ICCJ. Decizia nr. 2418/2011. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2418/2011
Dosar nr. 7082/2/2008
Şedinţa publică de la 29 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.Acţiunea judiciară
Prin acţiunea formulată, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat instanţei să constate calitatea pârâtului P.N. de colaborator al Securităţii.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul a fost recrutat la data de 27 octombrie 1981 pentru supravegherea obiectivelor C.A.P. Biled, C.A.P. Şandru. şi Uihei, în ceea ce priveşte munca de miliţie şi securitate. La acea dată a semnat un angajament, preluând numele conspirativ de colaborator „Ş.U.". Reclamantul a arătat că acest nume nu a fost folosit nici de pârât şi nici de ofiţerii de legătură, numele utilizat în consemnările ofiţerilor fiind „A1"/„A2".
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 3030 din 22 iunie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul P.N., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că din examinarea materialelor ce însoţesc nota informativă, se constată că nu există niciun material care să ducă la concluzia că pârâtul ar fi furnizat organelor de securitate vreun tip de informaţii, deoarece nu există nicio notă informativă semnată cu numele conspirativ menţionat în angajament, iar materialele întocmite de ofiţerii de Securitate şi depuse în copie la dosar se referă la activitatea informatorului „A2".
A mai reţinut instanţa de fond faptul că din niciun act depus la dosar nu reiese că informatorii „Ş.U." şi „A1" ar fi una şi aceeaşi persoană, motiv pentru care nu pot fi reţinute susţinerile reclamantului potrivit cărora pârâtului i s-a atribuit un nume conspirativ, dar a furnizat informaţii sub alt nume conspirativ. Instanţa a apreciat că o asemenea atitudine din partea pârâtului ar fi total lipsită de logică şi inexplicabilă, în lipsa unei probe care să facă o legătură între cele două pseudonime.
Astfel, s-a reţinut în considerentele hotărârii atacate faptul că împrejurarea că pârâtul a semnat un angajament este nerelevantă, câtă vreme nu există nicio probă din care să reiasă că acesta a acţionat în sensul celor menţionate în respectivul act.
3. Recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ..
Recurentul susţine că între înscrisurile ataşate cererii de chemare în judecată se găseşte şi „Raportul cu propunere de clasare a dosarului personal din data de 14 martie 1991 care demonstrează indubitabil legătura dintre numele conspirativ „A2” şi numele real al intimatului-pârât. Ignorând această probă, instanţa nu a observat că informaţiile furnizate sub acest nume conspirativ (prezentate în Nota de constatare) îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, precum şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., văzând că intimatul nu a formulat întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul de faţă este fondat pentru argumentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a învestit instanţa de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu o acţiune având ca obiect constatarea calităţii de colaborator al Securităţii a intimatului-pârât P.N..
Verificările s-au efectuat din oficiu, în temeiul art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, în virtutea faptului că P.N. a candidat la funcţia de primar al Comunei Ş., judeţul Timiş.
Din expunerea rezumativă a considerentelor sentinţei, prezentată la pct. 1.2 din decizie, rezultă că prima instanţă a reţinut că reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii nu a probat că informativul „A2” ar fi una şi aceeaşi persoană cu intimatul-pârât.
Analizând înscrisurile administrate, Înalta Curte a ajuns la o concluzie contrară.
Astfel, în Referatul din 14 ianuarie 1980, întocmit de şeful postului de poliţie Biled se indică explicit că informativul P.N. „va purta numele conspirativ de A2”; Raportul cu propuneri de înregistrare în evidenţele Securităţii a informativului „A2” din satul Ş. întocmit de I J Timiş se referă expres la intimatul-pârât P.N.; la fel, în nota informativă datată 10 august 1989 având ca obiectiv „verificare sursă A1”, informatorul „Nelu” prezintă aspecte referitoare la aceeaşi persoană: „P.N.”, din comuna Biled satul Ş., care lucrează ca tehnician privind deparazitarea culturilor de cereale”; de asemenea, informatorul „Ionescu”, în nota informativă datată 9 septembrie 1989 cu acelaşi scop: verificare sursă „A2” relatează despre intimat.
Nu în ultimul rând, în înscrisul invocat de recurent: Raportul cu propunere de clasare a dosarului personal întocmit de SRI- Secţia de informaţii Timiş la data de 14 martie 1991 se indică cu claritate că sursa „A2”, „atrasă la colaborare la data de 3 noiembrie 1981” poartă numele real P.N..
Toate aceste elemente probatorii converg univoc către concluzia afirmată de recurentul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, că intimatul-pârât P.N. a furnizat Securităţii informaţii sub numele conspirativ de „A2” sau „A1”.
Împrejurarea că în angajamentul semnat de intimat la data de 27 octombrie 1981 acesta şi-a asumat numele conspirativ de „Ş.U.” dar numele utilizat în consemnările ofiţerilor a fost altul respectiv „A1”/”A2” nu este relevantă, câtă vreme identificarea intimatului-pârât s-a realizat pe baza probelor anterior indicate iar utilizarea mai multor nume conspirative ale aceluiaşi informator era un procedeu utilizat de agenţii poliţiei comuniste.
Verificând în concret calitatea informaţiilor furnizate de intimat în perioada anilor 1981-1989, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii.
Intimatul a furnizat în mai multe rânduri informaţii despre atitudini sau acţiuni potrivnice regimului comunist, de exemplu cu privire la mai multe persoane „cuprinse în tabelul A cum sunt: B.O.I., K.I, H.P., V.P. cât şi asupra altor elemente ca B.G., G.T., S.E. care sunt în atenţia postului de miliţie cu probleme pe linie de securitate”; a furnizat un număr de 13 note informative „cu referire la unii cetăţeni străini care au sosit în localitate şi despre persoane cuprinse în tabelul A şi B” (conform documentului de la dosar fond); a contribuit la „neutralizarea activităţii protestatare a familiei Ristiu”.
Pe aceeaşi linie, în Nota de analiză privind activitatea desfăşurată de informatorul „A2” întocmită la 18 iunie 1988 de către IJ Timiş, Serv. I A, s-a consemnat că „materialele furnizate s-au dovedit a fi utile, astfel 5 dintre aceste materiale s-au referit la atitudinea şi comportamentul numiţilor K.M., U.V., N.N., T.I. din tabelul A, iar 8 au contribuit la buna cunoaştere a activităţii unor cetăţeni străini veniţi pe raza comunei”.
Şi cea de-a doua condiţie impusă de legiuitor, ca informaţiile furnizate să vizeze încălcarea unor drepturi fundamentale, este îndeplinită în speţă, fiind clar că intimatul a contribuit cel puţin la încălcarea dreptului la viaţă privată al persoanelor urmărite, drept prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile civile şi Politice şi art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
În fine, cât priveşte valoarea probatorie a documentelor întocmite de lucrătorii Securităţii, Înalta Curte reţine că voinţa legiuitorului a fost în sensul de a le situa pe acelaşi plan cu materialele olografe provenind de la persoana verificată. Astfel, din definiţia legală cuprinsă în art. 2 lit. b) rezultă că este colaborator al Securităţii „persoana care a furnizat informaţii indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale”.
Ca urmare, constatând că prezumţia relativă de veridicitate a înscrisurilor examinate nu a fost răsturnată prin nici un mijloc de probă de către intimat, Înalta Curte va constata calitatea acestuia de colaborator al Securităţii.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse la pct. 11.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, modificându-se sentinţa în sensul arătat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 3030 din 22 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
Constată calitatea pârâtului P.N. de colaborator al Securităţii.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2417/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2419/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
