ICCJ. Decizia nr. 2065/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2065/2011
Dosar nr.1842/2/2009
Şedinţa publică din 7 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 211 din 15 ianuarie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul P.C. şi a constatat calitatea de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G nr. 24/2008, colaborator al Securităţii este „persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”.
Referitor la sintagma activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist din perspectiva raţiunii şi finalităţii legii, instanţa a apreciat că trebuie avute în vedere ceea ce autorităţile regimului comunist considerau, factum notorium, ca fiind activităţi şi/sau atitudini potrivnice regimului, întrucât aprecierea proprie a acestora era cea care declanşa luarea de măsuri împotriva persoanelor vizate de delaţiuni, aceste autorităţi fiind cele care defineau în mod absolut discreţionar atât ceea ce era permis, cât şi ceea ce era interzis în societatea românească, fapt caracteristic de altfel tuturor regimurilor totalitare.
În speţă, simpla intenţie de plecare definitivă din ţară şi stabilire în ţări capitaliste, simplele legături ale cetăţenilor români cu cetăţeni străini, afirmarea atât în public cât şi într-un cadru privat că statul român nu respectă drepturile constituţionale inserate în propria Constituţie, orice critici sau manifestări la adresa politicii partidului, a orânduirii socialiste, a stării de lucruri din ţară, din orice perspectivă, comentariile elogioase la adresa statelor occidentale/capitaliste erau privite ca potrivnice regimului comunist şi considerate periculoase pentru securitatea acestuia.
Pornind de la aceste realităţi instanţa de fond a considerat că în speţa dedusă judecăţii concluzia este în sensul întrunirii şi a celei de-a doua condiţii.
Astfel, furnizarea acestor informaţii către organele de securitate a expus persoanele în cauză unor consecinţe negative pentru ele (precum supravegherea informativă a acestora ş.a.), vizând îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Totodată prima instanţă a reţinut că OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii a preluat raţiunea actului normativ iniţial: prin art. 3 lit. a) - z) consacră dreptul la informare cu privire la existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, în sensul ordonanţei de urgenţă, a candidaţilor la alegerile prezidenţiale, generale, locale şi pentru Parlamentul European, precum şi a persoanelor care ocupă demnităţile sau funcţiile enumerate.
Dispoziţiile nu instituie premisele unei răspunderi morale şi juridice colective, fără existenţa unei fapte infamante şi fără vinovăţie, ci reflectă doar o materializare a dreptului la informare al cetăţenilor cu privire la persoanele care ocupă funcţii sau demnităţi publice, dacă şi în ce măsură aceştia au suprimat sau îngrădit, prin acţiunile lor, drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, evaluare care se face de instanţa de judecată in concreto, în raport de situaţia particulară a fiecăruia, prin evaluarea propriilor lor acţiuni.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P.C., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost dată cu greşita aplicare a legii şi fără să fie avute în vedere probatoriile admise şi administrate.
S-a apreciat în recurs că susţinerile instanţei de fond pe care şi-a fondat hotărârea, au fost eronate, întrucât activităţile care i-au fost puse în sarcină, nu întrunesc cele două condiţii cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008.
Recursul este întemeiat şi va fi admis.
Examinând actele dosarului, motivele de recurs şi în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Conform OUG nr. 24/2008 prin „colaborator” al Securităţii se înţelege orice persoană care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”.
Din textul mai sus citat rezultă fără posibilitate de tăgadă că pentru a fi îndeplinite cerinţele legale, trebuie să coexiste două condiţii cumulative.
Activităţile desfăşurate de recurent, în calitate de responsabil al Cabanei S., nu au fost de natură a aduce atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, pârâtul fiind contactat de organele Securităţii la o vârstă fragedă şi doar pentru a i se aduce la cunoştinţă că în atribuţiile sale de serviciu se includ şi observarea şi comunicarea către securitate a activităţilor turiştilor străini cazaţi în acea cabană.
Acea „notă” semnată de intimat nu reprezintă un angajament în adevăratul înţeles al cuvântului, ci doar o transpunere în scris a ceea ce i-a comunicat ofiţerul de Securitate, el fiind de bună-credinţă şi aflând abia ulterior ce însemna acest fapt.
De altfel, pe parcursul anilor 1979 -1984, pârâtul-intimat nu a furnizat informaţii utile organelor de Securitate, fapt pentru care acestea au propus prin Raportul din 19 ianuarie 1984 abandonarea din calitatea de colaborator al acestuia.
Din actele depuse la dosar de intimat, respectiv „notele” rezultă fără putinţă de tăgadă că acestea nu au fost scrise de el, aparţinând ofiţerului de securitate, iar din conţinutul acestora nu se desprinde în niciun fel concluzia că P.C. ar fi furnizat informaţii de natură să aducă atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
De asemenea, din probatoriile administrate se reţine că niciuna din persoanele vizate nu au avut de suferit consecinţe ale celor relatate de intimat, informaţiile acestuia nefiind utile pentru organele de securitate, fapt recunoscut chiar de acestea.
Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de P.C.
Va modifica sentinţa atacată în sensul că va respinge acţiunea formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P.C. împotriva Sentinţei nr. 211 din 15 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică hotărârea atacată în sensul că respinge acţiunea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2011.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 2064/2011. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 2066/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
