ICCJ. Decizia nr. 2074/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2074/2011
Dosar nr.1741/44/2009
Şedinţa publică din 7 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 57 din 16 februarie 2010, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul M.Ş., în contradictoriu cu autoritatea pârâtă Ministerul Sănătăţii Publice şi a dispus anularea Ordinului nr. R 1424 din 14 iulie 2009 emis de Ministerul Sănătăţii Publice cu consecinţa repunerii reclamantului în situaţia anterioară, aceea de manager al Spitalului Judeţean de Urgenţă Brăila, cu plata retroactivă a tuturor drepturilor salariale aferente funcţiei.
A respins cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Prin Ordinul nr. R 1424 din 14 iulie 2009, contestat în prezenta cauză, s-a dispus încetarea contractului de management din 30 martie 2007 încheiat între reclamant şi Ministerul Sănătăţii Publice şi încetarea funcţiei de manager al Spitalului Judeţean de urgenţă Brăila începând cu data de 15 iulie 2009.
Pentru justificarea în drept a măsurii dispuse, în art. 1 din ordinul contestat, intimatul a invocat situaţia generică de încetarea a contractului de management prevăzută de art. 1833 lit. n) din Legea nr. 95/2006: „dacă se constată că managerul nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare pentru exercitarea funcţiei de manager”, fără a descrie vreo altă împrejurare de fapt şi nici nu a indicat un temei de drept care să justifice măsura dispusă sau condiţiile legale de ocupare a funcţiei de manager de spital public, pe care nu le mai întruneşte reclamantul.
Prima instanţă a reţinut că o trimitere generală la actul administrativ intitulat „Concluziile comisiilor numite prin Ordinul nr. 790/2009 privind înfiinţarea comisiilor de verificare a îndeplinirii de către manageri sau manageri interimari a spitalelor publice, a dispoziţiilor OUG nr. 69/2009” aprobate de Ministerul Sănătăţii Publice sub nr. IB/7028 din 14 iulie 2009 - Anexa 2, nu reprezintă o motivare a actului administrativ, în condiţiile în care aceste concluzii nu au fost aduse la cunoştinţa reclamantului.
De asemenea, invocarea vagă a Ordinului nr. 635/2006 pentru aprobarea desfăşurării cursului de management spitalicesc, necesar în vederea ocupării funcţiei de manager al spitalului public şi a HG nr. 1718/2008 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, nu prezintă relevanţă în demonstrarea temeiniciei şi legalităţii ordinului contestat.
Trimiterea făcută la Titlul VII, art. 178 alin. (2) şi art. 1833 lit. n) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi la art. II din OUG nr. 69/2009, nu lămureşte care ar fi condiţiile legale pe care reclamantul nu le mai îndeplineşte pentru ocuparea funcţiei de manager.
Art. 1833 din Legea nr. 95/2006 reglementează la lit. a) - o) situaţiile în care încetează contractul de management, lit. n) a art. 1833 prevede: „dacă se constată că managerul nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare pentru exercitarea funcţiei de manager”.
Art. 178 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 instituie condiţiile cumulative care trebuie să fie întrunite de către persoana fizică manager al unui spital public, acestea fiind următoarele: să fie absolvent al unei instituţii de învăţământ superior în domeniul medical, economic, juridic sau administrativ şi să fie absolvent al unor cursuri de perfecţionare în managementul sanitar agreate de Ministerul Sănătăţii şi stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii.
Or, a constatat instanţa de fond, în acest context legal, ordinul se dovedeşte a fi şi netemeinic, reclamantul întrunind cele două cerinţe legale speciale pentru ocuparea funcţiei de manager de spital şi acestea încă premergător numirii sale în funcţia de manager prin Ordinul nr. 350 din 30 martie 2007.
Astfel, în mod firesc, este absolventul unei instituţii de învăţământ superior în domeniul medical, atâta timp cât deţine funcţia de şef de secţie medicină internă.
Totodată a absolvit cursurile de perfecţionare în management spitalicesc în condiţiile reglementate de Ordinul nr. 635 din 03 iunie 2006 pentru aprobarea organizării şi desfăşurării cursului de management spitalicesc necesar în vederea ocupării funcţiei de manager de spital public.
