ICCJ. Decizia nr. 2080/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2080/2011
Dosar nr.8219/2/2010
Şedinţa publică din 7 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 4408 din 9 noiembrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de către reclamanta Direcţia Generală de Impozite şi Taxe Locale a sectorului 1, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Bucureşti - prin Primarul General şi a dispus suspendarea executării procesului-verbal din 16 decembrie 2009, încheiat de pârâtă până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că prin procesul-verbal privind verificarea modului de încasare şi virare a veniturilor municipiului Bucureşti din 16 decembrie 2009, s-a constatat că Direcţia de Impozite şi Taxe Locale a sectorului 1 Bucureşti datorează bugetului municipiului Bucureşti suma de 698.886,23 RON reprezentând taxa pentru servicii de reclamă şi publicitate (3% din valoarea contractului), stabilind, în sarcina sa obligaţia de virare a sumei respective către bugetul Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
Reclamanta a formulat, în condiţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, plângere administrativă prealabilă împotriva Procesului-verbal din 16 decembrie 2009, întocmit de către Direcţia Venituri din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti şi ulterior a solicitat suspendarea executării actului administrativ contestat în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
A reţinut prima instanţă că sunt îndeplinite cerinţele art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ referitoare la cazul bine justificat şi paguba iminentă.
În ceea ce priveşte cazul bine justificat, faptul că prin Sentinţa civilă nr. 2076 din 30 iunie 2008, rămasă irevocabilă, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de către reclamanţii Primarul sectorului 1 şi Consiliul Local al sectorului 1 şi a dispus anularea H.C.G.M.B. nr. 41 din 17 ianuarie 2008 privind repartizarea pe bugete componente a veniturilor proprii ale bugetului local al municipiului Bucureşti şi ale sectoarelor pe anul 2008, poate constitui o aparenţă de nelegalitate a actului administrativ dedus judecăţii.
HG nr. 333/1999 reglementează faptul că autorităţilor administraţiei publice locale le revin atribuţii privind stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea şi încasarea impozitelor, taxelor locale şi a altor venituri ale bugetelor locale, inclusiv a majorărilor de întârziere şi a amenzilor, soluţionarea obiecţiunilor, contestaţiilor şi plângerilor formulate la actele de control şi de impunere, precum şi executarea creanţelor bugetelor locale. Totodată, autorităţilor administraţiei publice locale le revine obligaţia organizării de compartimente proprii de specialitate, necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor ce le revin în acest domeniu, potrivit legii.
În acest sens, prin Hotărârea nr. 63/1999 a Consiliului Local al sectorului 1 a fost înfiinţată Direcţia Impozite şi Taxe Locale a sectorului 1 care funcţionează ca serviciu public local, finanţat integral de la bugetul local al sectorului 1.
Astfel, totalitatea atribuţiilor stabilite în sarcina autorităţilor administraţiei publice locale ale sectorului 1 referitoare la stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea, executarea şi încasarea impozitelor, taxelor locale şi a altor venituri ale bugetelor locale se realizează prin Direcţia Generală de Impozite şi Taxe Locale a sectorului 1.
Rezultă, astfel, legătura indisolubilă dintre Primarul sectorului 1 şi Consiliul Local al sectorului 1, pe de o parte (care au avut calitatea de reclamanţi în dosarele ce au avut ca obiect anularea H.C.G.M.B. nr. 41/2008) şi Direcţia Generală de Impozite şi Taxe Locale a sectorului 1, pe de altă parte.
Totodată, a mai reţinut prima instanţă, trebuie avute în vedere prevederile legale în materie care stabilesc unde se fac venit obligaţiile de plată datorate de către contribuabilii care datorează taxa pentru servicii de reclamă şi publicitate.
În conformitate cu prevederile art. 270 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, "Orice persoană, care beneficiază de servicii de reclamă şi publicitate în România, în baza unui contract sau a unui alt fel de înţelegere încheiată cu altă persoană, datorează plata taxei prevăzute în prezentul articol, cu excepţia serviciilor de reclamă şi publicitate realizate prin mijloacele de informare în masă scrise şi audiovizuale.
Taxa prevăzută în prezentul articol, denumită în continuare taxa pentru servicii de reclamă şi publicitate, se plăteşte la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia persoana prestează serviciile de reclamă şi publicitate”.
Din interpretarea logică a prevederilor art. 2, pct. 7 şi 8 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul municipiului Bucureşti, bugetul local reprezintă bugetul sectorului, bugetul municipiului Bucureşti reprezentând echivalentul bugetului judeţean, fiind nominalizat în mod distinct.
Aceeaşi interpretare a fost dată şi de către Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 595 din 13 februarie 2009.
