ICCJ. Decizia nr. 2064/2011. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2064/2011
Dosar nr.1021/54/2008
Şedinţa publică din 7 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 26 mai 2008 reclamanţii V.P. şi V.N.N. au chemat în judecată Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi SC A.B. SA pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nr. X/96 emis societăţii SC A.B. SA pentru suprafaţa de 223.054,32 mp de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că prin Sentinţa civilă nr. 691 din 14 februarie 2003 pronunţată de Judecătoria Tg. Jiu în Dosarul nr. 8927/2002, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 585 din 15 aprilie 2003 pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 1404/2003, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în natură pe vechiul amplasament pentru moştenitorii autorului V.N.N. pentru suprafaţa de 8,73 ha.
După rămânerea definitivă şi irevocabilă a sentinţei mai sus menţionate, reclamanţii s-au adresat Comisiei Locale de Aplicare a Legilor Fondului Funciar solicitând punerea în posesie pentru terenul în suprafaţă de 8,73 ha.
Primăria comunei Băleşti a răspuns la cererea reclamanţilor, în sensul că nu pot fi puşi în posesie deoarece terenul este înscris în certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nr. X/96 emis societăţii SC A.B. SA.
Reclamanţii au susţinut că, prin emiterea acestui certificat s-a încălcat dreptul de proprietate pe care l-au dobândit pe cale de moştenire de la autorul lor V.N.N.N.
La data de 16 iunie 2008 pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, a formulat întâmpinare prin care a solicitat, pe cale de excepţie, respingerea acţiunii ca fiind inadmisibilă, în subsidiar, respingerea acţiunii ca fiind tardivă, iar pe fond, respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată.
În sensul inadmisibilităţii acţiunii pârâtul a arătat că reclamanţii nu au făcut dovada că au urmat procedura prealabilă potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2204.
Referitor la excepţia tardivităţii acţiunii a susţinut că prin acţiunea introductivă, reclamanţii contestă un act administrativ cu caracter unilateral, astfel că sunt aplicabile disp. art. 7 şi ale art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2204, adică termenul de formulare a plângerii prealabile este de nu mai târziu de 6 luni de la data luării la cunoştinţă iar termenul de introducere al acţiunii este de 6 luni (ce curge diferenţiat) sau pentru motive temeinice şi peste acest termen, dar nu mai târziu de un an de la data luării la cunoştinţă.
De asemenea, având în vedere ca reclamanţii sunt terţi faţă de actul atacat, momentul de la care începe să curgă dreptul de a introduce acţiune este data înscrierii în cartea funciară deoarece efectul înscrierii în cărţile funciare este opozabilitatea faţă de terţi.
Pe fond, s-a susţinut că, certificatul de atestare a dreptului proprietate asupra terenurilor din patrimoniul SC A.B. SA a fost emis în baza HG nr. 834/1991 şi a Criteriilor Comune nr. 2665/1C/311/1992 şi a Completărilor nr. 425316/N/1992 privind stabilirea şi evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăţilor comerciale de stat, emise de Ministerul Finanţelor şi Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, având avizele O.C.A.O.T.A. judeţean şi ale celorlalte instituţii abilitate în acest scop.
Reclamanţii au depus la dosarul cauzei plângerea prealabilă adresată Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale la data de 18 mai 2008, precum şi răspunsul autorităţii emitente din 23 mai 2008 şi raportul de expertiză efectuat în Dosarul nr. 8927/2002 al Judecătoriei Tg. Jiu.
La termenul din data de 29 ianuarie 2009, la cererea reclamanţilor instanţa a încuviinţat administrarea probei cu expertiză topografică prin care să se determine dacă suprafaţa de 8,73 ha despre care se face vorbire în Sentinţa civilă nr. 691 din 14 februarie 2003 pronunţată de Judecătoria Tg. Jiu în Dosarul nr. 8927/2002 se suprapune în tot sau în parte cu terenul înscris în certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nr. X/96.
Prin precizările din data de 09 aprilie 2009, S. SPRL, lichidator judiciar al debitoarei SC A.B. SA, a arătat că în cadrul procedurii falimentului lichidatorul a formulat cerere de închidere a procedurii după aprobarea raportului final ca urmare a vânzării tuturor bunurilor în averea debitoarei şi distribuirea către creditori a sumelor obţinute.
La data de 10 iunie 2009, în cauză au formulat cerere de intervenţie principală numitele P.A. şi C.M., în motivare intervenientele arătând că aceasta este determinată de faptul că sunt moştenitoare ale autorului I.V.V., bunicul lor.
