ICCJ. Decizia nr. 2114/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2114/2011
Dosar nr. 9278/2/2009
Şedinţa publică de la 8 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Reclamanta SC D. SA Dorohoi a chemat în judecată Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la emiterea deciziei de retragere de la tranzacţionare a valorilor mobiliare ale SC D. SA Dorohoi din anul 2003 precum şi la eliberarea certificatului de radiere a acestor valori mobiliare din anul 2003.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 07 martie 2003 A.G.E.A. a hotărât declararea societăţii de tip închis. Hotărârea A.G.E.A. din data de 07 martie 2003 a fost publicată în M. Of. şi înscrisă la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Botoşani din 21 martie 2003.
Prin adresa din 6 martie 2009, înregistrată la Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare din 09 martie 2009, a solicitat pârâtei Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare recunoaşterea retragerii de la tranzacţionare a societăţii încă din anul 2003, data la care s-a hotărât de către A.G.E.A. declararea societăţii de tip închis, înaintând documente in acest sens.
Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, prin adresa din 19 martie 2009, nu a răspuns clar la solicitarea reclamantei, în schimb s solicitat documente referitoare la A.G.E.A. din data de 28 februarie 2009, deşi prin adresa din 09 martie 2009 i-a cerut recunoaşterea retragerii de la tranzacţionare a societăţii din anul 2003.
Deşi Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului prevede că menţiunile sunt executorii de drept, totuşi, printr-un exces de putere, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a menţinut societatea la tranzacţionare, aplicând taxa aferentă menţinerii valorilor mobiliare, în vederea obţinerii abuzive a unor venituri.
Prin întâmpinarea formulată la 3 februarie 2010, pârâta a invocat excepţia lipsei de obiect a cererii reclamantei, în ceea ce priveşte primul capăt de cerere, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
2.Hotărârea primei instanţe
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei de obiect invocată de pârâtă, iar pe fond a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantă, prin sentinţa nr. 1359 din 17 martie 2010.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Cu privire la excepţia lipsei de obiect asupra cererii, s-a reţinut că excepţia este neîntemeiată, deoarece reclamanta, prin primul capăt de cerere a solicitat modificarea deciziei nr. 1443 din 6 octombrie 2009 în sensul că retragerea de la tranzacţionarea pe piaţa RASDAQ a acţiunilor emise de reclamantă să se facă începând cu anul 2003, iar nu cu 6 octombrie 2009.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, s-a reţinut că nu poate fi admisă solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei să emită decizie de retragere de la tranzacţionare a valorilor mobiliare ale societăţii din 2003 şi la eliberarea certificatului de radiere a acestor valori mobiliare din acelaşi an.
S-a mai reţinut că, reclamanta nu a invocat care este vătămarea pe care a suferit-o ca urmare a emiterii deciziei de retragere de la tranzacţionare a acţiunilor sale din octombrie 2009 în loc de anul 2003.
3.Recursul exercitat de reclamantă
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs SC D. SA Dorohoi, în temeiul art. 3041 C. proc. civ..
În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat că, la pronunţarea soluţiei, s-a pierdut din vedere faptul că pârâta se află în culpă, deoarece, în calitatea sa de autoritate de supraveghere a pieţelor, a avut la îndemână toate datele necesare declarării SC D. SA Dorohoi ca societate de tip închis, eventualele prejudicii fiind în sarcina acesteia.
A mai arătat că hotărârea A.G.E.A. din anul 2003 a fost înscrisă în Registrul Comerţului şi a fost publicată în M. Of., cu efect de opozabilitate erga omnes, iar atacarea ei în instanţă nu putea determina intimata-pârâtă să o ignore, dar cu toate acestea instanţa de fond şi a însuşit toate argumentele invocate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare în apărare, pronunţând o hotărâre nelegală şi netemeinică.
4.Apărările intimatei
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a răspuns în detaliu criticilor formulate de recurenta-reclamantă, făcând o expunere rezumativă a actelor şi operaţiunilor juridice relevante din perspectiva caracterizării SC D. SA Dorohoi ca societate „de tip închis”, în raport cu prevederile Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta-reclamantă şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1.Argumente de fapt şi de drept relevante
Prin demersul său judiciar, SC D. SA Dorohoi a supus controlului instanţei de contencios administrativ refuzul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare de a emite decizia de retragere de la tranzacţionare a valorilor mobiliare ale societăţii şi certificatul de radiere a acestor valori mobiliare din anul 2003, aşa cum solicitase prin cererea înregistrată din 9 martie 2009.
După data învestirii curţii de apel cu cererea de chemare în judecată, expediată prin poştă la data de 1 octombrie 2009 şi înregistrată la 5 octombrie 2009, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a emis decizia nr. 1443 din 6 octombrie 2009, prin care acţiunile recurentei-reclamante au fost retrase de la tranzacţionarea pe piaţa RASDAQ începând cu aceeaşi dată şi atestatul din 6 octombrie 2009, prin care a luat act de cererea de înscriere de menţiuni din 7 aprilie 2003, prin care a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Botoşani menţiunea referitoare la Hotărârea A.G.E.A., din data de 7 martie 2003 a SC D. SA Dorohoi, privind retragerea valorilor mobiliare ale societăţii de la tranzacţionar pe piaţa RASDAQ, publicată în M. Of. nr. 1022/18.04.2003.
Hotărârea de respingere a acţiunii ca neîntemeiată reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor O.U.G. nr. 28/2002 şi ale Legii nr. 297/2004, care au reglementat succesiv piaţa de capital, instanţa de control judiciar ajungând, de asemenea, la concluzia că, în speţă, nu poate fi identificat un refuz nejustificat de rezolvare a cererii, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) şi n) Legea nr. 554/2004.
În optica legiuitorului, refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri constă în exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane, iar excesul de putere este definit drept exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.
Judecătorul fondului a reţinut corect, pe de o parte, că recurenta-reclamantă s-a adresat Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare abia la data de 9 martie 2009, pe de altă parte, că hotărârea A.G.E.A. de declarare a societăţii de tip închis, a fost atacată în justiţie, litigiul soluţionându-se irevocabil abia în cursul anului 2006 şi, în fine, că în intervalul 6 aprilie 2006 (data finalizării procesului) - 27 mai 2009, cât SC D. SA Dorohoi a rămas în pasivitate, au avut loc tranzacţii privind acţiunile societăţii, astfel că o decizie de retragere retroactivă a acţiunilor societăţii ar contraveni principiilor ce fundamentează piaţa valorilor mobiliare.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) Legea nr. 554/2004 sau art. 304] C. proc. civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC D. SA Dorohoi împotriva sentinţei civile nr. 1359 din 17 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2113/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2115/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
