ICCJ. Decizia nr. 2593/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2593/2011
Dosar nr. 344/2/2010
Şedinţa publică din 6 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal, reclamantul D.C.D., în contradictoriu cu pârâţii A.N.P. şi P. Ploieşti, a solicitat anularea actului administrativ - Decizia de sancţionare emisă de Directorul General al A.N.P. sub nr. 524 din data de 5 octombrie 2009 şi obligarea pârâţilor în solidar la plata daunelor precum obligarea aceloraşi pârâţi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, la data de 7 octombrie 2010 pârâtul P. Ploieşti i-a comunicat actul administrativ nr. 524 din data de 5 octombrie 2009 emis de Directorul General al A.N.P. prin care pârâta A.N.P. a dispus sancţionarea sa disciplinară cu diminuarea drepturilor salariale corespunzătoare funcţiei ocupate cu 5 % pe o perioadă de 3 luni.
Reclamantul mai susţine că abaterile disciplinare pentru care este sancţionat sunt nefondate. Arată că nu se poate reţine lipsa sa privind implicarea şi coordonarea în soluţionarea cererilor private de libertate având în vedere faptul că, deşi şi-a instruit, coordonat şi îndrumat permanent subordonaţii cu atribuţiuni în domeniu, activitatea se realizează cu dificultate dat fiind că în cea mai marea parte a timpului a funcţionat cu jumătate din personal: (doi comandanţi pe secţie din patru prevăzuţi la cele patru secţii de deţinere-două interioare şi două exterioare).
Mai susţine că una dintre preocupările sale permanente a fost controlul, îndrumarea şi instruirea tuturor subordonaţilor, inclusiv a celor de la sectorul vizită, însă, datorită schimbărilor succesive impuse de necesitatea aplicării programelor experimentale şi care au dus la înfiinţarea-desfiinţarea unor funcţii, modificarea unor atribuţii specifice şi totodată faţă de existenţa unui deficit de cadre, cei rămaşi primind alte însărcinări de serviciu decât cele specifice au existat şi situaţii în care activitatea nu s-a putut desfăşura în condiţii de înaltă performanţă.
În ceea ce priveşte atitudinea refractară, relaţionarea defectuoasă şi comportamentul necorespunzător faţă de echipa de control, apreciază că este o chestiune de interpretare subiectivă a comportamentului său de către doi dintre membrii comisiei şi precizează că a avut o atitudine cooperantă, conciliantă, încercând însă să le explice care sunt limitele competenţelor sale funcţionale, fapt care însă a fost de natură să înrăutăţească comunicare dintre reclamant şi aceştia, întrucât, datorită situaţiei create în unitate prin ieşirea intempestivă la pensie a directorului adjunct pentru Siguranţa Deţinerii şi Regim Penitenciar, membrii comisiei nu au avut cu cine discuta anumite aspecte pe care le considerau perfectibile.
Pârâtul P. Ploieşti, prin întâmpinarea formulată a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a unităţii.
De asemenea, pârâta A.N.P- a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării cererii, excepţia lipsei procedurii prealabile iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii.
Pârâta a susţinut că faptele imputate reclamantului constituie abateri disciplinare în înţelesul art. 61 lit. b), d) şi p) şi art. 46 lit. d), e), g) şi j) din Legea nr. 293/2004 privind statutul funcţionarilor publici cu statut special din A.N.P., cu modificările şi completările ulterioare şi că, prin actul de sesizare, în sarcina reclamantului au fost reţinute mai multe încălcări ale atribuţiilor stabilite prin fişa postului, respectiv: neglijenţă şi superficialitate în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu; depăşirea atribuţiilor de serviciu ori manifestarea unui comportament necorespunzător faţă de persoanele private de libertate care contravine legii privind; executarea pedepselor, sau faţă de alte persoane cu care a intră în contact în timpul executării serviciului; neexecutarea cu profesionalism şi în termenul stabilit a tuturor atribuţiilor de serviciu stabilite prin fişa postului, precum şi a dispoziţiilor date de conducătorii ierarhici; nu a manifestat preocupare şi interes pentru perfecţionarea nivelului de instruire profesională; nu s-a conformat dispoziţiilor date de conducătorii ierarhici cărora le este subordonat direct.
2. Soluţia instanţei de fond.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 194 pronunţată în data de 21 septembrie 2010, a respins excepţiile lipsei plângerii prealabile şi lipsei calităţii procesuale pasive a P. Ploieşti, invocate de intimată.
