ICCJ. Decizia nr. 2419/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2419/2011
Dosar nr. 7587/2/2009
Şedinţa publică de la 29 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta SC T.C. SA a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Turismului, îndreptarea erorii materiale strecurată în certificatele de atestare a dreptului de proprietate asupra tenurilor, emise de pârât.
La data de 01 februarie 2010 reclamanta şi-a precizat acţiunea, în sensul că solicită ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat pârâtul Ministerul Turismului să rectifice eroarea materială privind denumirea societăţii, să elibereze alte certificate de proprietate cu titulatura corectă şi să rectifice înscrierile privind denumirea societăţii reclamante în cărţile funciare.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că dintr-o greşeală materială, în cuprinsul certificatelor de atestare a dreptului de proprietate menţionate, la denumirea societăţii s-a trecut SC C. SA, în loc de SC T.C. SA, celelalte date fiind corect completate.
A mai arătat reclamanta că, deşi a făcut demersurile necesare la Ministerul Turismului - Direcţia Generală Autorizare, privatizare şi post-privatizare în vederea rectificării acestei erori, pârâtul, cu adresa din 12 iulie 2009, i-a răspuns în sensul că această îndreptare nu se poate face decât în baza unei hotărâri judecătoreşti.
La termenul din data de 15 iunie 2010 pârâtul a invocat excepţia prescripţiei formulării plângerii prealabile, în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, excepţia tardivităţii formulării acţiunii, potrivit art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, iar, cu privire la capătul 3 din cererea precizatoare, a invocat excepţia inadmisibilităţii. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 3019 din 22 iunie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a dispus următoarele:
- a admis excepţia inadmisibilităţii cu privire la capătul 3 din cererea precizatoare, pe care l-a respins ca inadmisibil;
- a admis în parte acţiunea precizată;
- a obligat pârâtul să rectifice eroarea materială din Certificatele de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor eliberate la data de 31 martie 1995, în sensul că la denumirea societăţii se va trece SC T.C. SA, în loc de SC C. SA, cum s-a menţionat şi să elibereze certificate de atestare a dreptului de proprietate în conformitate;
- a respins excepţiile prescripţiei şi tardivităţii.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Legea contenciosului administrativ arată în mod expres care sunt situaţiile în care nu este necesară plângerea prealabilă (art. 7 alin. (5)), iar din coroborarea dispoziţiilor art. 7, art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 554/2004 rezultă că procedura prealabilă este impusă numai în cazul actului administrativ unilateral tipic, dar nu şi în cazul refuzului nejustificat de soluţionare a unei cereri sau în cazul tăcerii autorităţii publice, astfel că excepţia prescripţiei formulării plângerii prealabile a fost respinsă ca neîntemeiată.
Instanţa a apreciat că nu se poate reţine nici tardivitatea formulării acţiunii în raport cu dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, întrucât reclamanta nu a solicitat anularea actelor administrative în cauză, ci doar modificarea unei greşeli materiale strecurate în cuprinsul acestora, greşeală ce vizează numele societăţii reclamante, sens în care s-a adresat cu înscrisuri către autoritatea emitentă, iar aceasta a emis răspunsul cuprins în adresa din 12 iulie 2009.
Cu privire la inadmisibilitatea capătului 3 din cererea precizatoare, respectiv obligarea pârâtului să rectifice înscrisurile privind denumirea societăţii din cărţile funciare, instanţa a reţinut că, într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din H.G. nr. 834/1991, certificatele de atestare a dreptului de proprietate sunt supuse regimului de publicitate imobiliară, însă obligaţia rectificării înscrierii din cartea funciară revine reclamantei, conform unei proceduri necontencioase.
Astfel, s-a apreciat că cererea reclamantei adresată instanţei de contencios administrativ, de obligare a pârâtei să rectifice înscrisurile în cartea funciară privind denumirea societăţii, este inadmisibilă, fiind respinsă ca atare.
