ICCJ. Decizia nr. 2326/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2326/2011
Dosar nr. 120/32/2010
Şedinţa publică din 19 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, reclamantul A.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S.R. – M.F.P., să se constate încălcarea dreptului său constituţional la muncă, precum şi a faptului că nu se încadrează în prevederile Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice,raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor – cadru cu C.E. şi F.M.I.
Totodată, reclamantul a solicitat exceptarea sa de la aplicarea Capitolului IV, art. 17 – art. 26 din lege.
În motivarea acţiunii, reclamantul arătat că este ofiţer în rezervă disponibilizat din M.A.N. în anul 2003, în condiţiile OG nr. 7/1998 beneficiind de pensie de serviciu anticipată parţială, conform Legii nr. 164/2001, iar în prezent ocupă funcţia de administrator public al comunei Sascut, judeţul Bacău, post obţinut prin concurs în august 2008, însă, prin Legea nr. 329/2009 i-a fost încălcat dreptul constituţional la muncă şi protecţia socială a muncii (art. 41).
Prin sentinţa nr. 69 din 29 ianuarie 2010, Tribunalul Bacău a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău.
Prin sentinţa nr. 82 din 1 iulie 2010, Curtea de Apel Bacău a respins, ca inadmisibilă, acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A.C., în contradictoriu cu pârâtul S.R. – M.F.P.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul susţine că dispoziţiile Legii nr. 329/2009 (art. 17 - 26 - Cap. IV) îi încalcă drepturile constituţionale la muncă şi la pensie.
Având în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a constatat că, în cauză nu este vorba de un act administrativ individual sau normativ susceptibil, prin efectele sale, să vatăme un drept, ori un interes legitim, ci de o lege, care este exclusă de la atacarea pe calea contenciosului administrativ.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul A.C., susţinând că, în mod greşit, acţiunea sa a fost respinsă, ca inadmisibilă, având în vedere că, în speţă sunt întrunite cele patru elemente de exercitare a acţiunii civile, respectiv capacitatea procesuală, calitatea procesuală activă, existenţaunui drept şi justificarea unui interes legitim. Pe fondul cauzei, recurentul susţine că, în calitatea sa de funcţionar al P. Sascut, i-au fost încălcate drepturi şi interese legitime, prin aplicareaunei legi neconstituţionale, Legea nr. 329/2009, şi solicitarea declaraţiei de opţiune între pensie şi salariu.
Recurentul nu a indicat încadrarea în drept a motivelor de recurs.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate ce se încadrează din punct de vedere procedural în prevederile art. 3041, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Curtea de Apel Bacău a fost investită, prin declinare de competenţă de la Tribunalul Bacău cu acţiunea formulată de reclamantul A.C. în contradictoriu cu S.R., reprezentat de M.F.P. pentru a se constata încălcarea dreptului său constituţional la muncă şi a faptului că nu se încadrează în prevederile Legii nr. 329/2009; totodată, să se dispună exceptarea sa de la aplicarea dispoziţiilor art. 17 – art. 26 din Capitolul IV al legii.
În fapt, a motivat reclamantul că este ofiţer în rezervă disponibilizat din M.A.N. în anul 2003, în condiţiile OG nr. 7/1998 şi beneficiază de pensie de serviciu anticipată parţială, conform Legii nr. 164/2001, iar în prezent ocupă funcţia de administrator public al comunei Sascut, judeţul Bacău, post obţinut prin concurs în august 2008.
A arătat reclamantul că în prezent cumulează pensia de 1784 lei cu salariul, însă, prin Legea nr. 329/2009 se încalcă dispoziţiile constituţionale privind dreptul la muncă şi protecţia socială a muncii (art. 41).
A mai susţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 47 din Constituţie, pensia este un drept fundamental garantat în întregime şi se datorează pentru munca trecută. Or, legea în discuţie creează o discriminare pe criteriul nivelului pensiei.
Conţinutul capitolului IV din Legea nr. 329/2009 este identic celui din OUG nr. 230/2008, de interzicere a cumulului pensiei cu salariul de la stat, ordonanţă asupra căruia Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 82/2009 în sensul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate.
Având în vedere că prin acţiunea formulată, reclamantul nu a indicat vreun act administrativ a cărui anulare o solicită, sau vreun refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri, ci a invocat atingerea adusă dreptului său la muncă printr-olege pe care o consideră neconstituţională, Înalta Curte constată că, în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea, ca inadmisibilă, în raport de obiectul acesteia şi prevederile art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1), constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.C. împotriva Sentinţei nr. 82 din 1 iulie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2324/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2328/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