Totodată, prin aceeaşi sentinţă,a admis acţiunea formulată de reclamantul D.C.C., în contradictoriu cu pârâtele A.N.P. şi P. Ploieşti şi, pe cale de consecinţă, a dispus anularea Deciziei de sancţionare nr. 524 din 5 octombrie 2009 emisă de directorul general al A.N.P., precum şi plata către intimat, în subsidiar, a drepturilor băneşti cuvenite de 5 % din salariul pe cele trei luni (3 luni) de care a fost privat.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia lipsei plângerii prealabile, instanţa a constat că nu este întemeiată sens în care a respins-o ca atare, întrucât reclamantul a îndeplinit procedura specială prevăzută de lege, fapt ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
Referitor la excepţia invocată de pârâtul P. Ploieşti, respectiv excepţia lipsei calităţii procesuale, instanţa a constat că nu este întemeiată şi a respins-o, arătând că reclamantul este angajat al P. Ploieşti, astfel că hotărârea ce se va pronunţa în cauză trebuie să-i fie opozabilă.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că Decizia nr. 524/05 octombrie 2009 emisă de directorul general al A.NP. în temeiul prevederilor art. 7 alin. (4), art. 48 lit. d), e), g) şi j), art. 68 lit. b), d) şi p), art. 70 lit. b) şi art. 73 din Legea nr. 293/2004, art. 33 din Regulamentul aprobat prin Ordinul Ministrului de Justiţie nr. 2856/C/2004, nu cuprinde o motivare a emiterii actului administrativ, respectiv nu îndeplineşte condiţiile cumulative prevăzute de art. 22 alin. (2) lit. c) din Ordinul nr. 2856/C/2004.
Mai mult, arată instanţa, din Nota de constatare nr. 230681/ DSDRP din 03 iulie 2009 în temeiul căreia s-a dispus sancţionarea reclamantului, reiese că „relaţia acestuia cu conducerea penitenciarului nu este una benefică .. comisarul D.D. a refuzat în mai multe rânduri să preia atribuţiile directorului adjunct pentru siguranţa deţinerii şi regim penitenciar" propunându-se sesizarea Comisiei de Disciplină.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat recurs pârâţii M.J. – A.N.P. şi P. Ploieşti.
I. În recursul declarat de P. Ploieşti se arată că instanţa de fond, în mod neîntemeiat, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate, ignorând că sancţiunea a fost aplicată de A.N.P. prin Decizia nr. 524/2009 iar activitatea de cercetare disciplinară a fost realizată de comisia de disciplină din cadrul A.N.P.
Fiind o acţiune prin care se solicită anularea unui act administrativ de sancţionare emis de o autoritate publică nu poate fi citată ca pârâtă o autoritate publică subordonată, chiar dacă intimatul contestator îşi desfăşoară activitatea la P. Ploieşti, astfel că se impune admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acestuia.
Pe fond, se arată că din cuprinsul deciziei de sancţionare rezultă acţiunile şi inacţiunile de care se face vinovat contestatorul.
În actele comisiei de disciplină sunt prezentate faptele care constituie abateri disciplinare, iar în Nota de constatare nr. 230691/DSDRP/2009 sunt prezentate motivele pentru care nu au fost reţinute apărările invocate de contestator la obiecţiunile la referatul comisiei de disciplină.
II. În recursul declarat de M.J. – A.N.P. se arată că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii deoarece s-a făcut confuzie între sesizarea formulată către comisia de disciplină şi Decizia de sancţionare, ca act fiscal prin care se aplică sancţiunea.
În art. 22 din Anexa 1 la O.M.J. nr. 2856/C/2004 este precizat actul prin care este sesizată comisia de disciplină şi prevede elementele pe care trebuie să le cuprindă sesizarea.
S-a solicitat admiterea recursului şi respingerea acţiunii reclamantului ca nelegală.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursurile declarate pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a dispus anularea Deciziei nr. 524 din 5 octombrie 2009 emisă de directorul general al A.N.P. pentru că aceasta nu este motivată, deşi motivarea constituie una din condiţiile de legalitate şi validitate a actului administrativ.
Într-adevăr, motivarea reprezintă o condiţie generală, aplicabilă oricărui act administrativ şi ea are o dublă finalitate: pe de o parte, îndeplineşte o funcţie de transparenţă a procedurilor administrative şi se poate verifica dacă actul este sau nu întemeiat, iar, pe de altă parte, permite autorităţilor judiciare să exercite controlul de legalitate asupra acestuia.
În cauză, Decizia nr. 524 din 5 octombrie 2009 emisă de directorul general al A.N.P. prin care comisarul D.F.C.D. a fost sancţionat cu diminuarea drepturilor salariale corespunzătoare funcţiei ocupate, de 5 % pe o perioadă de 3 luni şi a fost emisă în baza art. 48 lit. d), e), g) şi j), art. 68 alin. (1), art. 69 lit. b), d) şi p), art. 70 lit. b) şi art. 73 din Legea nr. 293/2004 privind statutul funcţionarilor publici din A.N.P. şi având în vedere Referatul nr. 23068/ CD din 30 septembrie 2009 privind propunerea de sancţionare a contestatorului.
