în lipsa unei analize mai aprofundate asupra petitului acţiunii, în mod superficial s-a apreciat că acţiunea este lipsită de obiect, atâta timp cât pretenţia efectivă solicitată prin acţiune nu s-a realizat, şi că soluţia pe care ar fi trebuit să o dea instanţa de fond era cea de admitere a acţiuni, de constatare a nelegalităţii modificării unilaterale a raportului de muncă, şi de obligare a pârâtei la efectuarea tuturor formalităţilor legale pentru reintegrarea recurentului pe postul şi funcţia avute anterior modificării unilaterale a raportului de muncă prin mutarea la altă direcţie.
Recurentul reclamant a mai arătat, prin motivele cererii de recurs, că judecătorul fondului a apreciat greşit, respingând ca lipsită de interes excepţia de nelegalitate a Ordinului M.T.I. nr. 490/2009, invocată în condiţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Atâta vreme cât ordinul sus menţionate este indicat de către intimată ca fundament juridic al modificării unilaterale a raportului de muncă al reclamantului, folosul practic pe care recurentul l-ar avea din constatarea nelegalităţii acestuia este lesne de decelat. Ordinul atacat pe calea excepţiei de nelegalitate a fost dat cu încălcarea prevederilor art. 9 şi 10 din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, astfel că pârâtul a emis un ordin nelegal de modificare a raportului de serviciu al unui lider sindical, fără a avea acordul expres al conducerii sindicatului, aşa cum prevede legea, şi nici nu a revenit asupra acesteia în condiţiile în care a fost sesizată nelegalitatea.
În drept au fost invocate de recurent dispoziţiile art. 304 şi următoarele C. proc. civ., Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarului public.
În cauză a formulat întâmpinare intimatul M.T.I. prin care s-a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu consecinţa menţinerii ca legală şi temeinică a hotărârii recurate.
Recursul este nefondat.
Prin acţiunea în contencios administrativ cu care a investit instanţa de fond reclamantul L.C. a solicitat obligarea pârâtului M.T.I. de a da curs solicitării din cererea înregistrată la pârât sub nr. 08200/04 mai 2009 sub aspectul repunerii reclamantului în postul şi funcţia avută anterior emiterii Ordinului M.T.I. nr. 490/2009 şi apoi obligarea aceluiaşi pârât la întocmirea fişei postului corespunzătoare activităţii efective desfăşurate de reclamant.
În mod întemeiat instanţa de fond, constatând că prin Ordinul nr. 202/2010 al M.T.I., emis consecinţă a aprobării solicitării reclamantului, înregistrată sub nr. 20/2105 din 12 martie 2010 (ulterior introducerii acţiunii în justiţie), de mutarea pe un post similar în cadrul D.I.P.C., s-a dispus, cu data emiterii ordinului, mutarea recurentului, consilier clasa I, grad profesional principal, treapta 2 de salarizare, gradaţia 5 la D.G.I.T.A., D.S.A.F., la D.I.P.C., Compartimentul informare publică şi comunicare, cu menţinerea drepturilor salariale, a respins ca rămasă fără obiect acţiunea reclamantului, astfel cum a fost formulată.
Într-adevăr, se reţine că, prin raportare la efectele juridice produse de actul de voinţă al reclamantului din data de 12 martie 2010 şi de actul administrativ (Ordinul nr. 202/2010) emis în consecinţă de ministrul transporturilor, acţiunea reclamantului nu mai avea obiect, la data pronunţării hotărârii recurate, atâta vreme cât s-a realizat, practic, atât repunerea reclamantului pe funcţia de execuţie deţinută anterior emiterii Ordinului nr. 490/2009 al M.T.I. aceea de consilier clasa I, grad profesional principal în cadrul D.I.P., Compartimentul informare publică şi comunicare, cu menţinerea drepturilor salariale, cât ţi întocmirea şi semnarea, de către reclamant, la data de 12 mai 2010, a fişei postului corespunzătoare activităţii efective desfăşurate de petent.
Pe de altă parte, se constată că în mod corect judecătorul fondului, cu privire la excepţia de nelegalitate a Ordinului M.T.I. nr. 490/2009 invocată de reclamant, a dispus respingerea acesteia ca fiind lipsită de interes, cu motivarea că recurentul nu ar mai avea nici un folos practic în eventuala constatare a nelegalităţii actului administrativ în discuţie, în condiţiile în care s-a realizat repunerea reclamantului în postul şi funcţia avute anterior prin Ordinul M.T.I. nr. 202/2010. În consecinţă, nu se mai impunea, în litigiu, ca prima instanţă să examineze şi să cerceteze motivele de pretinsă nelegalitate ale Ordinului nr. 490/2009 invocate de reclamant, mai ales că urmare respingerii ca rămasă fără obiect a acţiunii în contencios administrativ, nu mai subzista în cauză nici condiţia prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ pentru admisibilitatea în general a excepţiei de nelegalitate, anume cea a existenţei raportului de dependenţă între soluţia dată litigiului de fond şi actul administrativ unilateral vizat de excepţie.
În raport de cele mai sus arătate, cum motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, iar hotărârea atacată este legală şi temeinică, se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de reclamantul L.C. împotriva sentinţei nr. 2665 din data de 2 iunie 2010 a Curşii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de L.C. împotriva sentinţei civile nr. 2665 din 2 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2046/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2098/2011. Contencios → |
|---|
