ICCJ. Decizia nr. 2406/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2406/2011
Dosar nr. 1464/1/2011
Şedinţa publică de la 28 aprilie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 226 din 4 noiembrie 2009, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Focşani şi a respins acţiunea faţă de acest pârât şi de asemenea a respins, ca nefondată, acţiunea faţă de autoritatea pârâtă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta SC M. SRL Vrancea a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia nr. 788 din 10 februarie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios, a anulat recursul ca netimbrat.
Înalta Curte a constatat că deşi recurenta-reclamantă a fost citată cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 0,2 RON şi timbru judiciar 0,15 RON, conform dovezii anexate la dosar, aceasta nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală.
În conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr. 146/1997, precum şi cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru şi prin depunerea timbrului judiciar.
Aceste taxe se depun la dosarul cauzei, în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.
Împotriva deciziei nr. 788 din data de 10 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat contestaţie în anulare SC M. SRL prin care s-a solicitat admiterea acestei căi extraordinare de atac de retractare, anularea deciziei contestate, admiterea recursului declarat de contestatoare împotriva sentinţei nr. 226 din data de 4 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi modificarea hotărârii recurate în sensul anulării măsurii confiscării dispuse prin procesul-verbal de predare în custodie din 11 decembrie 2008, a restituirii cantităţii de 248,411 mc lemn lucru răşinoase confiscate în mod ilegal şi a obligării intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
S-a învederat, prin motivele contestaţiei în anulare, că soluţia instanţei de recurs de anularea recursului ca netimbrat este nelegală şi netemeinică, fiind urmarea erorii materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului - plata taxei judiciare de timbru. A susţinut contestatoarea că la data de 9 februarie 2011, înăuntrul termenului prevăzut de instanţa de recurs în citaţia pentru termenul de judecată din 10 februarie 2011, a achitat taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar datorate, la Primăria comunei P. judeţul Vrancea, în a cărei rază teritorial-administrativă îşi are sediul fiscal societatea recurentă, în conformitate cu dispoziţiile art. 19 teza I din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare. Aşadar, la data judecării recursului taxa judiciară de timbru a fost achitată de către recurentă, care însă a fost în imposibilitate de a transmite în termen util dovada plăţii la dosarul cauzei.
Or, sancţiunea anulării cererii ca netimbrată intervine în momentul nerespectării obligaţiei de plată a taxei de timbru către bugetul de stat până la termenul stabilit de instanţă şi nu pentru nedepunerea dovezii de plată a acesteia, după cum rezultă din prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Faţă de această situaţie de fapt, dovedită cu înscrisurile anexate (chitanţa prin care s-a achitat taxa judiciară de timbru anterior termenului impus de instanţa de recurs) contestatoarea a apreciat că sunt îndeplinite în speţă condiţiile limitativ prevăzute de lege în materia contestaţiei în anulare specială.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 318 teza I din C. proc. civ..
În cauză a formulat întâmpinare intimatul Ministerul Mediului şi Pădurilor prin care s-a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, în principal, ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca neîntemeiată.
Contestaţia în anulare formulată de SC M. SRL este inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează.
Prin decizia nr. 788 din data de 10 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost anulat ca netimbrat recursul declarat de SC M. SRL Vrancea împotriva sentinţei civile nr. 226 din 4 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cu motivarea că deşi recurenta-reclamantă a fost citată cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 2 RON şi timbru judiciar în valoare de 0,15 RON, aceasta nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală.
Potrivit dispoziţiilor art. 318 din C. proc. civ., ”hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare”. Contestaţia în anulare specială, prevăzută de art. 318 din C. proc. civ., este o cale extraordinară de atac ce se poate exercita, în cazurile anume prevăzute de art. 318 din C. proc. civ., numai împotriva deciziilor pronunţate de instanţele de recurs; însă, nu orice decizie a instanţei de recurs poate forma obiectul contestaţiei în anulare speciale, ci numai aceea prin care s-a soluţionat recursul, anume decizia pronunţată în urma exercitării controlului judiciar pe calea recursului.