Chiar în cuprinsul deciziei se indică faptele ce i se impută prin actul de sesizare, respectiv:
- neglijenţă şi superficialitate în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu;
- depăşirea atribuţiilor de serviciu ori manifestarea unui comportament necorespunzător faţă de persoanele private de libertate care contravine legii privind executarea pedepselor, sau faţă de alte persoane cu care intră în contact în timpul executării serviciului;
- neexecutarea cu profesionalism şi în termenul stabilit a tuturor atribuţiilor de serviciu stabilite prin fişa postului, precum şi a dispoziţiilor date de conducătorii ierarhici;
- nu a manifestat preocupare şi interes pentru perfecţionarea nivelului de instruire profesională;
- nu s-a conformat dispoziţiilor date de conducătorii ierarhici cărora le este subordonat direct.
Tot în decizie se precizează abaterile disciplinare şi în ce se materializează acestea, astfel cum au fost aprobate în Comisia de disciplină:
- insuficienta implicare şi coordonare a procedurii de soluţionare a cererilor persoanelor private de libertate în ceea ce priveşte înregistrarea acestora în modulul corespunzător din aplicaţia informatizată şi înmânarea bonurilor cu nr. de înregistrare a cererii tuturor deţinuţilor;
- neîntocmirea la nivelul serviciului, aplicarea regimurilor planurilor de muncă (lunare, trimestriale) şi a analizelor activităţilor desfăşurate;
- neaducerea la cunoştinţă, sub semnătură, a unor fişe ale posturilor actualizate pe anul 2009 pentru personalul din subordine;
- neactualizarea tabelului de acces în cadrul secţiei a II-a de deţinere şi neînregistrarea registrului de audienţe a şefului secţiei de deţinere;
- superficialitate în coordonarea şi instruirea personalului care îşi desfăşoară activitatea în cadrul sectorului vizite şi a personalului de supraveghere cu privire la modul de efectuare a activităţilor specifice apelului zilnic, accesul în cadrul penitenciarului al persoanelor private de libertate;
- insuficienta implicare în cunoaşterea problemelor reale în cadrul secţiilor de deţinere, aspect relevat şi de numărul redus de audienţe ţinut cu persoanele private de libertate;
- atitudinea refractară, relaţionarea defectuoasă şi comportamentul necorespunzător faţă de reprezentanţii echipei de control şi neexecutarea dispoziţiilor date de conducătorii ierarhici cărora le este subordonat direct.
În acelaşi timp, la dosarul instanţei de fond au fost depuse actele din care rezultă că cele două funcţii ale motivării, cea de transparenţă a actului administrativ şi cea de posibilitatea cenzurării de către instanţă, sunt îndeplinite deoarece reclamantul contestator a formulat obiecţiuni la procesul-verbal încheiat cu ocazia controlului executat, în perioada 22 - 25 iunie 2009, la Penitenciarul Ploieşti, ce au fost parţial însuşite, la referatul comisiei de disciplină, dar au existat şi fapte care constituie abateri disciplinare şi pentru care a fost emisă Decizia de sancţionare.
Faptul că în decizie au fost reluate şi prezentate faptele, concluziile consemnate de Comisia de disciplină, temeiul de drept al sancţiunilor aplicate, conduc la concluzia că Decizia atacată este un act administrativ motivat.
Nu era necesară reluarea in extenso a tuturor concluziilor raportului comisiei de disciplină, mai ales că Decizia a fost emisă şi în baza acestuia, iar actele premergătoare au fost comunicate contestatorului.
Se constată că instanţa de fond a anulat actul atacat pentru nemotivare fără a analiza legalitatea şi temeinicia acestuia, ceea ce presupune o necercetare temeinică a fondului cauzei, deşi actul administrativ era motivat.
De aceea, vor fi admise recursurile, va fi casată sentinţa atacată şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în baza art. 312 alin. (5) teza I C. proc. civ.
La rejudecare, instanţa va analiza legalitatea şi temeinicia actului contestat, în raport de motivele invocate de contestator şi de apărările părţilor.
Referitor la criticile din motivele de recurs ce vizează greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a P. Ploieşti, se constată că acestea sunt nefondate pentru că, într-adevăr actul contestat este emis de o autoritate ierarhic superioară acesteia, dar pentrua-i fi opozabilă hotărârea ce se va pronunţa, în condiţiile în care contestatorul este funcţionar public în cadrul P. Ploieşti, se impunea citarea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâţii P. Ploieşti şi M.J. – A.N.P. împotriva Sentinţei nr. 194 din 21 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2586/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2610/2011. Contencios. Conflict de... → |
|---|