De asemenea, a mai reţinut prima instanţă, aşa cum se poate observa chiar din analizarea dispoziţiilor art. 295 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, impozitele şi taxele locale, precum şi amenzile şi penalităţile aferente acestora constituie integral venituri la bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale.
Faţă de aceste aspecte, a apreciat instanţa de fond, legalitatea procesului-verbal a cărui suspendare a executării se solicită prin prezenta acţiune este dubitabilă, fiind astfel îndeplinită condiţia existenţei cazului bine justificat.
Curtea a reţinut că şi cea de a doua condiţie, aceea a prevenirii unei pagube iminente este îndeplinită.
Chiar şi în condiţiile în care Procesul-verbal respectiv ar fi anulat în urma unei acţiuni în contencios administrativ, prin punerea în executare a procesului-verbal respectiv bugetul Consiliului Local al sectorului 1 ar fi lipsit, pe perioada desfăşurării procesului, până la pronunţarea unei sentinţe definitive şi irevocabile, de sume importante de bani. Acest fapt ar provoca o pagubă iminentă bugetului local al sectorului 1 prin întârzieri în efectuarea plăţilor reprezentând cheltuieli de personal, a investiţiilor şi a celorlalte cheltuieli publice ale Consiliului Local al sectorului 1, având în vedere şi situaţia economică actuală, rezultatul final fiind prejudicierea intereselor cetăţenilor sectorului 1.
Astfel, virarea sumelor prevăzute în Procesul-verbal din 16 decembrie 2009 către bugetul municipiului Bucureşti poate impieta asupra cheltuielilor publice angajate de Consiliul Local al sectorului 1 şi, în consecinţă, asupra bunei administrări a treburilor publice.
Prin urmare, a considerat curtea, în cauză este îndeplinită şi condiţia dovedirii unei pagube iminente, constând în lipsirea bugetului local de uzul sumei menţionate în procesul-verbal, măsura virării sumei către bugetul municipiului Bucureşti fiind dispusă în temeiul unui act asupra căruia există premise de nelegalitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Primăria municipiului Bucureşti, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost dată cu greşita aplicare a legii.
S-a motivat recursul prin aceea că instanţa de fond a pronunţat hotărârea fără să aibă în vedere dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, neindicând în mod concret care este împrejurarea legată de starea de fapt şi de drept care este de natură să creeze o puternică îndoială în privinţa legalităţii actului.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului, motivele de recurs şi dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 4408/2010, Curtea de Apel Bucureşti a dispus suspendarea executării Procesului-verbal nr. X/2009 conform art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că în speţă sunt întrunite condiţiile cumulative prevăzute de textul de lege mai sus invocat - paguba iminentă şi respectiv cazul bine justificat.
Conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
Prin Sentinţa civilă nr. 1541/2011, cererea privind anularea procesului-verbal în litigiu a fost soluţionată definitiv, prin anularea acestuia.
Cazul bine justificat este pe deplin dovedit, pe de o parte pentru că există o puternică îndoială referitoare la legalitatea acestui act, avându-se în vedere sentinţa civilă de care am făcut vorbire, iar pe de altă parte, pentru că din actele anexate la dosar şi hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile, rezultă că între autoritatea controlată şi cea care a efectuat controlul nu există raporturi de subordonare, toate instanţele care s-au pronunţat reţinând că nu există temei legal în baza căruia recurentul să procedeze la repartizarea pe buget.
Din analiza dispoziţiilor art. 295 din Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal, impozitele şi taxele locale constituie integral venituri la bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale.
Este unul din motivele pentru care instanţa fondului a apreciat că legalitatea procesului-verbal este dubitabilă.
Desigur, aşa cum am afirmat, procesul-verbal în litigiu a fost anulat pe fond, dar punerea sa în executare până la pronunţarea unei hotărâri irevocabile, poate aduce o pagubă importantă Consiliului Local sector 1, prin lipsirea de sume importante de bani, ar întârzia plăţile care reprezintă cheltuielile de personal, investiţiile şi alte cheltuieli publice.
Prin urmare, corect Curtea de Apel Bucureşti a constatat îndeplinite cele două condiţii cumulativ prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi a admis suspendarea executării Procesului-verbal nr. X/2009.
Recursul de faţă va fi respins, însă ca nefondat şi nu lipsit de obiect, întrucât hotărârea pronunţată pe fond nu este irevocabilă, paguba iminentă persistând în condiţiile în care recurentul ar pune în executare actul administrativ în discuţie.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciind că sentinţa atacată este legală şi temeinică, va respinge recursul declarat de Primăria Municipiului Bucureşti, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Primăria Municipiului Bucureşti împotriva Sentinţei nr. 4408 din 9 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2011.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 2074/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2083/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
