ICCJ. Decizia nr. 2426/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2426/2011
Dosar nr. 20690/3/2009
Şedinţa publică de la 29 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta SC L. SRL a chemat în judecată pe pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 15.692.431,23 RON (inclusiv TVA), reprezentând debit neachitat, respectiv contravaloarea serviciilor de dezinfecţie contra gripei aviare, servicii prestate de reclamantă în perioada 25 mai 2006-03 iulie 2006, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa comercială nr. 459 din 21 ianuarie 2010 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
În faţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 26 octombrie 2010, pârâta a formulat cerere de suspendare a cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., arătând că este începută urmărirea penală „faţă de mai multe persoane, inclusiv faţă de învinuitul U.T., administrator al SC L. SRL, pentru săvârşirea de complicitate la abuz în serviciu, prevăzut de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 C. pen., precum şi faptul că în sarcina învinuitului s-a reţinut solicitarea şi încasarea unor sume de bani, în mod nejustificat, de la Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, sub pretextul efectuării de activităţi în vederea combaterii gripei aviare."
Faţă de cele menţionate, pârâta a apreciat ca fiind dovedită existenţa pe rol a Dosarului penal nr. 153/P/2006, motiv pentru care a solicitat suspendarea cauzei până la soluţionarea dosarului penal mai sus menţionat.
Prin încheierea din data de 23 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a dispus, în baza art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. suspendarea judecării cauzei, privind cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC L. SRL, în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România şi intervenienta în interes propriu SC P. SRL, până la soluţionarea Dosarului nr. 153/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că infracţiunile sub aspectul cărora se efectuează cercetări de către organele penale în Dosarul nr. 153/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, au legătură cu obiectul cererii de chemare în judecată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs intervenienta SC P. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 2441 C. proc. civ., se arată că încheierea de şedinţă din data de 23 noiembrie 2010 nu conţine motivele pe care se sprijină, instanţa neindicând nici măcar un considerent pentru care a dispus o astfel de măsură.
Se arată de către recurenta-intervenientă că instanţa de fond a dispus suspendarea cauzei fără a prezenta niciun fel de justificare legală, fără să argumenteze în vreun fel care au fost elementele silogismului judiciar, premisele de fapt şi de drept pentru care s-a apreciat că în cauză ar fi incidente dispoziţiile art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. şi argumentaţiile pentru care apărările recurentei-interveniente nu au putut fi primite.
Se mai arată că simpla afirmaţie a instanţei de judecată, în sensul că infracţiunile în legătură cu care se desfăşoară cercetările penale au legătură cu cauza, nu este suficientă pentru ca hotărârea pronunţată să fie una temeinică şi legală, subliniindu-se astfel faptul că hotărârea instanţei de fond este nemotivată.
Pe de altă parte, recurenta-intervenientă arată că soluţia pronunţată de judecătorul fondului este în mod vădit lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greşită a legii la situaţia de fapt dedusă judecăţii, în condiţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
Astfel, se subliniază faptul că, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanţa de judecată poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se da, deci are numai posibilitatea legală, iar nu obligaţia, de a suspenda judecata cauzei, atunci când sunt întrunite în mod cumulativ condiţiile prevăzute de textul legal menţionat.
Apreciază recurenta-intervenientă că, în speţă, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că cercetările care se efectuează în Dosarul nr. 153/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asupra infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu au legătură cu judecata cauzei înregistrată ca Dosar nr. 20690/3/2009, sau că aceste cercetări ar putea avea o înrâurire hotărâtoare asupra pricinii.
Se arată că din probatoriul administrat în cauză rezultă în mod indubitabil faptul că obiectul cercetării din Dosarul penal nr. 153/P/2006 îl vizează pe administratorul SC L. SRL cu privire la încasarea unor sume de bani în vederea combaterii gripei aviare în perioada octombrie 2005 - martie 2006, perioadă ce a fost cunoscută sub denumirea de prima campanie a gripei aviare.
Or, atât acţiunea introductivă de instanţă formulată de SC L. SRL, cât şi cererea de intervenţie în interes propriu, formulată de SC P. SRL, vizează obligarea intimatei-pârâte la plata unor sume de bani reprezentând contravaloarea serviciilor de dezinfecţie aferente perioadei 25 mai 2006 - 03 iulie 2006, respectiv aferente celei de-a doua campanii de combatere a gripei aviare.
Rezultă astfel că între infracţiunea pentru care s-a început urmărirea penală în cadrul Dosarului penal nr. 153/P/2006 şi care vizează strict perioada octombrie 2005 - martie 2006 şi pretenţiile din prezentul dosar, care se referă exclusiv la perioada mai 2006 - iulie 2006, nu există niciun fel de legătură şi cu atât mai puţin una "hotărâtoare", de natură să influenţeze soluţia ce s-ar fi putut pronunţa în acest dosar.
Recurenta-intervenientă apreciază, totodată, că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a legii la situaţia de fapt dedusă judecăţii şi atunci când a dispus suspendarea prezentei cauze, în condiţiile în care Dosarul nr. 20690/3/2009, pe lângă acţiunea introductivă de instanţă, formulată de SC L. SRL, mai conţinea şi cererea de intervenţie în interes propriu, formulată de SC P. SRL, cerere ce a fost admisă în principiu la un termen de judecată anterior şi care avea o existenţă de sine stătătoare, vizând pretenţii proprii, aferente unei alte perioade decât cea vizată de dosarul penal.
