ICCJ. Decizia nr. 2073/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2073/2011
Dosar nr.1731/36/2009
Şedinţa publică din 7 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 171 din 29 iunie 2010, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul M.R.Ş., în contradictoriu cu autoritatea pârâtă Agenţia Naţională de Integritate şi a dispus anularea actului de constatare din 25 noiembrie 2009 emis de autoritatea pârâtă.
Totodată a obligat autoritatea pârâtă să-i plătească reclamantului suma de 5.000 RON cu titlul de daune morale plus 2.380 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că pentru a se trage concluzii privitoare la posibila implicare a reclamantului în procedurile de achiziţii publice, Agenţia trebuia să verifice corectitudinea şi legalitatea acestora. Analiza dosarelor de licitaţie, a ofertelor depuse, a preţurilor şi a atribuirii contractelor ar fi fost deosebit de concludente, a apreciat curtea de apel, pentru că în acest fel s-ar fi putut într-adevăr constata dacă reclamantul putea influenţa sau a influenţat aceste proceduri.
De asemenea, instanţa de fond a constatat că din informaţiile furnizate de către O.R.C. Constanţa rezultă că reclamantul a fost acţionar la una dintre firmele de advertising cu care a contractat Primăria. În ceea ce priveşte a doua firmă, SC S., acesta nu a avut legături de afaceri în sensul parteneriatului, nefiind asociat sau acţionar la această firmă.
În privinţa daunelor morale, curtea a considerat că acestea pot fi acordate întrucât reclamantul a făcut dovada prejudiciului moral încercat, în cauză existând dovada culpabilităţii şi a legăturii de cauzalitate, dar nu în cuantumul solicitat, apreciat exagerat de către instanţă, dispunându-se limitarea sumei la 5000 RON.
În fine, ca parte căzută în pretenţii, Agenţia Naţională de Integritate a fost obligată, potrivit art. 274 din C. proc. civ., şi la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Agenţia Naţională de Integritate, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost dată cu greşita aplicare a legii.
S-a precizat în motivele de recurs că instanţa fondului interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii a schimbat natura ori înţelesul acesteia. De asemenea, recurenta a formulat ca motiv de recurs şi faptul că a fost invocată excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, Curtea de Apel nepronunţându-se şi judecând pe fond pricina.
Restul criticilor formulate de recurentă privesc fondul cauzei şi se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Recursul este întemeiat şi va fi admis.
Examinând actele dosarului şi motivele de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
La dosarul de fond, Agenţia Naţională de Integritate a depus o întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea contestaţiei, cu o motivare amplă pe acest aspect atât în fapt cât şi în drept.
Prin Sentinţa civilă nr. 171/2010, Curtea de Apel Galaţi a admis în parte acţiunea formulată de intimatul-reclamant şi a dispus anularea actului în litigiu, fără însă a se pronunţa pe excepţia invocată de recurenta-pârâtă.
Conform art. 137 C. proc. civ., inadmisibilităţile sunt situate în categoria excepţiilor şi în funcţie de regimul procedural aplicabil se apropie fără dubiu de apărări de fond.
Desigur, inadmisibilităţile diferă de apărările de fond şi se apropie de excepţiile de procedură, însă diferă de acestea şi se apropie de apărările de fond prin rezultatele lor întrucât dacă sunt admise conduc la respingerea acţiunii.
Întâmpinarea prin care a fost formulată inadmisibilitatea acţiunii este un mijloc de apărare prin care a fost invocată de către pârât o excepţie, şi ca mijloc de apărare este o garanţie pentru pretenţiile părţilor, hotărârea judecătorească având eficienţă şi fiind păstrată doar dacă reprezintă un răspuns la toate problemele cu care părţile au sesizat instanţa.
În speţă, Curtea de Apel Galaţi a fost sesizată prin întâmpinarea de care am făcut vorbire cu inadmisibilitatea contestaţiei, însă nu s-a pronunţat pe acest mijloc de apărare, soluţionând fondul pricinii direct.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în raport de acest motiv invocat, va admite recursul declarat de Agenţia Naţională de Integritate, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru a se pronunţa asupra inadmisibilităţii acţiunii de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva Sentinţei civile nr. 171 din 29 iunie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează hotărârea atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2011.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 2066/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2074/2011. Contencios → |
|---|
