ICCJ. Decizia nr. 2149/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2149/2011
Dosar nr. 34318/3/2009
Şedinţa publică din 12 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul B.I.T.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B. Bucureşti şi U.N.B.R. suspendarea executării, precum şi anularea Deciziei nr. 1442 din 08 mai 2008 emisă de C.B. Bucureşti, recunoaşterea dreptului său de a exercita profesia de avocat conform deciziei nr. 2282 bis/2003 emisă de B. Bucureşti, obligarea celor doi pârâţi, în solidar, la repararea pagubei ce i-a fost cauzată prin împiedicarea dreptului său de a exercita profesia de avocat, cuantificată la suma de 100.000 lei şi la plata de daune morale în cuantum de 200.000 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 2985 din 29 octombrie 2009, Tribunalul Bucureşti şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
După declinare, reclamantul şi-a completat acţiunea, în sensul că a solicitat şi anularea deciziei nr. 633 din 10 octombrie 2009 emisă de U.N.B.R. prin care i s-a respins contestaţia formulată împotriva deciziei nr. 1442/2008 şi a Hotărârii nr. 6277/2009 emisă de C.B. Bucureşti prin care i s-a respins cererea de ridicare a suspendării dreptului de a practica avocatura.
Prin sentinţa civilă nr. 2611 din 1 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin Decizia nr. 1442 din 08 mai 2008 emisă de C.B. Bucureşti, reclamantul a fost suspendat din profesia de avocat, începând cu data de 15 mai 2008 pentru neplata taxelor şi a contribuţiilor profesionale către U.N.B.R. şi către sistemul propriu de asigurări sociale.
A constatat prima instanţă că potrivit art. 42 din Legea nr. 51/1995 avocatul este obligat să achite cu regularitate şi la timp taxele şi contribuţiile stabilite pentru formarea bugetului B. şi a fondurilor C.A.A. din România şi ale filialelor.
În acest context, s-a apreciat că dispoziţia legală menţionată nu face nici o distincţie cu privire la modul de intrare în profesia de avocat, obligaţia fiind una cu caracter general, fiind nerelevantă împrejurarea că anterior intrării în profesia de avocat, reclamantul dobândise calitatea de pensionar în baza dreptului comun, întrucât cele două sisteme din distincte.
A mai reţinut instanţa de fond că neîndeplinirea obligaţiei prevăzute de art. 42 din Legea nr. 51/1995 atrage aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 27 lit. c) din Legea nr. 51/1995 constând în suspendarea calităţii de avocat, astfel încât actele atacate sunt legale şi temeinice.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul B.I.T.L.
În motivarea recursului s-au arătat în esenţă următoarele:
- Arată recurentul că la data intrării în profesia de avocat în 2003 şi până la termenul suspendării, timp de 6 ani a achitat an de an toate taxele şi contribuţiile profesionale.
- Consideră recurentul că această măsură este neconstituţională fiind împiedicat să-şi exercite profesia.
- Mai arată recurentul că instanţa de fond trebuia să ţină cont de faptul că este pensionar şi că cerut U.N.B.R.-ului să fie scutit de plata contribuţiei către sistemul de asigurări sociale, în vederea obţinerii celei de-a II pensii. La memoriul adresat U.N.B.R., nu i s-a răspuns din contră a fost suspendat din funcţia de avocat.
- Instanţa de fond nu a soluţionat excepţia invocată de recurent privind desfiinţarea B. Bucureşti şi a U.N.B.R. prin Legea nr. 31/1948.
Pârâţii intimaţi U.N.B.R. şi B. Bucureşti au formulat întâmpinări şi au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând cererea de recurs, normele legale incidente în cauză şi prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată.
- Potrivit art. 76 alin. (1), din Legea nr. 51/1995, sunt membri ai C.A.A. toţi avocaţii în activitate, avocaţii pensionari".
Art. 76 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, prevede că „Avocatul înscris în barou, cu drept de exercitare a profesiei este obligat să contribuie la constituirea fondului C.A.A.
Potrivit art. 27 „Calitatea de avocat se suspendă, în caz de neplată totală sau parţială a taxelor şi a contribuţiilor profesionale, …. către sistemul propriu de asigurări sociale, timp de 3 luni de la scadenţa acestora şi până la lichidarea integrală a datoriilor".
Prin Decizia nr. 1442 din 8 mai 2008 a C.B. Bucureşti, recurentul – reclamant a fost suspendat începând cu data de 15 mai 2008 din profesia de avocat pentru neplata taxelor şi contribuţiilor profesionale către sistemul propriu de asigurări sociale până la lichidarea integrală a datoriilor.
Pârâtul - intimat U.N.B.R. şi reclamantul au arătat că acesta din urmă a plătit contribuţiile şi taxele legale către B. până în luna ianuarie 2005, după această dată a refuzat să mai plătească .
Recurentul – reclamant a arătat că a formulat cerere de scutire de la plata acestei contribuţii, cerere la care nu i s-a răspuns, privind în schimb Decizia nr. 1442/2008 de suspendare din profesie.
Formularea unei cereri de scutire de la plata contribuţiilor nu are relevanţă în acest context, reclamantul – recurent în calitate de avocat avea potrivit art. 176 din Legea nr. 51/1995, obligaţia să contribuie la constituirea fondului C.A.A.
- Împrejurarea că anterior intrării în avocatură, reclamantul devenise pensionar, după o activitate de consilier juridic, nu are importanţă în ceea ce prieşte obligativitatea achitării contribuţiei profesionale, întrucât este vorba de două sisteme de asigurări sociale distincte, nu se suprapun aşa cum a reţinut de altfel şi instanţa de fond.
- În ceea ce priveşte excepţia invocată de recurent privind desfiinţarea B. Bucureşti şi a U.N.B.R. prin Legea nr. 31/1948, se constată că aceasta nu este o veritabilă excepţie, nu poate fi calificată în acest fel, a fost doar un argument pentru a-şi susţine reclamantul apărările privind neplata contribuţiei ca fiind nedatorată .
Ori, aşa cum s-a arătat mai sus, această contribuţie este prevăzută de lege, recurentul are calitatea de avocat înscris după pensionarea în sistemul public de pensii şi are obligaţia plăţii acesteia, această contribuţie de asigurări sociale vizând nu numai pensia, ci şi concediile medicale, compensaţii medicamente etc.
Faţă de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
Văzând prevederile art. 274 C. proc. civ., se va obliga recurentul la cheltuieli de judecată către intimatul - pârât U.N.B.R., în cuantum de 400 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.T.L., împotriva sentinţei civile nr. 2611 din 1 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul – reclamant la 400 lei cheltuieli de judecată către intimata U.N.B.R.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2140/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2222/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
