ICCJ. Decizia nr. 2311/2011. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2311/2011
Dosar nr. 4904/1/2005
Şedinţa publică din 19 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 35 din 11 februarie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia a admis excepţia formulată de pârâtul M.A.P.D.R. şi a respins ca tardiv formulată acţiunea formulată de reclamantul D.M. împotriva pârâţilor M.A.P.D.R. şi SC A.P. SA reprezentată prin lichidator judiciar C.L.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă, că excepţia tardivităţii acţiunii invocată de pârâtul M.A.P.D.R. este întemeiată, având în vedere că certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MO 7 nr. 2479 din 8 iunie 2000, a fost intabulat în CF 4364 Gârbova, la data de 21 decembrie 2000, iar reclamantul a introdus acţiunea în anularea acestui certificat la data de 29 octombrie 2004.
Concluzionând, instanţa de fond a constatat că termenul de decădere prevăzut de art. 5 alin. (5) din Legea nr. 29/1990 a fost depăşit, având în vedere perioada de timp dintre data întabulării certificatului a cărui anulare se solicită şi data introducerii acţiunii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul D.M., care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie susţinând următoarele:
În motivarea recursului, reclamantul a arătat, în esenţă, următoarele:
Hotărârea atacată este dată cu încălcarea legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), întrucât conform Legii contenciosului administrativ, termenul pentru anularea actului administrativ curge de la data la care a fost comunicat, or, cum certificatul în discuţie nu i-a fost comunicat nici până în prezent, nu se poate considera că acţiunea a fost depusă peste termenul legal.
Din conţinutul dispoziţiilor art. 5 alin. (1) şi alin. (5) din Legea nr. 29/1990, se desprinde ideea că atât termenul de 30 de zile pentru introducerea plângerii prealabile, cât şi termenul de un an, ca termen de decădere pentru introducerea acţiunii în contencios administrativ, curge de la data comunicării actului .
Instanţa de fond nu a avut în vedere textele legale mai sus citate şi nici faptul că reclamantul locuieşte împreună cu familia în Germania, iar înscrierea dreptului de proprietate în baza certificatului de atestare atacat a fost operată în C.F. nr. 4364 Gârbova şi nu în C.F. nr. 4144 Gârbova, unde figura dreptul său de proprietate, astfel că a fost în imposibilitate de a cunoaşte data înscrierii dreptului în temeiul certificatului contestat.
Recursul este nefondat.
certificatul seria M0 7, nr. 2479/2000 a fost emis la data de 8 iunie 2000 de către M.A.A. în beneficiul SC A.P. SA, pentru suprafaţa totală de 589.492 m.p.
Înscrierea certificatului seria M0 7, nr. 2479/2000 în C.F. nr. 4364 Gârbova s-a produs la data de 21 decembrie 2000.
Aşa cum a precizat instanţa de fond, potrivit dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 71/1996 privind cadastrul funciar şi publicitatea imobiliară, înscrierile în cartea funciară sunt opozabile terţilor de la data înregistrării cererii.
Reclamantul D.M. este terţ în raport cu certificatul în discuţie.
Conform susţinerilor acestuia, a luat cunoştinţă de existenţa certificatului la începutul lunii octombrie 2004, însă nu a produs probe pentru a demonstra acest lucru. Dimpotrivă, din demersurile pe care le-a întreprins în baza Legii nr. 10/2001, rezultă că acesta avea cunoştinţă de înstrăinarea imobilului încă din cursul anului 2001, dar a rămas în pasivitate până în 29 octombrie 2004 când a formulat prezenta acţiune în contencios administrativ.
Acţiunea în contencios administrativ a fost introdusă la data de 29 octombrie 2004, sub imperiul Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, aşadar, tardiv în raport de prevederile art. 5 alin. ultim din acest act normativ, text legal care instituie un termen de decădere de un an de la data comunicării actului, precum şi ale art. 27 din Legea nr. 71/1996 mai sus amintită.
Cum reclamantul a contestat certificatul de atestare, cu nerespectarea prevederilor legale mai sus citate, în mod corect prima instanţă a respins acţiunea ca tardivă.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul formulat de către reclamantul D.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.M., împotriva Sentinţei nr. 35 din 11 februarie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2299/2011. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 2314/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