Prin certificatul constatator din 18 octombrie 2006 emis în baza Ordinului comun al Ministrului Sănătăţii Publice şi al Ministrului Educaţiei şi Cercetării se atestă că a absolvit cursul de management spitalicesc în perioada 19 iunie 2006 - 11 august 2006, curs organizat de Şcoala Naţională de Sănătate Publică şi Management Sanitar.
În plus, astfel cum atestă adeverinţa din 23 august 2006, în perioada iulie 2005 - iunie 2006 a absolvit programul de pregătire teoretică şi practică în vederea obţinerii atestatului de studii complementare în managementul serviciilor de sănătate organizat de către Ministerul Sănătăţii - Centrul Naţional de Perfecţionare în domeniul sanitar, Bucureşti.
Totodată a mai absolvit şi programul educaţional medical continuu „Actualităţi în serviciile de sănătate” timp de 12 zile în perioadele 22 - 24, 29 - 31.01, 5 - 7, 12 - 14 februarie 2004 în Bucureşti, fiind declarat „admis” la evaluarea finală, astfel cum este atestat de Certificatul din 06 februarie 2004 emis de Ministerul Sănătăţii - Centrul Naţional de Perfecţionare Postuniversitară a medicilor.
În consecinţă, a reţinut prima instanţă, reclamantul îndeplineşte toate cerinţele legale pentru ocuparea funcţiei de manager, neexistând justificarea legală pentru măsura eliberării sale din funcţie.
Curtea a mai constatat că autoritatea pârâtă a emis ordinul contestat fără respectarea procedurii prealabile instituită prin Ordinul nr. 790/2009, încălcându-se astfel art. 9 din acest act normativ.
Conform art. 9 din Ordinul nr. 790/2009, pe baza rapoartelor menţionate la art. 7 şi 8 "..., Direcţia generală pentru politici de sănătate şi resurse umane va întocmi ordine de încetare a contractelor de management pentru managerii şi managerii interimari care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de ordonanţa de urgenţă cu data de 10 iulie 2009”.
Or, în cauza dedusă judecăţii, a reţinut Curtea, nu există un ordin de încetare a contractului de management emis faţă de reclamant de către Direcţia generală pentru politici de sănătate.
Inexistenţa ordinului de încetare a contractului de management care este obligatoriu şi anterior luării măsurii eliberării sale din funcţie prin ordin al ministrului sănătăţii, atrage şi din acest punct de vedere, nulitatea Ordinului nr. R 1424 din 14 iulie 2009.
De altfel, această cerinţă administrativă impusă de art. 9 din Ordinul nr. 790/2009, nu vizează doar formalismul prealabil procedurii de eliberare din funcţie ci constituie şi un veritabil control anterior de legalitate.
Totodată nu există un raport al comisiei abilitate, astfel cum prevede art. 7 şi 8 din Ordinul nr. 790/2009 care să concluzioneze că reclamantul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de OUG nr. 69/2009.
În fine, instanţa de fond a apreciat ca o altă critică de nelegalitate a Ordinului nr. R 1424 din 14 iulie 2009, coexistenţa a două ordine incompatibile emise de intimat, Ordinul nr. R 1424 din 14 iulie 2009 fără a se dispune, în prealabil, revocarea propriului Ordin nr. R 813 din 28 aprilie 2009.
În raport cu faptul că prin Sentinţa nr. 198/2009 pronunţată în Dosarul nr. 1269/44/2009 s-a dispus suspendarea efectelor Ordinului nr. R 1424/2009, şi faţă de prevederile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora măsura suspendării dispusă în condiţiile art. 14 se prelungeşte de drept, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1), curtea de apel a respins cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătăţii.
Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat, în esenţă, că sunt greşite consideraţiile instanţei de fond privitoare la motivarea generică a actului administrativ contestat şi la nerespectarea procedurilor stabilite prin Ordinul nr. 790/2009, în realitate fiind indicate în cuprinsul actului administrativ temeiurile juridice în raport de care chiar instanţa a procedat la o evaluare a legalităţii, iar în conformitate cu art. 9 din Ordinul nr. 790/2009 constituie temeiul ordinului de încetare a contractului de management pentru managerii şi managerii interimari care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de ordonanţa de urgenţă, cu data de 10 iulie 2009. În acest context, nu mai era necesară existenţa unui ordin de încetare a contractului de management emis de Direcţia generală pentru politici de sănătate şi resurse umane.
