ICCJ. Decizia nr. 2111/2011. Contencios. Anulare acte administrative emise de C.N.V.M. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2111/2011
Dosar nr. 7736/2/2009
Şedinţa publică din 8 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul C.C.C. în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a solicitat anularea Ordonanţei nr. 420 din 23 iulie 2009 emisă de pârâtă, precum şi suspendarea executării acestui act administrativ până la soluţionarea acţiunii în fond.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin ordonanţa atacată a fost obligat de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare să depună la această autoritate documentaţia aferentă ofertei publice obligatorii de preluare a SC V. SA Tecuci, în caz contrar urmând a fi sancţionat de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare conform prevederilor legale în vigoare. Ori, a susţinut reclamantul, Ordonanţa nr. 420 din 23 iulie 2009 este lovită de nulitate absolută, întrucât pârâta a stabilit respectivele măsuri fără respectarea procedurii obligatorii de emitere a actului administrativ, prevăzute de art. 8 şi 14 din Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 11/1997 şi art. 9 alin. (2) din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare. S-a mai arătat că ordonanţa nu respectă prevederile legale privind începerea investigaţiei, în actul administrativ nefăcându-se referiri la un act prin care pârâta să fi dispus începerea investigaţiilor privind posibile încălcări ale legislaţiei pieţei de capital, în speţă lipsind total raportul asupra investigaţiei, prevăzută de art. 19 din Regulamentul nr. 11/1997. Cu privire la cererea de suspendare, reclamantul a susţinut că sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 581 C. proc. civ., anume urgenţa, întrucât dispoziţia de măsuri din ordonanţa atacată aduce o atingere gravă asupra dreptului de proprietate pe care îl are în urma acţiunilor deţinute.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 1134 din 12 martie 2010 a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamant, reţinând că acesta nu a motivat în ce constă încălcarea de către Ordonanţa contestată a dispoziţiilor art. 9 din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, spre a putea ca instanţa să verifice legalitatea prin prisma criticilor aduse.
În privinţa cererii de suspendare, s-a reţinut că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, anume cazul bine justificat, atâta timp cât instanţa a reţinut legalitatea actului.
Împotriva Sentinţei nr. 1134 din 12 martie 2010 a formulat recurs reclamantul C.C.C.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că sentinţa atacată are caracter formal, deoarece nu cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei.
A mai reţinut recurentul, că investigaţia care s-a reţinut că s-ar fi efectuat în cauză, nu i-a fost comunicată şi nu i s-a cerut un punct de vedere în legătură cu aceasta.
Mai înainte însă de a trece la analiza motivelor de recurs urmează să se constate că acesta nu a fost timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 RON şi timbru mobil judiciar de 0,15 RON, deşi recurentul a fost citat cu această menţiune.
Or, în conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 3 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările şi completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar, dovada achitării acestora ataşându-se, potrivit art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs.
Cum dovada timbrării nu a fost ataşată cererii de recurs, conform dispoziţiilor legale sus-menţionate, iar recurentul nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală nici ulterior, deşi a fost citat cu menţiunea timbrării corespunzătoare, devin aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din OG nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de C.C.C. împotriva Sentinţei civile nr. 1134 din 12 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2011.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 2110/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2123/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
