ICCJ. Decizia nr. 2112/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2112/2011
Dosar nr. 7760/2/2009
Şedinţa publică din 8 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura primei instanţe
Reclamanta P.S. a chemat în judecată C.N.A.T.D.C.U. – C.S. din cadrul acestuia şi M.E.C.I., solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâţii să dispună anularea Deciziei din 6 martie 2009, dată de Comisia de Specialitate din cadrul C.N.A.T., D.C.U., referitoare la dosarul nr. 70169 din 8 ianuarie 2009 depus la M.E.C.I. – C.N.R.E.D. prin care s-a propus neechivalarea titlului ştiinţific de doctor în drept, titlu obţinut şi eliberat de C.N.A.A. din Republica Moldova. Urmare a anulării deciziei sus-menţionate reclamanta a solicitat obligarea M.E.C.I. să emită Ordinul de recunoaştere a titlului de doctor în drept, precum şi obligarea pârâtului la daune morale în valoare de 25.000 lei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a solicitat recunoaşterea titlului de Doctor în Drept potrivit normelor Acordului încheiat între G.R. şi G.R.M., privind recunoaşterea reciprocă a diplomelor, ratificat fără rezerve de către P.R. prin Legea nr. 39/1999. Comisia de Specialitate din cadrul C.N.A.T.D.C.U. a propus nerecunoaşterea titlului de doctor, procedând la o reevaluare a lucrărilor ştiinţifice, iar Ministerul a emis Ordinul, încălcând prevederile Acordului încheiat între Guvernele celor două ţări.
S-a mai susţinut de către reclamantă că refuzul pârâţilor de a-i recunoaşte un drept legal a avut un impact nefavorabil asupra imaginii sale profesionale şi morale, fiind pusă într-o situaţie critică faţă de colegi, cadre didactice, studenţi şi alţi jurişti care o cunosc.
La data de 3 februarie 2010, pârâtul M.E.C.I. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.N.R.E.D. precum şi excepţia de inadmisibilitate pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile.
2. Hotărârea Curţii de apel
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1094 din 2 martie 2010, a respins excepţiile lipsei procedurii din 2 martie 2010, a respins excepţiile lipsei procedurii prealabile şi a lipsei calităţii procesuale pasive şi a admis acţiunea reclamantei, astfel cum a fost precizată, dispunând anularea Ordinului nr. 4663/2009, parţial în ceea ce o priveşte pe reclamantă şi anularea deciziilor din data de 6 martie 2009 şi din 10 august 2009 emise de C.N.A.T.D.C.U. Totodată, a obligat pârâtul M.E.C.I. să emită un ordin prin care să-i recunoască reclamantei titlul de doctor în drept obţinut potrivit diplomei de doctor Seria DR nr. 0647 din 20 decembrie 2007, eliberat de C.N.A.A. din Republica Moldova.
De asemenea, a obligat pârâţii să-i plătească reclamantei suma de 10.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Referitor la excepţia de inadmisibilitate a cererii pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile, s-a reţinut că în raport de prevederile art. 17 din Ordinul M.E.C. nr. 3904/2006, termenul de 10 zile prevăzut de aceste dispoziţii nu a fost respectat, însă acest lucru nu poate conduce la sancţionarea reclamantei pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, întrucât actul care produce efecte juridice de drept administrativ este Ordinul M.E.C.I. nr. 4662/2009, Comisiile de specialitate ale C.N.A.T.D.C.U. formulând propuneri, care sunt acte premergătoare.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.N.R.E.D. s-a reţinut că deşi nu are personalitate juridică acest organism are capacitate de drept administrativ astfel că, fiind emitent al deciziilor comunicate reclamantei, are calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, s-a apreciat că acţiunea reclamantei este întemeiată întrucât avem de-a face cu un refuz nejustificat al pârâţilor de a recunoaşte reclamantei titlu de doctor în drept obţinut şi confirmat prin Diploma de doctor seria DR nr. 0647 eliberată de C.N.A.A. din Republica Moldova.
În ce priveşte daunele morale, s-a reţinut că cererea reclamantei este întemeiată, fiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale.
3. Recursul formulat în cauză
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs M.E.C.T.S., invocând prevederile art. 304 pct. 7şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că sentinţa recurată cuprinde motive contradictorii în privinţa soluţionării excepţiei lipsei plângerii prealabile şi a obligării ministerului să emită un ordin prin care să-i recunoască reclamantei titlul de doctor în drept obţinută potrivit diplomei de doctor în drept seria DR nr. 0647 din 20 decembrie 2007 emisă de C.N.A.A. al Republicii Moldova, deşi motivele pe care se bazează sunt cele de recunoaştere reciprocă a diplomelor şi titlurilor ştiinţifice de doctor în ramurile de ştiinţă acordate în fiecare dintre cele două state.