A mai apreciat autoritatea recurentă că este greşită şi aprecierea incompatibilităţii Ordinelor nr. R 813 şi nr. R 1424, prin cel dintâi fiind adusă la îndeplinire sentinţa Curţii de Apel Galaţi pronunţată în Dosarul nr. 509/44/2009, iar cel de-al doilea fiind emis tocmai ca urmare a constatării neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de OUG nr. 69/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006.
În opinia recurentului toate aspectele menţionate mai înainte constituie argumente pentru admiterea recursului declarat şi respingerea acţiunii pe fond.
Prin întâmpinare, intimatul M.Ş. a arătat că sentinţa recurată este temeinică şi legală, reiterând apărările dezvoltate şi prin acţiune.
Examinând cauza sub toate aspectele în conformitate cu art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este fondat şi că sunt incidente dispoziţiile art. 312(3) teza III C. proc. civ., impunându-se casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Aşa cum se poate observa din expunerea rezumativă a considerentelor sentinţei aflate în control judiciar, raţionamentul principal ce a stat la baza concluziei judecătorului de fond a fost acela că Ordinul nr. R 1424 din 14 iulie 2009 emis de Ministerul Sănătăţii Publice, prin ministru, a fost acela că indicarea unor texte legale şi a altor acte administrative cu caracter normativ emise de acelaşi minister reprezintă doar o motivare generală a actului administrativ în discuţie.
Nu au fost arătate însă şi motivele pentru care apărările autorităţii pârâte au fost înlăturate, deşi la dosar s-au depus actele care au stat la baza emiterii actului administrativ contestat.
În preambulul Ordinului anulat de prima instanţă, în completarea dispoziţiilor legale incidente din Titlul VII „Spitale” al Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii se face trimitere şi la Concluziile Comisiilor numite prin Ordinul nr. 790/2009 (privind înfiinţarea comisiilor de verificarea îndeplinirii de către manageri sau manageri interimari ai spitalelor publice a dispoziţiilor OUG nr. 69/2009).
Prima instanţă reţine că emitentul actului face o trimitere generală la actul amintit mai înainte, însă nu îşi exercită rolul activ în conformitate cu dispoziţiile art. 129(5) C. proc. civ., pentru aflarea adevărului, nesolicitând prezentarea acestuia.
În condiţiile în care contractul de management încheiat între reclamant şi Ministerul Sănătăţii este supus reglementărilor cuprinse în Legea nr. 95/2006, reglementări care au suportat modificări în cursul anului 2009 prin OUG nr. 69/2009 iar acesta vizează condiţiile cerute pentru exercitarea funcţiei de manager, pentru o solidă verificare a legalităţii Ordinului prin care s-a dispus încetarea contractului de management nr. X/2007 încheiat între Ministerul Sănătăţii Publice şi M.Ş., este important a se verifica îndeplinirea condiţiilor impuse de legiuitor din perspectiva „Concluziilor Comisiei numite prin Ordinul nr. 790/2009” şi nu în ultimul rând a prevederilor ordonanţei de urgenţă care a completat şi modificat Legea nr. 95/2006.
Depunerea la dosar şi examinarea Concluziilor se impune şi pentru că instanţa fondului a apreciat discutabilă motivarea actului administrativ iar apărările prin care pârâtul subliniază că actul este motivat şi emis în baza legii au fost îndepărtate fără a se justifica această abordare.
Nu în ultimul rând, instanţa de rejudecare se va apleca şi asupra aspectelor enunţate prin cererea de recurs şi care privesc neoportunitatea emiterii de către Direcţia generală pentru politici de sănătate şi resurse umane a unui nou ordin de încetare a contractului de management şi lipsa vreunei legături între Ordinul contestat şi Ordinul nr. R 813 care a fost emis în executarea Sentinţei nr. 81 din 14 aprilie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, aspecte care au fost de asemenea apreciate ca elemente de nelegalitate care conduc la anularea Ordinului nr. R 1424 din 14 iulie 2009.
Văzând şi dispoziţiile art. 20(1) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Sănătăţii împotriva Sentinţei civile nr. 57 din 16 februarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2011.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 2073/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2080/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
