ICCJ. Decizia nr. 2612/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2612/2011
Dosar nr. 4650/2/2009
Şedinţa publică din 10 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 4650/2/2009, la data de 22 mai 2009, reclamanta I.V. a chemat în judecată pârâtul G.R., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună anularea OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice (M. Of., nr. 264/22.04.2009), precum şi anularea actului administrativ prin care reclamanta a fost eliberată din funcţia publică deţinută (anume Ordinul M.M.P.S. nr. 439/2009).
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat ca are calitatea de funcţionar public în cadrul M.M.P.S., fiind numită în funcţia publică de inspector-sef adjunct al I.T.M. Călăraşi prin Ordinul M.M.P.S. nr. 371/2000, în urma promovării concursului organizat.
A precizat că prin Ordinul M.M.P.S. nr. 439/2009 s-a dispus eliberarea sa din funcţia publică deţinută, actul administrativ fiind emis în considerarea prevederilor OUG nr. 37/2009. Ori, a arătat reclamanta, OUG nr. 37/2009 este neconstituţională, actul normativ încălcând prevederile art. 11, 20, 54 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) şi (6) şi art. 120 alin. (1) din Constituţia României şi prevederile art. 6 C.E.D.O.; de asemenea, OUG nr. 37/2009 conţine dispoziţii care încalcă principii importante privind statutul funcţionarului public.
Totodată, reclamanta a anexat şi cererea prin care a invocat excepţia de neconstituţionalitate a OUG nr. 37/2009.
Pârâtul G.R. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive pe petitul având ca obiect anularea Ordinului M.M.P.S. nr. 439/2009, excepţia inadmisibilităţii cererii având ca obiect anularea OUG nr. 37/2009 faţă de prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004. Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
În cauză, s-a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtului G.R.
Prin cerere precizatoare reclamanta a menţionat că pe petitul al doilea al acţiunii a înţeles să se judece în contradictoriu cu pârâtul M.M.P.S., aceasta autoritate publică fiind citată în această calitate.
Pârâtul M.M.P.S. a formulat întâmpinare, invocând excepţia lipsei procedurii prealabile conf. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar, pe fond, solicitând respingerea acţiunii ca nefondată.
Prin cerere adresata în conf. cu prevederile Codului de procedură civilă reclamanta a renunţat la judecarea primului capăt al acţiunii, având ca obiect anularea OUG nr. 37/2009, în condiţiile în care pe parcursul judecăţii OUG nr. 37/2009 a fost declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale din 07 octombrie 2009 şi, apoi, a fost şi abrogată prin OG nr. 105/2009, care, la rândul său, a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1629 din 03 decembrie 2009.
Prin sentinţa nr. 534 din 29 ianuarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile şi a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamanta I.V., în contradictoriu cu pârâţii G.R. şi M.M.F.P.S.
A respins cererea de intervenţie accesorie în interesul G.R., formulată de intervenientul M.A.I., ca rămasă fără obiect.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că obiectul celui de al doilea petit în contencios administrativ este dat de un act administrativ tipic (Ordinul nr. 374/2009), care se supune regimului juridic prevăzut de Legea nr. 554/2004. În consecinţă, a apreciat Curtea, reclamanta trebuia să facă dovada îndeplinirii procedurii prealabile în condiţiile art. 7 alin. (11) din Legea contenciosului administrativ cu modificările şi completările aduse prin Legea nr. 262/2007, anume că s-a adresat anterior introducerii acţiunii în instanţa, autorităţii publice emitente a actului administrativ cu caracter individual pentru revocarea actului.
Potrivit dispoziţiilor art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici, în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcţionarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanţei de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condiţiile şi termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările ulterioare. Ca atare, acţiunea în anulare a actului de eliberare din funcţia publică, promovată fără exercitarea în prealabil a recursului administrativ, prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, este inadmisibilă, în acest sens fiind şi jurisprudenţa înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal (Decizia nr. 519 din 12 februarie 2008).
Or, în cauză, reclamanta nu a efectuat procedura prealabilă, în condiţiile art. 7 alin. (1) şi alin. (11) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ şi art.109 C. proc. civ., astfel că cererea acesteia este inadmisibilă.
Pe cale de consecinţă, întrucât intervenientul accesoriu a intervenit în favoarea pârâtului G.R., în soluţionarea petitului prim al cererii (având ca obiect anularea OUG nr37/2009), Curtea a respins cererea de intervenţie accesorie ca rămasă fără obiect.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat, în esenţă, următoarele:
Instanţa s-a pronunţat greşit pe excepţia inadmisibilităţii acţiunii ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile deoarece a atacat un act normativ, OUG nr. 37/2009, în condiţiile prevăzute de art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere că OUG nr. 37/2009 a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1257/2009 a Curţii Constituţionale, instanţa nu a ţinut cont că acest act normativ în baza căruia s-a emis Ordinul nr. 439/2009, nu mai avea aplicabilitate. Fiind un act normativ nelegal şi anulat este firesc ca şi actul contestat emis în baza acestuia, să fie nelegal.
A renunţat în cursul judecăţii la capătul de cerere privind neconstituţionalitatea OUG nr. 37/2009 deoarece acesta rămăsese fără obiect ca urmare a deciziei nr. 1257/2009 a Curţii Constituţionale, situaţie în care instanţa trebuia să analizeze acţiunea pe fondul cauzei şi să constate că aceasta este întemeiată în raport de prevederile legale neconstituţionale.
De asemenea, OUG nr. 105/2009, act normativ în care au fost reluate, în parte, dispoziţiile OUG nr. 37/2009 a fost la rândul său declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1629/2009 a Curţii Constituţionale.
Hotărârea recurată este nelegală şi în ceea ce priveşte indicarea că termenul de recurs este de 15 zile de la pronunţare, astfel fiind încălcate prevederile art. 21 alin. (1) şi art. 129 din Constituţie.
Recursul este fondat.
Prin acţiunea în contencios administrativ adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta I.V. a solicitat anularea Ordinului nr. 439/2009 al Ministrului Muncii şi Protecţiei Sociale, act administrativ prin care, în baza art. III alin. (1) din OUG nr. 37/2009, a fost desfiinţată funcţia publică de conducere de inspector şef adjunct al I.T.M., funcţie ocupată de către reclamantă. De asemenea, reclamanta a invocat prin acţiune neconstituţionalitatea prevederile OUG nr. 37/2009.
OUG nr. 37/2009 a fost declarată neconstituţională de către Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1257/2009.
Conform art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, modificată, în cazul acţiunilor introduse care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau prevederi din ordonanţe, nu este obligatorie plângerea prealabilă.
Art. 9 alin. (4) din legea anterior arătată, prevede că, în situaţia în care Decizia de declarare a neconstituţionalităţii este urmarea unei excepţii ridicate în altă cauză, acţiunea poate fi introdusă direct la instanţa de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în M. Of. al României, Partea I.
Art. 9 alin. (5) din aceeaşi reglementare legală, dispune că acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative.
Ca atare, din interpretarea normelor anterior individualizate rezultă că, în speţa dedusă judecăţii, nu era necesară îndeplinirea procedurii administrative prealabile, după cum în mod greşit a reţinut prima instanţă.
Înalta Curte constată că instanţa a cărei hotărâre a fost recurată a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I şi alin. (5) teza I C. proc. civ., raportat la art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de I.V. împotriva sentinţei nr. 534 din 29 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează hotărârea atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2610/2011. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 2615/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