Un alt motiv de recurs vizează aplicarea greşită a legii în privinţa respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a C.N.R.E.D. care nu are personalitate juridică, nu este o instituţie/unitate/structură ci este o direcţie a M.E.C.T.S. conform HG nr. 81/2010 privind organizarea şi funcţionarea M.E.C.T.S., cu modificările ulterioare, prin care ministerul stabileşte modalităţile de recunoaştere şi de echivalare a diplomelor, a certificatelor şi a titlurilor ştiinţifice, eliberate în străinătate, pe baza unor norme interne.
Recurentul-pârât susţine că a fost obligat la recunoaşterea şi echivalarea diplomei de doctor în drept, fără să ţină cont de faptul că acesta respectă dispoziţiile legale în cauză şi anume, Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 5820/2006 Regulamentul de organizare şi funcţionare a C.N.R.E.D.
Recunoaşterea titlului de doctor nu se face automat, cum în mod eronat a reţinut instanţa de fond, prin Acordul dintre G.R. şi R.M. privind recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi titlurilor ştiinţifice, acordate de instituţii de învăţământ acreditate din România şi Republica Moldova", semnat la Chişinău, la 19 mai 1992. Acordul stipulează recunoaşterea reciprocă a titlului ştiinţific de doctor de către ministerele de resort din cele două ţări, însă aceasta se realizează pe baza competenţelor acestora şi în conformitate cu prevederile legale din fiecare ţară.
în această situaţie, în lipsa unei dispoziţii derogatorii a actului internaţional, se aplică legea română, respectiv Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare care, la art. 140 alin. (3) stipulează: „pentru confirmarea titlurilor, diplomelor şi certificatelor universitare, M.E.C. constituie C.N.A.T.D.C.U., care funcţionează potrivit unui regulament propriu aprobat prin ordin al ministrului" (Ordinul M.E.C.T. nr. 3904/2006).
Acordul (Legea nr. 39/1999) precizează la art. 14 că este încheiat pentru o perioadă de 5 ani, iar acţiunea lui se va prelungi automat pe perioade de câte un an, dacă nici una dintre părţi nu va notifica, cu cel puţin 6 luni înainte de expirarea termenului respectiv, despre intenţia sa de a-l denunţa.
în conformitate cu standardele de asigurare a calităţii în sistemul de învăţământ românesc, titlurile de doctor obţinute în România sau în străinătate sunt atestate de către C.N.A.T.D.C.U. care este constituit din profesori universitari, personalităţi de prestigiu ştiinţific, cultural şi moral, recunoscute pe plan naţional sau internaţional, selectaţi pe baza propunerilor senatelor universitare şi funcţionează potrivit unui regulament propriu, aprobat prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării [(art. 140 alin. (3) din Legea învăţământului nr. 84/1995)].
Aşadar, diploma de doctor şi dosarul cu documentele însoţitoare se înregistrează la M.E.C.T. pentru evaluare şi decizie, iar după verificarea conţinutului acestora în raport cu prevederile legale în vigoare şi avizate pentru legalitate se programează pentru comisia de specialitate, art. 11 din O.M.E.C.T. nr. 3904/2006 privind organizarea şi funcţionarea C.N.A.T.D.C.U. Conform acestui act administrativ cu caracter normativ ce guvernează activitatea de confirmare/recunoaştere/echivalare a titlurilor, diplomelor, certificatelor, comisiile de specialitate pentru atestarea titlurilor didactice şi ştiinţifice sunt constituite pe domenii sau grupe de domenii de studii universitare, din personalităţi din domeniu, academicieni. profesori universitari titulari şi cercetători ştiinţifici grd. I, care analizează conţinutul dosarelor şi lucrărilor anexate şi propun rezoluţii motivate strict în raport cu sistemele de evaluare în vigoare pe care le prezintă în şedinţele de lucru ale C.N.A.T.D.C.U. care analizează şi decide asupra propunerilor comisiilor şi le înaintează pentru a fi promovate prin ordin al ministrului.
Cu privire la solicitarea de plată a daunelor morale, recurentul arată că cererea de obligare a M.E.C.T.S. la plata daunelor morale este neîntemeiată şi nu este probată,daunele morale se cuvin numai cu titlu de excepţie, dacă există o dispoziţie legală ori o stipulaţie contractuală expresă, care în cauză nu a fost invocate sau dacă s-ar fi dovedit prejudiciul moral suferit de reclamantă prin neconfirmarea titlului de doctor de către Consiliu.
4. Apărarea intimatei
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata P.M.S. a solicitat respingerea recursului, ca nefundat, şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii recurate, atât în privinţa criticilor ce vizează modul de soluţionare al excepţiilor cât şi a celor legate de fondul cererii cu care a învestit instanţa de contencios administrativ privind recunoaşterea diplomei de doctor în drept obţinută în condiţii de perfectă legalitate aşa cum este prevăzut în acordul bilateral al celor două state,acord care nu prevede reanalizarea conţinutului lucrării sau al examenelor promovate la Universitatea emitentă.