Prin încheierea de şedinţă din 30 octombrie 2009, punându-se în discuţie admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie formulată în cauză, aceasta a fost respinsă avându-se în vedere dispoziţiile art. 49 alin. (1) C. proc. civ. precum şi argumentele intervenientelor aduse prin cererea formulată în cauză, respectiv că sunt moştenitoare ale autorului I.V.V., astfel că nu se poate reţine interesul acestora de a interveni în prezenta cauză pentru a putea invoca aceleaşi drepturi ca şi reclamanţii întrucât aşa cum rezultă din probatoriul administrat reclamanţii sunt moştenitori ai unui alt autor respectiv V.N.N.
Prin cererea adresată instanţei la aceeaşi dată SC S. SPRL, fost lichidator judiciar al debitorului SC A.B. SA, a învederat că procedura de faliment a debitorului a fost închisă prin Sentinţa nr. 939 din 20 iulie 2009 şi prin aceeaşi sentinţă s-a dispus radierea din registrul comerţului a debitoarei şi descărcarea lichidatorului de orice îndatoriri.
Ca urmare a închiderii procedurii falimentului şi radierii societăţii s-a arătat că acesta nu mai are capacitatea de a-şi exercita drepturile şi obligaţiile, nu mai este subiect de drept.
Punându-se în discuţia părţilor această împrejurare, reclamantul a indicat succesorul cu titlu particular al SC A.B. SA, ca fiind SC D. SRL ce a preluat de la societatea lichidată terenul asupra căruia se poartă litigiul, dovedind calitatea procesuală pasivă a acestei societăţi cu Adresa din 13 aprilie 2010 emisă de Primăria comunei Băleşti.
Prin Sentinţa nr. 264 din 14 mai 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanţii V.P. şi V.N.N. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, SC A.B.
Pronunţându-se cu prioritate asupra excepţiilor, Curtea de Apel Craiova a respins excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile ca neîntemeiată reţinând că prin plângerea depusă la dosarul cauzei precum şi prin răspunsul autorităţii administrative din 23 mai 2008 reclamanţii au dovedit că anterior promovării prezentei acţiuni au urmat procedura prealabilă în sensul art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la tardivitatea introducerii acţiunii, Curtea a apreciat că reclamanţii au promovat prezenta acţiune cu respectarea termenului prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv înlăuntrul termenului de 6 luni de la comunicarea răspunsului la plângerea prealabilă adresată autorităţii administrative emitente a actului a cărui anulare se solicită.
Referitor la termenul de decădere de un an pentru promovarea acţiunii, termen ce curge de la data luării la cunoştinţă a actului administrativ contestat, instanţa a reţinut că momentul de la care reclamanţii au luat cunoştinţă de împrejurarea că terenul pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în natură, pe vechiul amplasament, în favoarea acestora, este înscris în certificatul de atestare a dreptului de proprietate contestat, este data de 25 martie 2008, când prin Adresa nr. X, Primăria Comunei Băleşti a comunicat reclamanţilor această împrejurare, precum şi refuzul de a-i pune în posesie pentru suprafaţa de teren, pentru care li s-a reconstituit dreptul de proprietate.
Referitor la interesul reclamanţilor cu privire la promovarea acţiunii instanţa de fond a apreciat că acesta există, este actual şi legitim, în condiţiile în care reclamanţii tind pe această cale să înlăture refuzul Primăriei comunei Băleşti de a-i pune în posesie cu suprafaţa de teren pentru care sunt îndreptăţiţi la reconstituirea dreptului de proprietate în natură, pe vechiul amplasament.
Pe fond Curtea de Apel Craiova a respins acţiunea reclamanţilor ca neîntemeiată.
A considerat că Certificatul de atestare a dreptului de proprietate contestat în cauză a fost emis în anul 1996 în temeiul legislaţiei în vigoare la acea dată respectiv a Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale şi a HG nr. 834/1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat, aşa cum rezultă chiar din cuprinsul acestuia.
A reţinut că potrivit legislaţiei de la momentul emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate contestat dreptul de proprietate nu putea fi reconstituit în natură pentru terenurile aflate în patrimoniul fostelor întreprinderi agricole de stat, persoanele îndreptăţite în acest sens devenind acţionari ai societăţilor comerciale înfiinţate prin reorganizarea fostelor I.A.S.-uri.
Numai ulterior, prin Legea nr. 169/1997 li s-a recunoscut posibilitatea persoanelor ce deţineau terenuri proprietate de stat aflate în administrarea fostelor I.A.S.-uri reorganizate ca societăţi comerciale să solicite şi ulterior potrivit Legii nr. 1/2000 să dobândească în natură reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul aflat în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat înfiinţate prin reorganizarea fostelor I.A.S.-uri.
Prin urmare, a reţinut prima instanţă, certificatul de atestare a dreptului de proprietate contestat în cauză a fost emis cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data emiterii sale, iar faptul că ulterior li s-a recunoscut reclamanţilor vocaţia la reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafaţă de teren cuprinsă în acesta nu poate afecta legalitatea sa, neputând constitui un motiv de anulare.