Soluţia instanţei de fond pare a fi cu atât mai nelegală în raport de suspendarea cererii de intervenţie în interes propriu, cu cât aceasta vizează pretenţii proprii ale SC P. SRL în raport cu intimata-pârâtă Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România şi fără niciun fel de legătură cu administratorul SC L. SRL, dl. U.T., respectiv persoana învinuită în cadrul Dosarului penal nr. 153/P/2006 şi în legătură cu care s-a început urmărirea penală.
Arată astfel recurenta-intervenientă că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. la situaţia de fapt dedusă judecăţii.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum şi sub toate aspectele, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 „instanţa de contencios administrativ nu poate suspenda judecarea pricinii când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune săvârşită în legătură cu actul administrativ atacat, dacă reclamantul - persoană vătămată - stăruie în continuarea judecării pricinii”.
Textul legal suscitat instituie o excepţie de la regula consacrată de art. 244 pct. 2 C. proc. civ., în sensul că, în situaţia în care reclamantul, în calitate de persoană vătămată, stăruie în continuarea judecării pricinii, instanţa de contencios administrativ nu poate da curs cererii de suspendare a judecăţii în ipoteza în care s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune săvârşită în legătură cu actul administrativ atacat.
Cu alte cuvinte, în materia contenciosului administrativ, devine aplicabilă o excepţie de la regula „penalul ţine în loc civilul”, cu precizarea că litigiile din această materie pot fi incluse în sfera largă a noţiunii de „proces civil”.
Prin urmare, s-a dat prioritate principiului disponibilităţii părţii, dar şi principiului celerităţii jurisdicţionale. În condiţiile în care reclamantul insistă în soluţionarea cauzei, deşi exista posibilitatea suspendării judecăţii la cererea părţii adverse şi erau întrunite toate cerinţele art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., legiuitorul a acordat preferinţă acestor principii. Pe acest aspect, s-au avut în vedere următoarele argumente: caracterul executoriu al actului administrativ supus controlului de legalitate al instanţei şi, în consecinţă, posibilitatea producerii efectelor în diferite ramuri de drept; faptul că vătămarea drepturilor ocrotite de lege sau a intereselor legitime ale reclamantului determină necesitatea judecării cu celeritate a cauzei; în acest context, cel care promovează acţiunea la instanţa de contencios administrativ are interes în soluţionarea urgentă a litigiului, pentru a se determina existenţa sau nu a nelegalităţii actului contestat.
Înalta Curte are în vedere şi faptul că, în speţă, intimata-reclamantă SC L. SRL Iaşi a chemat în judecată pe intimata-pârâtă Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata unei sume reprezentând debit neachitat, respectiv contravaloarea serviciilor de dezinfecţie contra gripei aviare, servicii prestate de reclamantă în perioada 25 mai 2006 - 03 iulie 2006 (Campania a II-a).
În cauză s-a formulat cererea de intervenţie în interes propriu de către SC P. SRL, prin care a solicitat obligarea pârâtei Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România la plata către aceasta a cotei din debitul neachitat grupului de firme a căror ofertă a fost acceptată de pârâtă, respectiv contravaloarea serviciilor de dezinfecţie efectiv prestate de societate contra gripei aviare în perioada menţionată anterior.
Prin încheierea de la termenul din 20 aprilie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în principiu cererea de intervenţie în interes propriu formulată de SC P. SRL, aceasta dobândind calitatea de intervenientă în interes propriu, parte în dosar ce reclamă propriile pretenţii.
Ulterior, la data de 26 octombrie 2010 pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România a formulat cerere de suspendare a cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., arătând că din adresa Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bucureşti, înregistrată din 15 septembrie 2010, rezultă faptul că este începută urmărirea penală „faţă de mai multe persoane, inclusiv faţă de învinuitul U.T., administrator al SC L. SRL, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, prevăzut de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinându-se în sarcina acestuia solicitarea şi încasarea unor sume de bani, în mod nejustificat, de la Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România sub pretextul efectuării de activităţi în vederea combaterii gripei aviare, în perioada octombrie 2005 - martie 2006 (Campania I). Se mai arată în adresa menţionată că s-a dispus luarea măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile, imobile şi lichidităţi ale SC L. SRL
Prin încheierea din data de 23 noiembrie 2010, atacată în prezenta cauză, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a dispus suspendarea judecării cauzei în baza art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la soluţionarea Dosarului nr. 153/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, constatând că sunt îndeplinite dispoziţiile art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv că infracţiunile sub aspectul cărora se efectuează cercetări de către organele penale au legătură cu obiectul prezentei cereri de chemare în judecată.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului Înalta Curte constată, pe de o parte, că între infracţiunea pentru care s-a început urmărirea penală în cadrul Dosarului penal nr. 153/P/2006 şi care vizează strict Campania I de combatere a gripei aviare (perioada octombrie 2005 - martie 2006) şi pretenţiile din prezentul dosar, care se referă exclusiv la Campania a II-a (perioada mai 2006 - iulie 2006), nu există niciun fel de legătură şi cu atât mai puţin una "hotărâtoare", de natură să influenţeze soluţia ce s-ar fi putut pronunţa în acest dosar, astfel încât să justifice măsura suspendării judecăţii.
Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere faptul că intervenientul în interes propriu, în calitate de persoană vătămată, a stăruit în continuarea judecării pricinii, prin formularea cererii de recurs împotriva încheierii de suspendare, devenind astfel incidente dispoziţiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora instanţa de contencios administrativ nu poate suspenda judecarea pricinii într-o astfel de situaţie.
În concluzie, pentru considerentele expuse anterior, Înalta Curte constată că soluţia instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa încheierea recurată şi va trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de SC P. SRL Bucureşti împotriva încheierii din 23 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează încheierea atacată şi trimite cauza spre continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2423/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2428/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
