ICCJ. Decizia nr. 2100/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2100/2011
Dosar nr.9771/2/2010
Şedinţa publică din 8 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii S.L.M.M. şi E.V. au chemat în judecată Guvernul României, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâţii şi pe calea contenciosului administrativ să dispună suspendarea aplicării prevederilor Legii nr. 119/2010 şi ale HG nr. 737/2010 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a contestaţiilor formulate împotriva deciziilor emise de casele locale de pensii şi, obligarea pârâţilor, prin casele locale de pensii, la restituirea diferenţelor de pensie reţinute la plată, începând cu pensiile aferente lunii august 2010.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că, în aşa-zisul temei al Legii nr. 119/2010 şi al HG nr. 737/2010 acte normative ce contravin legislaţiei Uniunii europene, jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi Constituţiei României prin încălcarea principiilor neretroactivităţii, ale puterii lucrului judecat ale respectării şi ocrotirii dreptului de proprietate şi al nediscriminării, le-au fost „recalculate” fără acordul lor pensiile de serviciu aflate în plată, recalculare echivalentă cu exproprierea fără just temei şi fără despăgubire corespunzătoare bunului expropriat.
Reclamanţii au susţinut că, prin deciziile contestate li s-au adus grave prejudicii materiale, începând cu plata pensiilor aferente lunii august 2010, că aceste decizii continuă să-şi producă efectele inacceptabile, prin diminuarea considerabilă a veniturilor din pensie, astfel că se impune suspendarea aplicării prevederilor Legii nr. 119/2010 şi ale HG nr. 737/2010, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a contestaţiilor pe care le-au formulat.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 14 - 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Prin întâmpinarea formulată la data de 25 octombrie 2010, pârâtul Guvernul României a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile faţă de Guvernul României.
Prin întâmpinarea formulată la data de 29 octombrie 2010, astfel cum a fost completată la data de 11 noiembrie 2010, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a invocat: excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, excepţia netimbrării acţiunii, excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a aplicării Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, iar pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, pentru neîndeplinirea prevederilor art. 14 şi 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Reclamanţii au făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, prin depunerea la dosarul cauzei a adresei de răspuns din 30 noiembrie 2010 emisă de Guvernul României.
În şedinţa publică din 13 ianuarie 2011, reclamanţii au precizat că înţeleg să solicite instanţei doar suspendarea executării HG nr. 737/2010.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 128 din 13 ianuarie 2011 a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocate de pârâtul Guvernul României şi a respins acţiunea astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanţi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că în cauza dedusă judecăţii, examinarea aparenţei de legalitate a prevederilor HG nr. 737/2010 a cărei suspendare se solicită, atât din perspectiva împrejurărilor de fapt şi de drept evidenţiate de reclamanţi, cât şi prin raportare la apărările autorităţilor pârâte, nu conduce la concluzia existenţei unor indicii temeinice de natură să pună sub semnul întrebării prezumţia de legalitate a Hotărârii de Guvern contestate, având în vedere că aceasta s-a emis pe baza şi în executarea Legii nr. 119/2010.
În plus, poziţia Curţii Constituţionale, exprimată prin Decizia nr. 871 din 06 iulie 2010, publicată în M. Of. nr. 433/28.06.2010, a fost în sensul că dispoziţiile Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituţionale.
În ce priveşte condiţia prevenirii unei pagube iminente, în sensul de prejudiciu material viitor şi previzibil, Curtea reţine că este îndeplinită în cauză, întrucât măsura reducerii drepturilor de pensie efectiv încasate de reclamanţi, urmare a aprobării şi aplicării metodologiei de recalculare a pensiilor de serviciu, dovedită cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, este o măsură de natură să afecteze drepturile şi interesele lor legitime.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică au declarat recurs reclamanţii S.L.M.M. şi E.V.
Recurenţii au susţinut, în esenţă, că instanţa de fond, împotriva înscrisurilor relevante şi consistente înmânate, nesocotind principiul contradictorialităţii necesar aflării adevărului a judecat cauza în câteva minute, lăsând necenzurate invectivele reprezentantei Ministerului Muncii la adresa reclamanţilor.
Prin aşa-zisa recalculare a pensiilor de serviciu stabilite nu numai în baza OUG nr. 36/2003 privind pensiile personalului consular şi diplomatic, dar şi în baza unor hotărâri judecătoreşti irevocabile, au fost încălcate următoarele prevederi şi principii constituţionale:
- principiul securităţii raporturilor juridice, principiul înfăptuirii justiţiei, principiul neretroactivităţii legii civile, dreptul la un proces echitabil garantat de art. 21 alin. (3) din Constituţia României, dreptul la pensie garantat de art. 47 alin. (2) din Constituţie.
