ICCJ. Decizia nr. 2574/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2574/2011
Dosar nr. 7425/2/2009
Şedinţa publică din 6 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin acţiunea înregistrată la 31 iulie 2009, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat să se constate existenţa calităţii de colaborator al securităţii în privinţa pârâtului Ş.A.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că pârâtul, în calitate de locotenent major în cadrul D.R. Cluj/Grupa/Serviciul III, în perioada 1956 - 1961 a desfăşurat o serie de acţiuni informativ operative constând în identificarea autorului/autorilor unor scrisori anonime adresate unor instituţii ale statului comunist.
Reclamantul a mai arătat că din Nota de Constatare nr. S/DI/I/ 1391/055 mai 2009 precum şi a înscrisurilor ataşate rezultă că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, dat fiind că informaţiile furnizate au îngrădit dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 12 din D.U.D.O. şi dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituţia României din anul 1965, coroborat cu art. 19 din D.U.D.O.
2. Soluţia instanţei de fon.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa nr. 2267 din 12 mai 2010, prin care a admis acţiunea şi a constatat existenţa calităţii de lucrător-al Securităţii în privinţa pârâtului Ş.A.
Instanţa de fond a reţinut că activităţile desfăşurate de către Ş.A., în calitate de angajat al fostei Securităţi, au îngrădit următoarele drepturi şi libertăţi fundamentale recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată:
- dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 88 (inviolabilitatea domiciliului şi a corespondenţei) din Constituţia României din 1952, coroborat cu art. 12 din D.U.D.O.;
- dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzute de art. 85 lit. b) din Constituţia României din 1952, coroborat cu art. 19 din D.U.D.O.
Ca atare sunt asigurate condiţiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008 pentru a se putea constata calitatea de „lucrător al Securităţii". Astfel, norma citată impune îndeplinirea următoarelor condiţii pentru a se putea reţine calitatea invocată, şi anume:
Persoana să aibă calitatea de ofiţer, inclusiv acoperit, sau subofiţer al Securităţii în perioada 1945 - 1989. Or, în speţa dată, această condiţie este asigurată deoarece, pârâtul Ş.A. a avut gradele de locotenent major în cadrul D.R. Cluj, Grupa/ Serviciul III în anii 1956, 1957, 1960, 1961 şi în calitatea menţionată anterior să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului. Şi această condiţie este asigurată deoarece investigaţiile întreprinse reprezintă încălcări ale drepturilor şi libertăţilor expuse mai sus.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ş.A. solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, rejudecarea cauzei şi respingerea acţiunii principale ca neîntemeiată.
În motivele de recurs se arată că dosarul s-a aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, deşi natura intrinsecă a litigiului este de natură civilă, respectiv o acţiune în constatare întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., ceea ce atrage necompetenţa materială a instanţei.
Au fost invocate:
- excepţia lipsei de interes a reclamantului C.N.S.A.S. în promovarea acţiunii deoarece, în realitate, prin promovarea acestei acţiuni se urmăreşte un scop imoral şi civic;
- excepţia lipsei calităţii de reprezentant a C.N.S.A.S., implicit
- excepţia lipsei calităţii procesuale active a C.N.S.A.S.;
- excepţia necompetenţei materiale pentru că instanţa de contencios administrativ nu se poate pronunţa în materia actelor administrative de comandament militar.
Referitor la fondul cauzei se arată că planul de măsuri a fost întocmit de pârât la ordin ierarhic şi nu există nici un document din care să rezulte că a fost pus în aplicare sau executat pentru a se dovedi îngrădirea sau suprimarea unor drepturi şi libertăţi cetăţeneşti.
Simplul fapt că pârâtul a folosit, la ordin şi sub comandă militară ierarhică, mijloacele muncii informative, că a recrutat informatori şi colaboratori nu se poate încadra în prevederile art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008.
Se critică soluţia instanţei de fond şi pentru că nu s-a administrat proba cu înscrisuri.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul pentru următoarele considerente:
În baza art. 137 C. proc. civ., vor fi analizate, mai întâi, excepţiile invocate în cadrul motivelor de recurs.
- excepţia lipsei de interes este nefondată deoarece interesul în promovarea acestei acţiuni în constatare este dovedit de faptul că legea (OUG nr. 24/2008) a fost promovată pentru a permite accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, ca parte a poliţiei politice.
- excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a calităţii de reprezentat a C.N.S.A.S. vor fi respinse având în vedere că legea a stabilit că persoanele îndreptăţite care solicită accesul la propriul dosar trebuie să adreseze o cerere către C.N.S.A.S. dar această autoritate publică poate efectua verificări şi ca urmare a sesizării din oficiu şi în urma cercetărilor efectuate se poate formula acţiune în constatare instanţei de contencios administrativ.
Astfel, în art. 24 din OUG nr. 24/2008 au fost stabilite atribuţiile C.N.S.A.S., iar notele de constatare care sunt aprobate şi avizate se înaintează instanţei de contencios administrativ pentru constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii.
- excepţia necompetenţei materiale va fi respinsă pentru că art. 1 alin. (1) din OUG nr. 24/2008, modificat prin Legea nr.293/2008 a stabilit competenţa exclusivă în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Prin urmare, suntem în prezenţa unei competenţe exclusive, speciale stabilită printr-o dispoziţie expresă a legii şi nu poate fi contestată competenţa materială a instanţei care a soluţionat cauza în fond.
Referitor la aspectul necompetenţei instanţei pentru că nu se pot cenzura actele administrative de comandament militar, se constată că acest aspect se încadrează în motive de inadmisibilitate şi nu în cele privind competenţa instanţei de contencios administrativ.
Oricum, indiferent de aspect se constată că în cauză nu se analizează un act administrativ de comandament militar pentru a se analiza dacă este admisibilă sau nu acţiunea în contencios administrativ.
- Pe fondul recursului se vor respinge susţinerile recurentului ca nefondate.
Recurentul nu neagă calitatea sa de lucrător în aparatul fostei Securităţi dar încearcă să justifice activitatea desfăşurată arătând că nu au fost luate măsuri directe împotriva celor vizaţi de acţiunile sale şi că şi-a desfăşurat activitatea sub comandă militară ierarhică.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 24/2008, lucrător al Securităţii este considerată orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Din interpretarea acestui text rezultă că pentru a stabili calitatea de lucrător al Securităţii trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
- persoana să fi avut calitatea de ofiţer sau subofiţer al Securităţii, inclusiv acoperit, în perioada 1945 - 1989;
- persoana să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Cu probele aflate la dosar s-a făcut dovada îndeplinirii acestor condiţii deoarece recurentul a fost ofiţer de Securitate şi în această calitate, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Referitor la aceste probe s-au depus la dosar dovezi din care rezultă că a participat la identificarea autorului unor scrisori cu caracter duşmănos, verificările vizând pe foştii membri P.N.Ţ., P.N.L. şi legionari, ceea ce presupune încălcarea dreptului la viaţă privată prevăzut de art. 88 din Constituţia României din 1952, a dreptului la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzut de art. 85 lit. a) şi b) din Constituţia României din 1952.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Ş.A. împotriva sentinţei nr. 2267 din 112 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2568/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2586/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
