ICCJ. Decizia nr. 2066/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2066/2011
Dosar nr.5626/2/2009
Şedinţa publică din 7 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 1854 din 21 aprilie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul C.V. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu handicap şi Comisia Superioară de Evaluarea a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, prin care a solicitat acordarea gradului I de încadrare în grad de handicap, conform codului de boală demenţă mixtă (degenerativă Alzheimer şi vasculară), ca neîntemeiată.
A respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamantului pentru lipsa procedurii prealabile.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:
I. Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamantului pentru lipsa procedurii prealabile, deoarece reclamantul a contestat certificatul din 2 aprilie 2008 prin care s-a stabilit că suferă de boală şi nu poate fi încadrat într-un grad de handicap, contestaţia fiind soluţionată de pârâtă prin Decizia atacată nr. 5080 din 9 iunie 2008, excepţia a fost respinsă.
II. Pe fondul cauzei instanţa a constatat că prin Decizia contestată nr. 5080 din 9 iunie 2008 pârâta Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap - Comisia Superioară de Evaluarea a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi a hotărât încadrarea reclamantului în codul de handicap 5, gradul de handicap deficienţă funcţională accentuată.
S-a reţinut că în raport cu testele, documentele depuse de reclamant, fişa de evaluare psihologică, raportul de anchetă socială, în mod corect a concluzionat autoritatea pârâtă că boala constatată prin deciziile emise în anii 2006 şi 2007 (demenţă mixtă vasculară şi degenerativă) şi boală cardiacă ischemică, By Pass aorto-coronariat, diabet zaharat) nu s-a agravat, astfel încât să justifice încadrarea în gradul de handicap cu asistent personal.
S-au avut în vedere dispoziţiile Ordinului nr. 726/2002, Anexa 1 Capitolul 1 Subcap. II. 2, în vigoare la data emiterii deciziei contestate, din care rezultă că reclamantul pentru a putea fi încadrat în gradul de handicap indicat de acesta, trebuia ca scorul MMSE să fie mai mic sau egal cu 9, or scorul reclamantului este de 27 de puncte.
Actele medicale depuse de reclamant sunt emise ulterior deciziei contestate (lunile mai, august, septembrie şi octombrie 2009), astfel încât nu reliefează situaţia existentă la momentul emiterii deciziei, respectiv iunie 2008.
Chiar şi aşa, a apreciat curtea de apel, niciunul dintre aceste înscrisuri nu dovedeşte că reclamantul este în situaţia ca să nu se poată servi singur, că nu se poate deplasa, ori că nu are reprezentare temporo-spaţială, sau că i s-a deteriorat judecata şi controlul pulsional, condiţii pentru încadrarea sa în gradul de handicap solicitat.
Totodată, instanţa a reţinut că din cererile făcute de reclamant, prezenţa acestuia în instanţa şi susţinerea acţiunii rezultă că nici pe departe nu se poate considera că starea reclamantului impune necesitatea ca acesta să fie ajutat, îngrijit şi supravegheat în permanenţă deoarece nu ar avea capacitate de orientare, autoservire, etc.
De asemenea nici celelalte boli nu prezintă complicaţiile pentru care s-ar putea încadra reclamantul în gradul de handicap I, (grav cu asistent personal).
Faţă de cele reţinute s-a constatat ca reclamantul nu a fost vătămat într-un drept al său prin Decizia contestată, astfel că acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C.V.
În esenţă, recurentul C.V. a criticat soluţia instanţei de fond pe care a apreciat-o ca greşită deoarece acţiunea a fost respinsă fără ca judecătorul să aibă cunoştinţe în domeniul medical.
Examinând cauza sub toate aspectele în conformitate cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinţei recurate.
Considerentele sentinţei aflate în control judiciar demonstrează că judecătorul fondului a analizat cererea de anulare a Deciziei nr. 5080 din 9 iunie 2008 emisă de Comisia Superioară de Evaluarea a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, raportându-se la susţinerile reclamantului, la apărările pârâtei emitente a actului contestat, la probatoriul administrat şi la dispoziţiile Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea persoanelor cu handicap (modificată şi completată).
Înalta Curte reţine că intimata-pârâtă Comisia Superioară din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap a procedat în conformitate cu dispoziţiile actului normativ menţionat mai sus, cu Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 (aprobate prin HG nr. 268/2007) şi cu Criteriile medico-psihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap şi care au fost aprobate prin Ordinul comun nr. 762/1992 al ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse şi al ministrului sănătăţii publice - publicat în M. Of. nr. 885/27.12.2007.
Prin Decizia nr. 5080 din 9 iunie 2008 recurentul-reclamat a fost încadrat în grad accentuat de handicap, nerevizuibil, pe termen nelimitat, neexistând argumente medicale şi legale pentru încadrarea în grad de handicap (asimilare grad I) cu asistent personal.
Documentele medicale, ancheta socială, în care sunt consemnate rezultatele evaluării sociale şi fişa de evaluare psihologică, înscrisuri la care instanţa de fond a făcut trimitere în analiza sa, au condus la concluzia că Decizia contestată este legală şi că recurentul-reclamant nu îndeplineşte condiţiile cuprinse în Criteriile medico-psihosociale pentru o altă încadrare în grad de handicap decât cea făcută de autoritatea cu competenţe în acest domeniu.
Mai mult, curtea de apel a arătat că actele medicale invocate de reclamant sunt ulterioare momentului emiterii Deciziei nr. 5080 şi că nu sunt, oricum, de natură a contrazice concluziile Comisiei Superioare, explicându-se în detaliu şi motivele concrete ale acestei abordări.
Cum solicitarea recurentului nu are suport legal, în mod corect prima instanţă a reţinut că prin emiterea actului administrativ în discuţie nu s-a adus acestuia o vătămare a drepturilor sale, nefiind incidente dispoziţiile art. 1, art. 10 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004.
Văzând şi dispoziţiile art. 312(1) C. proc. civ. şi art. 20(1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.V. împotriva Sentinţei civile nr. 1854 din 21 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2011.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 2065/2011. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 2073/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
