ICCJ. Decizia nr. 2267/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2267/2011
Dosar nr. 1266/35/2010
Şedinţa publică din 15 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond.
Prin Sentinţa nr. 28 din 31 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Oradea a fost admisă excepţia de nelegalitate invocată de reclamantul I.I., în nume propriu şi în calitate de P.M. Satu Mare în contradictoriu cu pârâţii C.C.R. şi M.E.F., în sensul că a fost constatată nelegalitatea prevederilor art. 6 din Ordinul M.E.F. nr. 1202/2008.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, prin încheierea din 16 decembrie 2010, Curtea de Apel Oradea a dispus suspendarea recursului în temeiul prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi sesizarea aceleaşi instanţe, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a Ordinului M.E.F. nr. 1202/2008, apreciind că de prevederile acestui ordin depinde soluţionarea recursului formulat de P.M. Satu Mare.
Examinând excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 6 din Ordinul M.E.F. nr. 1202/2008, instanţa reţine următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 6 din Ordinul M.E.F. nr. 1202/2008: „Prin mobilier, aparatură electrocasnică, aparate de telecomunicaţii pentru birouri, astfel cum sunt clasificate în HG nr. 2139/2004, pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, aşa cum sunt menţionate la art. 2 alin. (1) din OUG nr. 37/2008, privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, se înţelege orice bun de natura celor enumerate, indiferent de valoare şi de natura cheltuielilor unde au fost prevăzute fonduri pentru achiziţionarea acestora",
Potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) din OUG nr. 37/2008: „Autorităţile şi instituţiile publice prevăzute la art. 1, li se interzice achiziţionarea de mobilier, aparatură electrocasnică, aparate de telecomunicaţii pentru birouri, astfel cum sunt clasificate în HG nr. 2139/2004 pentru aprobarea catalogului privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, precum şi mobile, autoturisme, aparate de aer condiţionat şi aparate audio – video".
Cum în OUG nr. 37/2008 erau identificate, precizate, delimitate obiectele interzise, prin trimiterea la Catalogul mijloacelor fixe, cuprins în HG nr. 1239/2004, rezultă, per a contrario, că ordonanţa de urgenţă a permis achiziţionarea de mobilier, aparatură electrocasnică şi aparate de telecomunicaţii reprezentând obiecte de inventar.
Prin art. 6 din Ordinul M.E.F. nr. 1202/2008, act normativ de putere juridică inferioară, s-a modificat ordonanţa de guvern prin adăugarea la categoriile odată identificate, a unei alte categorii, respectiv obiectele de inventar, fără a se ţine cont de principiul legalităţii, care stă la baza sistemului juridic normativ al statului de drept.
Instanţa a constatat şi că în OUG nr. 34/2009, care abrogă implicit prevederile OUG nr. 37/2008, se face trimitere expresă în art. 24 alin. (1) lit. b), la acele bunuri a căror achiziţionare era interzisă, specificându-se şi „obiectele de inventar", de unde rezultă că în precedenta ordonanţă, în mod clar nu erau cuprinse, iar prevederea ordinului a cărei nelegalitate se invocă, nu a fost luată în considerare de noua ordonanţă.
Pe de altă parte, având în vedere că la pct. 10 din Decizia Curţii de Conturi a României, s-a reţinut ca abatere, efectuarea în anul 2008 de plăţi nelegale, reprezentând achiziţii publice interzise, de mobilier, aparatură electrocasnică, aparate de telecomunicaţii pentru birouri şi aparate audio – video, categorii în care auditorii financiari, au inclus şi mobilier urban, respectiv bănci pentru parcuri publice, invocând încălcarea prevederilor Ordinului M.E.F. nr. 1202/2008, instanţa consideră, contrar poziţiei exprimate de pârâta C.C.R., că de acest act depinde soluţionarea cauzei pe fond, existând o legătură juridică suficientă între fondul pricinii şi actul administrativ, respectiv Ordinul M.E.F., pentru aplicarea prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
2. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.C.R. şi a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei recurate în sensul menţinerii ca fiind legale dispoziţiile art. 6 din Ordinul M.E.F. nr. 1202/2008.
Motivul de recurs invocat a fost cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
În motivarea recursului se arată că în aplicarea OUG nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar au fost emise mai multe ordine de către M.E.F., între care şi Ordinul nr. 1202/2008 privind stabilirea structurii situaţiilor referitoare la monitorizarea derulării programului de investiţii publice prevăzute la art. 5 alin. (2) şi a unor precizări referitoare la prevederile art. 1 alin. (1) din OUG nr. 37/2008, ordin emis în temeiul art. 11 alin. (4) din HG nr. 386/2007 privind organizarea şi funcţionarea M.E.F., precum şi în temeiul art. 19 lit. d) şi art. 41 alin. (4) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice.
Art. 2 alin. (1) din OUG nr. 37/2008 face trimitere la clasificarea prevăzută în HG nr. 2139/2004 dar prin aceasta nu a indicat restrictiv şi cumulativ întreaga paletă de mobilier şi de aparatură de telecomunicaţii pentru birouri ci s-a făcut trimitere pentru ca ordonatorii de credite să îşi formeze o opinie despre cheltuielile publice care intrau sub incidenţa respectivei ordonanţe de urgenţă.
Scopul unor norme metodologice este tocmai acela de a identifica cât mai multe situaţii posibile în care legea sau ordonanţa de urgenţă are aplicabilitate.