În recurs s-a depus ca act nou, conform art. 305 C. proc. civ., atestatul emis de M.E.C.I. nr. 51933 din 10 martie 2011, diploma de doctor eliberată de C.N.A.A. din Republica Moldova pentru intimata-reclamantă, precum şi adresa nr. 70169/2 din 4 martie 2011 a C.N.R.E.D. prin care este încunoştiinţată, intimata - reclamantă că diploma obţinută în Republica Moldova a fost echivalată prin Ordinul Ministerului nr. 3764/2011.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., ţinând seama şi de înscrisurile noi administrate în recurs, conform art. 305 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat şi urmează a fi admis în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Intimata - reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu cererea având ca obiect obligarea M.E.C.I. să emită ordinul de recunoaştere a diplomei de doctor în drept obţinută în Republica Moldova. la data de 20 decembrie 2007, potrivit normelor Acordului încheiat între G.R. şi G.R.M., privind recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi titlurilor ştiinţifice acordate de instituţii de învăţământ acreditate în România şi Republica Moldova, semnat la Chişinău la 09 mai 1998 şi ratificat prin Legea nr. 39/1999.
Înalta Curte constată că prin Ordinul M.E.C.T.S. nr. 3764/2011, diploma obţinută de intimata-reclamantă în Republica Moldova a fost echivalată şi sub nr. 51933 din 10 martie 2011 s-a atestat diploma de doctor eliberată de C.N.A.A. din Republica Moldova pe numele P.M.S. şi s-a echivalat diploma de doctor în domeniul drept, cu toate drepturile conferite absolvenţilor instituţiilor sau unităţilor de învăţământ similare acreditate din România, situaţie în care nu se mai justifică în parte interesul actual pentru analizarea motivelor ce vizează atât modul de soluţionare al excepţiilor invocate chiar de recurentul-pârât cât şi cele privind fondul cauzei.
Prima instanţă a analizat cererea prin prisma prevederilor art. 2 lit. i) cu referire la art. 7 din Legea contenciosului administrativ, motiv pentru care a apreciat că aceasta vizează un refuz nejustificat de recunoaştere a titlului de doctor în drept, situaţie în care nu este necesară procedura prealabilă, privitor la o condiţie de admisibilitate a acţiunii conform Legii nr. 554/2001.
Este adevărat că după aderarea României la U.E., acordul dintre G.R. şi R.M., neputând fi prioritar legislaţiei comunitare, nu a fost prelungit automat şi că în lipsa unei dispoziţii derogatorii a actului internaţional, se aplică legea română, respectiv Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
În aceste condiţii nu mai poate fi primită solicitarea recunoaşterii şi echivalării automate a titlului de doctor în drept fiind nevoie pentru aceasta de parcurgerea unei proceduri stabilite de C.N.R.E.D. şi în cadrul căreia numai comisiei de specialitate astfel cum este prevăzută de art. 11 din Ordinul M.E.C.T. nr. 3904/2006, îi revine competenţa exclusivă de a analiza conţinutul dosarelor şi de a propune rezoluţii motivate care sunt apoi înaintate la C.N.A.T.D.C.U.
Aşa fiind, titlurile ştiinţifice de doctor obţinute în Republica Moldova nu mai pot fi recunoscute în mod automat şi necondiţionat, ci numai după parcurgerea procedurii interne de evaluare şi atestare realizată de C.N.A.T.D.C.U. şi C.N.R.E.D., conform prevederilor art. 140 alin. (3) din Legea învăţământului nr. 84/1995 şi ale Ordinului M.E.C. nr. 3904/2006.
În raport de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că refuzul recurentei-pârâte la data formulării solicitării de recunoaştere a titlului de doctor în drept, în urma parcurgerii procedurilor prevăzute de legislaţia internă, nu era nejustificat, astfel că în cauză nu sunt întrunite nici condiţiile pentru atragerea răspunderii şi plata daunelor morale solicitate.
Mai mult, emiterea ordinului şi recunoaşterea diplomei obţinute de intimata-reclamantă în Republica Moldova îi conferă drepturile absolvenţilor instituţiilor sau unităţilor de învăţământ similare, acreditate din România, inclusiv cele ce vizează statutul cadrelor universitare.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Prin urmare, Înalta Curte va admite recursul pârâtului şi în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va modifica sentinţa atacată în parte prin respingerea capătului de cerere privind plata daunelor morale, menţinând celelalte dispoziţii, pentru motivele arătate la pct. II.1 din decizie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.E.C.T.S. împotriva sentinţei civile nr. 1094 din 2 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că respinge cererea de acordare a daunelor morale, ca nefondată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2108/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2134/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