Împotriva Sentinţei nr. 264 din data de 14 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs în termen legal reclamanţii V.P. şi V.N., prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac şi modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii introductive de instanţă, cu consecinţa anulării certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor în limita suprafeţei de 64,462 mp aşa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză.
Reclamanţii au învederat, prin motivele de recurs, că sentinţa recurată este netemeinică şi nelegală, în condiţiile în care la dosarul cauzei nu s-a depus niciun înscris privind modalitatea de eliberare a certificatului de atestare al dreptului de proprietate asupra terenurilor şi nici nu s-a verificat dacă terenul a fost inclus în patrimoniul societăţii comerciale şi a fost necesar desfăşurării activităţii acesteia, conform obiectului de activitate. Motivarea instanţei de fond este preluată din întâmpinarea depusă la dosarul cauzei de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, fără a fi însoţită de înscrisuri doveditoare, iar rezultă din circumstanţele cauzei că este culpa exclusivă a celor care au întocmit documentaţia necesară eliberării certificatului, la nivelul ministerului neputându-se verifica ceea ce au avizat organele locale abilitate din punct de vedere al situaţiei de fapt, ci doar al respectării întocmirii acesteia, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, documentaţia la care se face referire nefiind pusă la dispoziţia instanţei. Cu toate acestea, au precizat recurenţii, respectiv în lipsa documentaţiei şi a oricărui înscris privind procedura eliberării certificatului de atestare, prima instanţă a considerat că certificatul de atestare a fost emis cu respectarea normelor în vigoare la data emiterii sale.
În cauză a formulat întâmpinare intimatul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea, în esenţă, că hotărârea recurată a fost pronunţată cu aplicarea corectă a legii.
Recursul este nefondat.
Prin certificatul din data de 14 noiembrie 1996 emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei a fost atestat dreptul de proprietate al SC A.B. SA, societate comercială cu capital de stat, înfiinţată prin HG nr. 194 din data de 22 martie 1991, asupra suprafeţei de teren de 223.054,32 mp, astfel cum au fost identificate prin anexa nr. 2 şi planurile topografice cuprinse în anexele nr. 4 şi 5 din documentaţia de stabilire şi evaluare a terenurilor înregistrată sub nr. X/1996 la Oficiul de cadastru şi Organizarea Teritoriului al judeţului Gorj.
S-a depus, la dosarul instanţei de fond, întreaga documentaţie prevăzută de legea în vigoare la momentul eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate contestat în litigiu, iar din aceasta, cum a reţinut şi judecătorul fondului, rezultă că au fost respectate prevederile art. 20 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, precum şi dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 834/1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat. Prin urmare, certificatul de atestare a dreptului de proprietate, atacat de reclamanţii recurenţi, a fost emis cu respectarea legii, terenul în suprafaţă de 223.054,32 mp ce formează obiectul acestui act administrativ individual aflându-se la data emiterii acestuia în patrimoniul societăţii comerciale SC A.B. SAşi fiind necesar desfăşurării activităţii potrivit obiectului de activitate.
Este probat, într-adevăr, în cauză, că prin Sentinţa civilă nr. 691 din data de 14 februarie 2003 pronunţată de Judecătoria Tg. Jiu, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 585 din data de 15 aprilie 2003 a Tribunalului Gorj, s-a admis în parte plângerea reclamanţilor V.N.N. şi V.N.P. şi s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în natură pe vechiul amplasament pentru moştenitorii autorului V.N.N. pentru suprafaţa de 8,73 ha teren. De asemenea, rezultă, din concluziile la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în litigiu de ing. D.D., că suprafaţa de 6,4462 ha din suprafaţa de 8,73 ha teren menţionat în dispozitivul Sentinţei civile nr. 691/2003 a Judecătoriei Tg. Jiu se regăseşte în suprafaţa de teren ce face obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din data de 14 noiembrie 1996 emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei pe numele SC A.B. SA.
Cu toate acestea, în mod corect prin sentinţa recurată a fost respinsă acţiunea în contencios administrativ prin care s-a solicitat anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din data de 14 noiembrie 1996 emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei pe numele SC A.B. SA, întrucât actul administrativ atacat a fost emis cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data emiterii sale, astfel că împrejurarea că în anul 2003 reclamanţilor li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafaţă de teren cuprinsă în acest certificat nu afectează valabilitatea şi legalitatea actului administrativ în discuţie.
În raport de cele mai sus arătate, constatând că motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate şi că hotărârea atacată este legală şi temeinică se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanţii V.P. şi V.N.N. împotriva Sentinţei nr. 264 din data de 14 mai 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de V.P. şi V.N. împotriva Sentinţei civile nr. 264 din 14 mai 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2011.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 2062/2011. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 2065/2011. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