Chiar în expunerea de motive cuprinsă în preambulul OUG nr. 37/2008 s-a arătat că actul normativ a fost adoptat pentru reducerea cheltuielilor bugetare.
În HG nr. 2139/2004 nu au fost cuprinse toate mijloacele fixe avute în vedere la adoptarea OUG nr. 37/2008 pentru că acestea nu existau pe piaţa românească la momentul anului 2004. De exemplu, în anexa 1 la HG nr. 2139/2004 la poziţia 3.2.2. „Aparate de telecomunicaţii pentru birou" nu erau prevăzute echipamentele de birou multifuncţionale (imprimantă, fax, scanner, telefon, copiator) şi era necesară o actualizare a listei mijloacelor fixe a căror achiziţie este interzisă.
Instanţa de fond a aplicat greşit legea atunci când a reţinut că prevederile OUG nr. 37/2008 ar fi fost abrogate prin intrarea în vigoare a OUG nr. 34/2009 pentru că acest ultim act normativ nu a abrogat OUG nr. 37/2008 ci numai a modificat-o şi completat-o.
Pentru că ordinul a fost emis în temeiul legii nu se poate aprecia că acesta este nelegal şi art. 6 din Ordinul M.E.F. nr. 1202/2008 nu lezează interesele persoanelor aflate în sfera sa de aplicare.
I.I., în calitate de primar al unităţii administrativ teritoriale, conducător al entităţii verificate, P.M. Satu Mare, a formulat întâmpinare şi a solicitat respingere a recursului ca nefondat.
3. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, a probelor şi apărărilor din dosar, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Obiectul cauzei îl reprezintă excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 6 din Ordinul M.E.F. nr. 1202/2008.
Art. 6 din acest ordin prevede că „Prin mobilier, aparatură electronică, aparate de telecomunicaţii pentru birouri, astfel cum sunt clarificate în HG nr. 2139/2004 pentru aprobarea Catalogului privind clarificarea şi duratele normale de funcţionale a mijloacelor fixe, aşa cum sunt menţionate la art. 2 alin. (1) din OUG nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, se înţelege orice bun de natura celor enumerate, indiferent de valoare şi de natura cheltuielilor unde au fost prevăzute fonduri pentru achiziţionarea acestora".
Art. 2 alin. (1) din OUG nr. 37/2008 dispune că „Autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la art. 1 li se interzice achiziţionarea de mobilier, aparatură electrocasnică, aparate de telecomunicaţii pentru birouri, astfel cum sunt clasificate în HG nr. 2139/2004 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea şi duratele normale de funcţionale a mijloacelor fixe, precum şi imobile, autoturisme, aparate de aer condiţionat şi aparate audio-video".
Instanţa de fond a constatat nelegalitatea art. 6 din Ordinul M.E.F. nr. 1202/2008 tocmai pentru că s-a adăugat la textul ordonanţei, respectiv pe lângă interzicerea achiziţionării mijloacelor fixe s-a adăugat şi categoria obiectelor de inventar.
Referitor la susţinerile din recurs ce vizează emiterea Ordinului nr. 1202/2008 de către M.E.F., se constată că nimeni nu a contestat dreptul acestuia de a emite un asemenea ordin, dar acesta trebuie emis în conformitate cu legea în baza căruia a fost emis, aşa cum cer prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.
Ar fi de remarcat faptul că emitentul actului, M.E.F., deşi a fost citat atât în faţa instanţei de fond cât şi a celei de recurs, nu a făcut nicio apărare pentru a susţine legalitatea ordinului contestat pe calea excepţiei de nelegalitate.
Art. 2 alin. (1) din OUG nr. 37/2008 face trimitere la HG nr. 2139/ 2004 care se referă numai la mijloace fixe şi nu la obiecte de inventar şi, prin urmare, dacă în lege nu s-a prevăzut expres interzicerea bunurilor reprezentând obiecte de inventar nici în actul cu forţă inferioară, ordinul ministrului, nu se poate interzice achiziţionarea acestor bunuri, ci numai a celor indicate în lege, act cu forţă superioară.
Prin actele inferioare pot fi aduse lămuriri dar nu se pot aduce modificări sau completări ale legii, pentru că se încalcă normele de tehnică legislativă.
Dacă legiuitorul ar fi dorit exceptarea de la achiziţie a obiectelor de inventar ar fi putut să indice expres aceasta, aşa cum a procedat cu alte bunuri a căror achiziţie a fost interzisă (precum şi imobile, autoturisme, aparate de aer condiţionat şi aparate audio-video).
O dovadă în sensul că prin Ordinul nr. 1202/2008, respectiv art. 6, s-a adăugat la textul art. 2 alin. (2) din OUG nr. 37/2008, este şi faptul că prin modificarea adusă acestui act normativ prin OUG nr. 34 din 11 aprilie 2009 în art. 24 lit. b) teza finală se indică expres „precum şi obiecte de inventar de natura acestora, în scopul dotării spaţiilor cu destinaţie de birou".
De altfel, în motivele de recurs nici nu se face vreo referire la aceste modificări ci la faptul că OUG nr. 34/2009 nu a abrogat OUG nr. 37/2008.
Toate acestea dovedesc faptul că s-a încercat înlăturarea unei lipse de reglementare în art. 2 alin. (1) din OUG nr. 37/2008 prin introducerea interzicerii achiziţiei obiectelor de inventar prin art. 6 din Ordinul nr. 1202/2008 al M.E.F.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.C.R. împotriva Sentinţei nr. 28 din 31 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2262/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2272/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
