ICCJ. Decizia nr. 2105/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2105/2011
Dosar nr.2242/2/2009
Şedinţa publică din 8 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul B.M., pentru ca în contradictoriu cu acesta să constate calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, prin cererea nr. P 320 din 25 ianuarie 2007, adresată de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, s-a solicitat verificarea, în temeiul fostei Legi nr. 187/1999, în ceea ce-l priveşte pe B.M., deţinător al titlului de luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989.
Potrivit Notei de Constatare din 18 august 2008, pârâtul B.M. a fost recrutat în anul 1977, sub numele conspirativ de „M.”, în vederea asigurării contrainformative economice a Întreprinderii D. Sibiu.
La data de 2 februarie 1977, pârâtul a semnat angajamentul olograf şi a declarat că „va căuta informaţii, atât din întreprindere, cât şi din afara ei”, iar ulterior a furnizat informaţii care se încadrează în prevederile art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008.
2. Hotărârea primei instanţe
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 2668 din 2 iunie 2010, a admis acţiunea formulată de reclamant în sensul constatării calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârâtul B.M.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că pârâtul a furnizat informaţii privind persoanele aflate în atenţia Securităţii, cu privire la comportamentul şi concepţiile acestora, viaţa de familie, legături de prietenie, dorinţa de a pleca în străinătate. Aceste informaţii, reţine instanţa, au vizat îngrădirea dreptului la viaţa privată şi la libera circulaţie, drepturi prevăzute în Pactul Internaţional privind Drepturile civile şi politice (art. 17 şi 12).
3. Recursul exercitat de pârât
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul B.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, fără a încadra în drept motivele de recurs.
În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat, în esenţă, că instanţa de fond a reţinut greşit starea de fapt atât în ceea ce priveşte calitatea de luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, în realitate fiind „victima celor care se jucau cu taburile pe drumurile judeţene”, rănit în timpul Revoluţiei, cât şi în ceea ce priveşte calitatea de colaborator al Securităţii.
Sub acest aspect, recurentul-pârât a arătat că angajamentul a fost semnat cu intenţia de a asigura desfăşurarea activităţii în cele mai bune condiţii la locul de muncă, fiind recomandat organelor de Securitate de directorul unităţii, care l-a indicat ca fiind, „omul cu cea mai mare responsabilitate şi cel care poate ţine ordine şi disciplină la locul de muncă”.
Notele informative au fost redactate şi semnate de lucrătorul de securitate şi nu au îngrădit drepturile fundamentale ale omului, dorinţa cetăţenilor români de naţionalitate germană de a părăsi ţara fiind de notorietate.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, prima instanţă interpretând şi aplicând corect prevederile OUG nr. 24/2008 în raport cu baza factuală rezultată din probele cauzei.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Recurentul-pârât a fost supus verificărilor efectuate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în calitatea lui de titular al titlului de luptător pentru Victoria Revoluţiei din decembrie 1989, la cererea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, în aplicarea art. 8 din Legea nr. 341/2004, potrivit căruia „De prevederile prezentei legi nu beneficiază persoanele, civili sau militari, care sunt dovedite a fi fost implicate în activităţile fostei securităţi ca poliţie politică (...)”.
Potrivit art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului se circumscrie noţiunii de „colaborator al Securităţii”.
Contrar susţinerilor recurentului-pârât, instanţa de fond a analizat proba cu înscrisuri administrată în cauză prin prisma tuturor condiţiilor prevăzute în textul legal menţionat, expunând detaliat şi convingător motivele pentru care a considerat că informaţiile furnizate de acesta se încadrează în ipoteza normei juridice menţionate.
În speţă, angajamentul de colaborare completat şi semnat de recurentul-pârât la data de 2 februarie 1977 a fost urmat de o multitudine de note informative, care nu au vizat numai aspecte legate de desfăşurarea activităţii la locul de muncă, ci şi intenţia unor persoane de a părăsi România, discuţiile purtate în acest sens (notele din 14 februarie 1989 şi 15 martie 1980); relaţiile unei persoane cu un cetăţean turc (nota din 22 septembrie 1977) şi ale alteia cu un ofiţer din cadrul armatei (nota din 25 iunie 1979); viaţa privată a numitului B.I. (nota din 15 mai 1981); vizitele unui cetăţean străin la numitul F.H., care are, la rândul său, cerere de emigrare (nota din 16 noiembrie 1988).
În unele cazuri, notele informative se referă la evoluţia unor persoane care, „după avertizarea făcută de organele de securitate”, nu mai au „manifestări duşmănoase” (notele din 12 februarie 1985, 12 iunie 1985, 12 august 1985, 12 octombrie 1985 etc.).
Fără a epuiza împrejurările demonstrate prin amplul probatoriu aflat la dosarul de fond, exemplele extrase din notele informative prezentate cu regularitate pe parcursul mai multor ani demonstrează cu prisosinţă justeţea concluziei judecătorului fondului, în sensul încadrării recurentului-pârât în prevederile art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008.
Faptul că acceptarea colaborării a avut loc în contextul politic, social şi juridic specific perioadei anterioare anului 1989 nu înlătură aplicarea procedurii de verificare, pentru că, aşa cum rezultă din preambulul OUG nr. 24/2008, acest act normativ trecut şi prin filtrul Curţii Constituţionale, a fost adoptat tocmai în considerarea acelor realităţi care, în optica legiuitorului, îndreptăţesc accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.
Critica referitoare la înlocuirea unor note de către lucrătorul Securităţii nu este nici ea întemeiată, pentru că art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 are în vedere furnizarea de informaţii „indiferent sub ce formă”, atât note sau rapoarte scrise de persoana în cauză, cât şi relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei atacate, potrivit art. 3041 C. proc. civ., sau art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.M. împotriva Sentinţei civile nr. 2688 din 2 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2011.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 2100/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2110/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
