ICCJ. Decizia nr. 2089/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2089/2011
Dosar nr.1150/1/2010
Şedinţa publică din 7 aprilie 2011
Asupra cererii de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 18 alin. (2) din Anexa VI la Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, P.I. a solicitat revocarea Hotărârii nr. 23 din 25 noiembrie 2010 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care i s-a respins contestaţia împotriva Ordinului nr. 68 din 13 martie 2009 emis de Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi recalcularea îndemnizaţiei brute lunare cuvenite, cu luarea în calcul a vechimii în magistratură de 9 ani şi 3 luni şi plata drepturilor salariale viitoare având în vedere indemnizaţia recalculată.
A solicitat totodată şi plata diferenţei dintre indemnizaţia brută lunară acordată şi indemnizaţia brută recalculată, de la momentul încadrării în funcţia de magistrat-asistent, respectiv 1 aprilie 2010 şi până la data efectivă a plăţii.
În motivarea cererii sale, P.I. a arătat că a fost numită în funcţia de magistrat-asistent la secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca urmare a promovării concursului din data de 7 februarie 2010, prin Hotărârea nr. 289 din 17 martie, şi că la data numirii în funcţie avea o vechime în profesia de avocat de 9 ani şi 3 luni, aşa cum rezultă din adeverinţa nr. X, emisă de Baroul Bucureşti, la data de 6 aprilie 2010.
Potrivit Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului pentru ocuparea posturilor vacante de magistrat-asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie aprobat prin Hotărârea nr. 293 din 19 aprilie 2007 a Consiliului Superior al Magistraturii, „pot fi numiţi în funcţia de magistrat-asistent avocaţii (...) cu o vechime de cel puţin 5 ani” (art. 2 din Regulament).
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 6 din secţiunea a 2-a privind salarizarea judecătorilor, a procurorilor, a personalului de specialitate juridică asimilat acestora, precum şi a magistraţilor-asistenţi din Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009, Judecătorii (...) şi magistraţii-asistenţi au dreptul pentru activitatea desfăşurată la o indemnizaţie de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanţelor sau parchetelor, cu funcţia deţinută şi cu vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
A susţinut petiţionara că din coroborarea acestor dispoziţii cu prevederile art. 86 din Legea nr. 303/2004, potrivit cărora: „constituie vechime în magistratură perioada în care (...) magistratul-asistent (...) a fost avocat", rezultă că, de fapt, are o vechime în magistratură de 9 (nouă) ani şi 3 (trei) luni şi că în mod greşit i s-a stabilit indemnizaţia de încadrare prin Ordinul Preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 68 din 13 martie 2009, fără a i se lua în calcul, ca vechime în magistratură perioada cât a funcţionat ca avocat.
În fine s-a arătat că succesiunea articolelor din Titlul III din Legea nr. 303/2004, contrazice susţinerea serviciului financiar contabil şi a biroului de resurse umane potrivit căreia vechimea în magistratură stabilită de art. 86 din actul normativ anterior menţionat, se ia în calcul numai la plata pensiei şi motivarea hotărârii Colegiului de Conducere privind imposibilitatea acordării sporului de stabilitate, art. 73 - 93 din lege stabilind drepturile şi îndatoririle judecătorilor şi procurorilor, printre acestea numărându-se şi recunoaşterea vechimii în magistratură proporţional cu perioada în care s-au exercitat şi alte profesii ce necesitau pregătire juridică; o interpretare contrară ar contraveni şi Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului pentru ocuparea posturilor vacante de magistrat-asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie aprobat prin Hotărârea nr. 293 din 19 aprilie 2007 a Consiliului Superior al Magistraturii, care permite avocaţilor cu o vechime de 5 ani să susţină concursul, dar după promovarea acestuia, vechimea nu se mai ia în calcul.
Prin întâmpinare, pârâta Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat respingerea plângerii formulate în baza Legii nr. 330/2009, modificată, apreciind că promovarea acţiunii în justiţie este consecinţa unei confuzii între două noţiuni evident distincte, respectiv între vechimea în magistratură şi vechimea efectivă în magistratură, distincţie asupra căreia s-a pronunţat în mod constant şi instanţa supremă în jurisprudenţa sa. În susţinerea tezei împărtăşite de pârâtă s-a făcut trimitere şi la Adresa nr. X/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii (Direcţia legislaţie, documentare şi contencios) în care se arată că „majorarea indemnizaţiei la încadrare brută lunară, în raport cu vechimea efectivă în funcţiile de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal asimilat judecătorilor şi procurorilor, nu se acordă şi pentru perioada în care aceştia au îndeplinit oricare dintre funcţiile menţionate în art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu excepţiile de mai sus”.
