ICCJ. Decizia nr. 2134/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2134/2011
Dosar nr. 268/1/2011
Şedinţa publică din 8 aprilie 2011
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul P.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Sălaj, anularea hotărârii nr. 5348 din data de 08 septembrie 2008 emisă de pârâtă, recunoaşterea calităţii de refugiat din motive etnice şi obligarea pârâtei să-i acorde drepturile băneşti conferite de OG nr. 105/1999.
Prin sentinţa civilă nr. 739 din 26 noiembrie 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul P.E., ca nefondată, reţinând că din analiza declaraţiei martorului B.A. rezultă că starea de fapt relatată este confuză şi nerelevantă, toate datele legate de refugiul familiei reclamatului bazându-se pe simpla împrejurare că martorul s-a întâlnit un timp foarte scurt cu reclamantul (2-3 zile), acesta din urmă plecând din localitate împreună cu familia către o altă destinaţie, fără a se putea oferi mai multe detalii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul P.E.
recurentul-reclamant a arătat că instanţa de fond a făcut aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 188 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că în mod eronat a considerat veridic procesul-verbal de executare a mandatului de aducere a martorei D.L., în care se menţionează aspectul că aceasta a declarat că nu mă cunoaşte, în detrimentul declaraţiei notariale a aceleiaşi D.L., în care afirmă că ştie despre situaţia mea de refugiat.
A mai arătat că, instanţa de fond nu a ţinut cont de situaţia potrivit căreia surorii reclamantului S.A. i s-a recunoscut calitatea de refugiat, prin hotărâre judecătorească pronunţată de Curtea de Apel Cluj.
Prin Decizia nr. 1394 din 11 martie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefundat, recursul declarat de reclamantul P.E.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că depoziţia martorului B.A., audiat de instanţa de fond, nu oferă nici o informaţie concretă referitoare la refugiul reclamantului, arătând că familia acestuia a stat în localitatea Dîngăul Mare doar 2-3 zile, după care a plecat în altă localitate pe care nu o poate indica.
S-a mai reţinut că, recurentul - reclamant nu a administrat nicio probă din care să reiasă că sora şi fratele său au recunoscută calitatea de refugiat şi, nici nu a demonstrat cu acte de stare civilă legătura de rudenie cu persoanele indicate.
Împotriva deciziei nr. 1394 din 11 martie 2010 a formulat cerere de revizuire recurentul - reclamant P.E., în temeiul art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Revizuentul a susţinut, în esenţă, că a fost refugiat cu familia din motive de persecuţie etnică în perioada septembrie 1940 până în februarie 1945 şi că, deşi a depus cerere de recunoaştere a calităţii de refugiat C.j.P. nu i-a recunoscut acest drept în timp ce fraţilor săi li s-a recunoscut.
Cererea de revizuire este fondată.
Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., „revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă se poate cere dacă după pronunţarea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor….".
Pentru ca înscrisurile ce se prezintă în cererea de revizuire să fie „înscrisuri doveditoare", în sensul dispoziţiei din art. 322 pct. 5 C. proc. civ., este necesar ca ele, dacă ar fi fost cunoscute de instanţă cu ocazia judecării pricinii, să fi putut duce la altă soluţie decât cea pronunţată. Această condiţie nu este îndeplinită în cazul în care înscrisul invocat nu atestă o altă situaţie de fapt decât aceea cuprinsă în acte anterioare ce au fost analizate cu ocazia judecării în fond.
În cauză, revizuentul a depus la dosarul cauzei Hotărârea nr. 5347/2009 prin care C.J.P. Sălaj a admis cererea numitei S.A. (sora reclamantului) şi i-a acordat drepturile băneşti cuvenite potrivit Legii nr. 189/2000, pe perioade 6 septembrie 1940 – 15 februarie 1945, începând cu data de 1 august 2008.
De asemenea, revizuentul a depus şi Hotărârea nr. 6214/2010 emisă de aceeaşi casă judeţeană de pensii, prin care i-a recunoscut numitului P.I. (fratele revizuentului) calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 pentru perioada 6 septembrie 1940 până la 15 februarie 1945 începând cu data de 1 august 2008.
Dovada legăturii de filiaţie dintre revizuent şi beneficiarii hotărârilor de mai sus, rezultă din extrasele cărţilor de identitate ale acestora aflate pe spatele cererii de revizuire, unde, la rubrica „locul naşterii" figurează localitatea Racîs iar la rubrica prenumele părinţilor figurează A. şi I.
Cum instanţa de recurs a respins recursul formulat de recurentul P.E. tocmai pe considerentul că acesta nu a administrat nicio probă din care să reiasă că fratele şi sora sa are recunoscută calitatea de refugiat şi nu a demonstrat, cu acte de stare civilă, legătura de rudenie şi, cum aceste probe au fost depuse în dosarul de faţă, rezultă că cererea de revizuire este întemeiată.
Urmare admiterii cererii de revizuire, se va schimba Decizia atacată, admiţându-se recursul reclamantului iar pe fond se va admite acţiunea acestuia în sensul anulării Hotărârii nr. 5348/2008 a C.J.P. Sălaj şi obligării pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat, pentru perioada 6 septembrie 1940 – 15 februarie 1945, începând cu data de 1 august 2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de revizuire formulată de P.E. împotriva deciziei nr. 1394 din 11 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Schimbă Decizia atacată în sensul că admite recursul reclamantului P.E. formulat împotriva sentinţei civile nr. 739 din 26 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa în sensul că admite acţiunea reclamantului.
Anulează Hotărârea nr. 5348/2008 a C.J.P. Sălaj.
Obligă C.J.P. Sălaj să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar a OG nr. 105/1999, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 15 februarie 1945,începând cu data de 1 august 2008.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2112/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2139/2011. Contencios. Conflict de... → |
|---|