Textul art. 318 teza I din C. proc. civ., invocat ca temei al contestaţiei în anulare formulate de reclamanta SC M. SRL, este de strictă interpretare şi aplicare şi el are în vedere greşeli materiale cu caracter procedural care au dus la pronunţarea unei soluţii eronate, cu alte cuvinte greşeli formale care sunt săvârşite în legătură cu examinarea recursului sau, altfel spus, greşeli involuntare şi evidente, realizate prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale aflate la dosarul cauzei. În general, sunt considerate ”greşeli materiale”, în sensul art. 318 teza I din C. proc. civ., printre altele: stabilirea taxei de timbru în raport cu o sumă mai mare decât suma contestată, urmată de anularea recursului ca insuficient timbrat; anularea recursului ca netimbrat, deşi la dosar a fost depusă recipisa de plată a taxei judiciare de timbru, sau respingerea recursului ca tardiv, deşi a fost depus în termen la poştă, dar instanţa nu a observat recipisa scrisorii recomandate, luând în considerare data înregistrării căii de atac; anularea greşită a recursului ca nemotivat sau ca fiind făcut de un mandatar fără calitate; pronunţarea instanţei de recurs asupra altei hotărâri decât cea recurată.
Contestaţia în anulare specială întemeiată pe prevederile art. 318 teza I din C. proc. civ. nu poate fi aşadar exercitată pentru remedierea unor ”greşeli de judecată”, precum cele privind stabilirea eronată a situaţiei de fapt în urma aprecierii probelor, interpretarea unor dispoziţii legale (de drept substanţial sau procedural) sau rezolvarea unui incident procedural, întrucât a da părţilor posibilitatea de a se plânge aceleiaşi instanţe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele şi elementele dosarului, a interpretat legea şi a stabilit raporturile dintre părţi ar însemna să se deschidă dreptul părţilor de a provoca rejudecarea căii de atac a recursului, ceea ce este inadmisibil. Or, în mod evident, în cazul analizat, contestaţia în anulare este concepută ca o cale extraordinară de retractare creată de lege doar pentru remedierea unor greşeli materiale, iar nu şi pentru reformarea unor eventuale greşeli de fond.
Pe de altă parte, se reţine că greşeala materială vizată de art. 318 teza I din C. proc. civ. trebuie apreciată în raport cu datele existente la dosarul cauzei la data pronunţării deciziei de către instanţa de recurs, întrucât numai în acest mod se poate stabili dacă dezlegarea dată recursului este sau nu rezultatul unei greşeli materiale, în condiţiile în care nu este aplicabil art. 305 din C. proc. civ. privitor la depunerea unor înscrisuri noi în recurs. Se constată, în cauză, că prin raportare la datele dosarului instanţa de recurs nu a săvârşit, prin decizia atacată pe calea contestaţiei în anulare specială, o greşeală materială atunci când a anulat recursul formulat de SC M. SRL ca netimbrat. Într-adevăr, se observă că recurenta, deşi a fost citată pentru termenele de judecată din data de 21 octombrie 2010, de 2 decembrie 2010 şi de 10 februarie 2011 cu menţiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 2 RON şi a timbrului judiciar în valoare de 0,15 RON, nu s-a conformat acestei dispoziţii a instanţei, iar faţă de această împrejurare instanţa de control judiciar în mod legal, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, a procedat la anularea ca netimbrată a căii extraordinare de atac de reformare formulate.
Prin urmare, atâta vreme cât dezlegarea dată recursului prin decizia contestată nu este rezultatul unei greşeli involuntare şi evidente a instanţei, rezultă că nu sunt întrunite în cauză condiţiile de admisibilitate ale căii extraordinare de atac de retractare prevăzute de art. 318 teza I din C. proc. civ., astfel că se va dispune, în temeiul prevederilor art. 320 din C. proc. civ., respingerea ca inadmisibilă a contestaţiei în anularea deciziei nr. 788 din 10 februarie pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de SC M. SRL Vrancea împotriva deciziei nr. 788 din 10 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2362/2011. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 2417/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