Pe fondul cauzei, analizând înscrisurile depuse de reclamantă la dosar, instanţa a apreciat acţiunea ca întemeiată în parte, reţinând următoarele:
Având în vedere că de la data înmatriculării în registrul comerţului menţiunile cu privire la denumirea societăţii comerciale sunt opozabile conform art. 5 din Legea nr. 26/1990, certificatele de atestare a dreptului de proprietate emise de pârât ulterior datei înregistrării societăţii comerciale trebuiau să cuprindă denumirea acesteia aşa cum era menţionată în registrul comerţului.
Astfel, în cererea de înmatriculare depusă la O.R.C. Covasna, actul constitutiv al societăţii comerciale şi certificatul de înmatriculare eliberat de O.R.C. Covasna la data de 11 februarie 1991, se menţionează la denumirea societăţii SC T.C. SA şi nu SC C. SA, precum apare menţionat în certificatele de atestare a dreptului de proprietate, a căror modificare a solicitat-o reclamanta în prezenta cauză, sens în care a fost admisă în parte acţiunea precizată şi, în temeiul dispoziţiilor art. 1, art. 18 din Legea nr. 554/2004 a fost obligat pârâtul să rectifice eroarea materială, în sensul celor menţionate mai sus.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că în mod greşit a arătat instanţa de fond că prezenta speţă s-ar încadra în situaţiile expres prevăzute de art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, fără a motiva însă despre care dintre acestea ar fi vorba.
Recurentul-pârât apreciază că acţiunea care face obiectul acestei cauze nu se încadrează în niciunul dintre aceste cazuri expres prevăzute de legea contenciosului administrativ, că obiectul acţiunii nu îl formează refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere, ci modificarea/anularea parţială a certificatelor de atestare a dreptului de proprietate mai sus menţionate, astfel că reclamanta avea obligaţia de a îndeplini procedura prealabilă.
Se mai arată că în cazul actelor administrative unilaterale, cum este şi în prezenta speţă, procedura prealabilă reprezintă o condiţie de exerciţiu a dreptului la acţiune, iar dreptul de a formula cerere prealabilă se prescrie în termen de 6 luni de la data emiterii actului.
În motivarea recursului se reţine faptul că certificatele de atestare a dreptului de proprietate au fost eliberate în favoarea reclamantei în anul 1995, iar de la data emiterii sau de la data comunicării lor a trecut mai mult de 6 luni.
Având în vedere cele mai sus menţionate, recurentul solicită să se constate faptul că reprezentanţii SC T.C. SA aveau obligaţia de a îndeplini procedura prealabilă în termenul maxim de 6 luni de la emiterea actelor administrative şi, pe cale de consecinţă, să se admită excepţia prescripţiei formulării plângerii prealabile invocată de instituţia recurentă.
Referitor la excepţia tardivităţii acţiunii invocată de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, recurentul arată că, potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazul actelor administrative unilaterale, cererile privind anularea actului sau recunoaşterea dreptului pretins se pot introduce în termen de 6 luni. Potrivit alin. (2), pentru motive temeinice, cererea Societăţii Comerciale de Turism Covasna S.A. putea fi introdusă şi peste termenul indicat la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actelor administrative. Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripţie, iar termenul prevăzut alin. (2) este termen de decădere.
Recurentul solicită să se constate faptul că reclamanta a depăşit termenul maxim în care putea depune cererea şi, pe cale de consecinţă, să se admită excepţia tardivităţii invocată de instituţia recurentă.
Pe fondul cauzei, recurentul arată că din analiza actelor depuse la dosarul instanţei reiese faptul că respectiva societate apare sub următoarele denumiri: SC T.C. SA, SC C. SA, SC T.SA Covasna, SC T.C. şi că, indiferent de numele utilizat, intimata a rămas cu acelaşi număr de înregistrare la Registrul Comerţului: J14/55/1991.
