ICCJ. Decizia nr. 2354/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2354/2011
Dosar nr. 1833/2/2009
Şedinţa publică din 20 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 2726 din 8 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul B.V. ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile art. 2 lit. b) din O.U.G nr. 24/2008.
Astfel, a reţinut instanţa de fond că din cuprinsul notelor informative depuse la dosar reiese că informaţiile furnizate de pârât nu se refereau la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, ci la activităţi şi atitudini care puteau aduce atingeri minime unor valori sociale ocrotite în orice societate modernă.
Consideră judecătorul fondului că împrejurarea că o anumită persoană avea caracter violent, sau că alte persoane jucau poker în tren nu constituie în nicio împrejurare atitudini potrivnice unui regim totalitar, deoarece nu conţin nicio încărcătură ideologică. Se apreciază că ele sunt cel mult fapte antisociale care sunt sancţionate mai mult sau mai puţin sever, în orice societate modernă, indiferent de orientarea politică.
2. Recursul declarat în cauză
Împotriva sentinţei nr. 2726 din 8 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul C.N.S.A.S. invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, următoarele:
Astfel, arată recurentul că în cauză în mod greşit instanţa de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, modificată prin Legea nr. 293/2008 în condiţiile în care furnizarea de către pârât Securităţii, sub acoperirea numelor conspirative Iancu, a unor informaţii referitoare mai multe persoane care în timpul liber joacă frecvent poker, este de ajuns pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii, în sensul normei legale indicate.
În acest sens, consideră recurentul că legiuitorul prin formularea activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist a avut în vedere toate tipurile de activităţi care erau sancţionate expres sau doar descurajate în timpul regimului totalitar, în timp ce într-un regim democratic nu mai fac obiectul de interes al autorităţilor. Apreciază recurentul că scopul legiuitorului este acela de a sancţiona moralmente acele denunţuri, care pe de o parte puteau pereclita situaţia celor denunţaţi şi, pe de altă parte nu se refereau la fapte antisociale, care ar trebui denunţate autorităţilor şi într-un regim democratic. Or, odată ce împrejurarea că un grup de tineri, în timpul călătoriei cu trenul, jucau poker ajungea la cunoştinţa autorităţilor din acea vreme, le putea provoca acestora neplăceri.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, este considerată colaborator al securităţii persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Totodată, Înalta Curte subliniază faptul că pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, în sensul art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 nu este suficientă doar semnarea unui angajament de colaborare cu fosta Securitate şi furnizarea unor informaţii ci se impune constatarea cu certitudine a faptului că au fost furnizate, în această calitate, informaţii de natură a conduce la suprimarea sau îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, ceea ce nu s-a putut reţine în persoana intimatului-pârât.
În cauză instanţa de fond a reţinut în mod justificat că nu sunt întrunite cumulativ cele trei condiţii prevăzute de lege pentru constatarea calităţii de colaborator al securităţii, cât timp, recurentul-reclamant, căruia i-a revenit sarcina probei, nu a făcut dovada calităţii informaţiilor furnizate de intimatul-pârât, în acord cu exigenţele normei legale mai sus redate.
Astfel, Înalta Curte constată că informaţiile furnizate de intimatul pârât nu pot fi încadrate în categoria unor acţiuni potrivnice regimului comunist, cum în mod exagerat se susţine prin cererea de recurs. A califica împrejurarea că o anumită persoană avea caracter violent, sau că alte persoane jucau poker în tren drept atitudini potrivnice unui regim totalitar, aşa cum susţine recurentul, ar conduce la denaturarea sensului definiţiei date de legiuitor noţiunii de colaborator al Securităţii, ceea ce nu poate fi permis.
Prin urmare, este de necontestat faptul că activitatea de denunţare a unor fapte antisociale, care ar putea atrage cel mult consecinţe penale, în raport de politica penală a unui stat într-o anumită etapă, nu se circumscrie noţiunii de colaborare cu organele fostei Securităţi, motiv pentru care vor fi înlăturate criticile formulate de recurentul-reclamant pe acest aspect. A accepta interpretarea excesivă dată de recurent noţiunii de activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist, ar fi de natură a altera scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea OUG nr. 24/2008, ceea ce nu poate fi acceptat.
În consecinţă, constatând că situaţia de fapt expusă de recurentul-reclamant nu este confirmată de înscrisuri prin care să se demonstreze că intimatul-pârât a furnizat informaţii de natură să vizeze îngrădirea unor drepturi ţi libertăţi fundamentale, toate criticile formulate de recurentul-reclamant apar ca fiind nefondate.
În raport cu cele expuse mai sus, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.N.S.A.S., împotriva sentinţei nr. 2726 din 8 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2345/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2368/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