A mai arătat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că dispoziţiile art. 86 din Legea nr. 303/2004 iau în considerare pentru calculul vechimii în magistratură şi vechimea în alte profesii juridice însă numai în vederea stabilirii drepturilor la pensie, că având în vedere şi art. 6 din Secţiunea a II-a a Anexei VI raportat la pct. 19 al Anexei VI/1 al Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009 şi faptul că anterior datei de 1 aprilie 2010 reclamanta nu a ocupat niciuna din funcţiile juridice care să justifice acordarea sporului de stabilitate, aceasta nu se poate prevala de acest drept.
Examinând cauza din perspectiva tuturor circumstanţelor de fapt şi a celor de drept incidente, Înalta Curte reţine că este neîntemeiată plângerea formulată de magistratul-asistent P.I. împotriva Hotărârii nr. 23 din 25 noiembrie 2010 a Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care i s-a respins contestaţia împotriva Ordinului de încadrare în funcţia de magistrat-asistent gradul III la secţia comercială nr. 68 din 13 martie 2009 al Preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Învestită fiind în temeiul art. 18(2) din Anexa VI „Reglementări specifice în domeniul justiţiei” Secţiunea a 2-a „Salarizarea judecătorilor, a procurorilor, a personalului de specialitate juridică asimilat acestora, precum şi a magistraţilor-asistenţi” din Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice nr. 330/2009, Înalta Curte împărtăşeşte abordarea Colegiului de Conducere care a stabilit că Ordinul nr. 68 din 13 martie 2009 a fost emis în conformitate cu legile în vigoare, sporul de stabilitate în magistratură acordându-se numai pentru vechimea efectivă în funcţia de magistrat, iar nu pentru alte profesii juridice.
Sunt pertinente apărările Înaltei Curţi în calitatea sa de pârât în cadrul litigiului de faţă, observându-se în mod corect şi legal că reclamanta/petiţionara nu a ocupat până la data de 1 aprilie 2010 niciuna din funcţiile juridice care să o îndreptăţească la acordarea sporului de stabilitate.
În toate actele normative care s-au succedat în materia salarizării acestei categorii profesionale din domeniul justiţiei legiuitorul a avut în vedere înţelesul strict al sintagmei vechime efectivă în funcţia de magistrat şi personal asimilat magistraţilor, atunci când a prevăzut sporul de stabilitate în magistratură, deci fără a integra şi vechimea în alte profesii juridice.
În acest sens sunt: dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, art. 4 din OUG nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor şi art. 4 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei.
În acest context apare ca total nerelevant înscrisul (adeverinţă) eliberat de Baroul Bucureşti din care rezultă că în perioada 1 ianuarie 2001 - 6 aprilie 2010 reclamanta a profesat avocatura.
Sensul dispoziţiilor art. 86 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, invocate în susţinerea cererii sale de către reclamantă, este acela că vechimea în alte profesii juridice se ia în considerare pentru calculul vechimii în magistratură numai în vederea stabilirii drepturilor la pensia de serviciu, această interpretare desprinzându-se în mod evident din ansamblul reglementării cuprinse în actul normativ menţionat.
Nu în ultimul rând, trebuie remarcat că distincţia între noţiunea de vechime în magistratură şi noţiunea de vechime efectivă în magistratură a fost făcută în mod constant în jurisprudenţa instanţei supreme şi este susţinută şi de interpretarea cu acelaşi sens dată de Consiliul Superior al Magistraturii, după cum s-a arătat şi în întâmpinarea depusă în cauză.
A primi punctul de vedere al reclamantei ar însemna practic a se adăuga la lege, lucru ce nu poate fi permis, având în vedere cele deja expuse dar şi prevederile cuprinse în anexa VI şi ale art. 3 din Cap. IV privind modul de stabilire a salariilor în primul an de aplicare a legii, Partea a III-a din Legea nr. 330/2009.
Văzând şi dispoziţiile art. 18(2) din Anexa VI Secţiunea a 2-a din Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009, cu rectificarea publicată în M. Of. nr. 268/26.04.2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge plângerea formulată de P.I. împotriva Hotărârii nr. 23 din 25 noiembrie 2010 a Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2011.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 2087/2011. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 2096/2011. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