Recurentul invocă faptul că instanţa de fond a dat ceea ce nu s-a cerut, respectiv în condiţiile în care reclamanta a solicitat să se constate că denumirea corectă cu care ar fi trebuit sa fie consemnată în actele administrative atacate era „Turism Covasna", instanţa a decis că numele societăţii este „Covasna", obligând instituţia recurentă să indice în aceste certificate de atestare a dreptului de proprietate şi faptul că firma în speţă este o societate comercială de turism.
Se arată de către recurent că, deşi prin sentinţa civilă nr. 3019 din 22 iunie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 7587/2/2009, se admite parţial acţiunea reclamantei, în sensul rectificării erorii materiale din certificatele de atestare, întrucât nu este rectificată eroarea care a fost solicitată de reclamantă, se poate afirma că acţiunea acesteia a fost respinsă pe fondul cauzei.
Recurentul solicită să se admită recursul astfel cum a fost formulat şi să se modifice sentinţa civilă nr. 3019 din 22 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 7587/2/2009, în sensul respingerii în întregime a cererii de chemare în judecată formulată de SC T.C. SA
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Astfel, obiectul cauzei îl reprezintă refuzul nejustificat al autorităţii pârâte de a soluţiona cererea societăţii reclamante de îndreptare a erorii materiale strecurate în certificatele de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, în ceea ce priveşte denumirea societăţii.
În raport de probele analizate, Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut în mod legal existenţa refuzului nejustificat al Ministerului Turismului de a soluţiona cererea reclamantei.
În ceea ce priveşte criticile aduse soluţionării excepţiilor, acestea sunt nefondate.
Aşa cum s-a arătat în sentinţă, obiectul acţiunii îl constituie refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri.
Potrivit art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în cazul prevăzut de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu este necesară plângerea prealabilă.
Art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 reglementează asimilarea refuzului nejustificat de a soluţiona o cerere referitoare la un drept sau interes legitim cu actul administrativ.
În raport de obiectul cauzei şi de prevederile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 nu se impunea efectuarea plângerii prealabile.
Înalta Curte reţine totodată ca fiind corectă soluţia instanţei de fond şi în ceea ce priveşte respingerea excepţiei tardivităţii formulării acţiunii în raport de dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, din analiza materialului probator reiese cu evidenţă faptul că societatea reclamantă a primit răspunsul emis de Ministerul Turismului în data de 12 iulie 2009, iar acţiunea care face obiectul prezentului dosar a fost introdusă cu respectarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a solicitat anularea unor acte administrative, ci doar modificarea unei greşeli materiale strecurate în cuprinsul acestora, cu privire la denumirea societăţii reclamante.
Înalta Curte apreciază că sentinţa atacată este la adăpostul criticilor şi în ceea ce priveşte admiterea excepţiei inadmisibilităţii cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la rectificarea înscrierilor din cartea funciară privind denumirea societăţii şi respingerea acestui capăt de cerere ca inadmisibil, în raport de dispoziţiile art. 5 alin. (1) din H.G. nr. 834/1991, potrivit cărora certificatele de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor sunt supuse regimului de publicitate imobiliară, coroborate cu dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 7/1996, potrivit cărora erorile materiale săvârşite cu prilejul înscrierilor în cartea funciară pot fi îndreptate la cerere sau din oficiu, de către Oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară, conform unei proceduri necontencioase.
Înalta Curte reţine totodată ca fiind corectă soluţia instanţei de fond şi în ceea ce priveşte fondul cauzei, dat fiind faptul că din înscrisurile depuse la dosar rezultă indubitabil că denumirea societăţii la data emiterii certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor era SC T.C. SA şi nu SC C. SA, cum în mod eronat s-a menţionat în certificatele a căror rectificare a fost solicitată.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.
Pentru toate aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte urmează a respinge recursul formulat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului împotriva sentinţei civile nr. 3019 din 22 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2418/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2423/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