În baza art. 11 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ interpretat în lumina jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, recurenţii au invocat excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 11 din HG nr. 737 din 21 iulie 2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzut la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
Recursul este nefondat.
S-a reţinut, în mod constant, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, că rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, că măsura de excepţie a suspendării executării unui act administrativ poate fi dispusă numai în situaţia îndeplinirii cumulative a celor două condiţii expres prevăzute de lege: existenţa unui caz bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din lege, şi iminenţa producerii unei pagube, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din lege. Sintagma de „cazuri bine justificate” semnifică, în condiţiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar expresia „pagubă iminentă” desemnează prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
În ceea ce priveşte existenţa unui caz bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa de judecată realizează doar o examinare sumară a situaţiilor de fapt şi de drept invocate de reclamant şi care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ în privinţa căruia se solicită suspendarea executării; în principiu, cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce ţin de legalitatea actului administrativ, deoarece acestea vizează fondul cauzei şi pot fi analizate numai în cadrul soluţionării acţiunii în anularea actului.
Se constată că recurenţii-reclamanţi au invocat, în esenţă, ca fiind împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, motive de neconstituţionalitate, de nelegalitate, de încălcare a principiilor şi drepturilor fundamentale ale cetăţenilor consacrate de dreptul convenţional şi din dreptul comunitar şi de tratatele şi pactele internaţionale ratificate de România în această materie.
Este de reţinut, în primul rând, că încălcarea principiului legalităţii în dreptul administrativ şi a principiului priorităţii dreptului comunitar sau a drepturilor fundamentale ale cetăţenilor pot fi analizate numai cu ocazia judecării fondului pricinii. Instanţa de contencios administrativ are, neîndoielnic, competenţa verificării respectării de către actele administrative a supremaţiei Constituţiei, a legilor, principiilor şi drepturilor fundamentale consacrate de actul juridic fundamental al ţării, dar o atare analiză nu poate fi realizată fără a se prejudeca fondul cauzei, întrucât argumentele invocate de reclamanţi ţin de însăşi legalitatea actului administrativ normativ contestat.
În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea, prin HG nr. 737/2010, a unor prevederi din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, în sensul că prin actul administrativ a cărei suspendare s-a solicitat s-a modificat şi completat actul normativ cu forţă juridică superioară în executarea căruia a fost emis, se apreciază că motivele concrete invocate de reclamanţii-recurenţi nu reprezintă, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, împrejurări de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ. Într-adevăr, urmare a efectuării unei examinări sumare, aparente, a conţinutului textelor art. 3 alin. (1), art. 5 alin. (1), (2) şi (4), art. 9 alin. (2) şi (3) şi art. 11 din HG nr. 737/2010 cu dispoziţiile generale ale Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, nu se desprinde, cu evidenţă, concluzia nerespectării de către executiv a prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, astfel că nu se poate reţine nici existenţa unei îndoieli serioase, temeinic fundamentate, cu privire la legalitatea metodologiei de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010.
Sunt nerelevante, privitor la îndeplinirea condiţiei prevenirii pagubei iminente, aspectele arătate în cuprinsul motivelor de recurs, dat fiind că prima condiţie s-a constatat, prin sentinţa recurată şi prin considerentele instanţei de recurs, a nu fi îndeplinită, iar pentru a se putea dispune suspendarea actului administrativ este obligatorie, cum s-a mai învederat, întrunirea cumulativă a celor două condiţii impuse de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2001 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.
În fine, nu este întemeiat nici motivul de recurs constând în nemotivarea de către judecătorul fondului a soluţiei dată cererii prin care reclamanţii au învestit instanţa de contencios administrativ. Instanţa de fond a pronunţat sentinţa atacată cu respectarea dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., procedând la arătarea, într-un mod sintetic dar suficient, a considerentelor de fapt şi de drept care au fundamentat concluzia neîntrunirii în cauză a condiţiei cazului bine justificat, condiţie obligatorie pentru a se putea dispune admiterea cererii reclamanţilor şi suspendarea executării actului administrativ unilateral cu caracter normativ contestat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.
În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză, se va dispune, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanţii S.L.M.M. şi E.V. împotriva Sentinţei civile nr. 128 din 13 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.L.M.M. şi E.V. împotriva Sentinţei civile nr. 128 din 13 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2011.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 2096/2011. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 2105/2011. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
