ICCJ. Decizia nr. 2631/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2631/2011
Dosar nr. 364/33/2010
Şedinţa publică de la 10 mai 2011
Asupra recursului de faţă:
Analizând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe rolul Curtii de Apel Cluj, sectia comercială de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta L.D.R. a chemat în judecată Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea despăgubirilor, solicitând anularea deciziei 6919 din 18 noiembrie 2009 prin care i s-a acordat o despăgubire de 425.000 RON, pentru terenul de 314 mp situat în municipiul Timişoara, înscris în CF Timişoara şi obligarea Comisiei centrale să emită o nouă decizie pentru o valoare ce urmează a se stabili în temeiul unui raport de evaluare în cadrul procesului.
Totodată, reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtei la plata unor penalităţi de 100 euro pentru fiecare zi de întârziere, începând cu 11 iunie 2009, data notificării şi până la comunicarea noii decizii de acordare a despăgubirilor, cu respectarea art. 4 lit. a) şi b) Titlul VII din Legea nr. 247/2005 precum şi acordarea unor daune morale de 100.000 de euro.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că raportul de evaluare întocmit de autoritatea pârâtă nu a respectat dispoziţiile legii în sensul de a stabili o valoare echitabilă, motiv pentru care şi-a exprimat dezacordul pentru că evaluarea este superficială şi se prezintă ca o apreciere subiectivă a unei persoane fizice.
Statul Român prin Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor a depus întâmpinare solicitând respingerea acţiunii pe motivul că întârzierile în emiterea deciziei au fost datorate reclamantei, care nu a informat comisia centrală de decizia 34/2003 a Curţii de Apel Timişoara, astfel că raportul de evaluare a putut fi făcut doar după depunerea de către reclamantă a hotărârilor judecătoreşti în copie conforme cu originalul. A mai arătat pârâta că Raportul de evaluare a fost efectuat de SC C. SA care a stabilit un cuantum al despăgubirii de 425.800 RON.
Prin sentinţa nr. 326 din 23 septembrie 3010, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta L.D.R. în contradictoriu cu Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi a anulat decizia 6919 din 18 noiembrie 2009 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cu obligarea pârâtei să emită, în favoarea reclamantei, o nouă decizie de acordare a despăgubirilor pentru suma de 841.500 RON, conform raportului de expertiză efectuat de expert M.A..
Totodată a obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 1.290 RON, respingând restul capetelor de cerere.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut ca, potrivit art. 19 cap.VI Titlul VII din Legea nr. 247/2005, deciziile adoptate de Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor pot fi atacate în condiţiile Legii 554/2004, iar în cazul în care, după parcurgerea procedurii administrative prealabile sau după parcurgerea procedurii judiciare, a fost acordată o sumă mai mare decât cea stabilită în titlul de despăgubire iniţial, se emite o nouă decizie pentru diferenţa cuvenită.
Prin urmare, a reţinut prima instanţa, nu se poate lua în considerare apărarea formulată de Comisia Centrală în sensul că despăgubirea stabilită prin raportul de evaluare a unui evaluator autorizat, desemnat de către Comisia Centrală şi cuprinsă în conţinutul deciziei atacate, nu poate fi modificată, pentru că această poziţie contravine textului legal menţionat care permite stabilirea unei alte sume decât cea cuprinsă în raportul de evaluare şi menţionată de decizie. Această sumă nu poate fi stabilită de către instanţă în mod direct pentru că impune cunoştinţe tehnice de specialitate şi nu poate face obiectul unei noi evaluări de către evaluatorii desemnaţi de către Comisia Centrală care şi-au exprimat poziţia în sensul menţinerii evaluării iniţiale.
Aşa fiind, instanţa a dispus efectuarea unei expertize de evaluare a imobilului în suprafaţă de 314 mp situat în Timişoara, conform art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001 raportat la art. 4 din Titlul VII al Legii 247/2005, urmare căreia s-a stabilit o valoare de piaţă a imobilului teren, raportat la data emiterii notificării, în sumă de 841.500 RON.
Astfel, între valoarea stabilită de evaluatorul desemnat de Comisia Centrală şi valoarea stabilită de expert s-a constatat ca există o diferenţă apreciabilă.
S-a reţinut în considerentele hotărârii atacate că, din punctul de vedere al Curţii, raportul de evaluare efectuat de evaluatorii autorizaţi, desemnaţi de către Comisia Centrală este superficial în sensul că nu rezultă ca urmare a calculului unor indici tehnici, fiind estimată prin metoda comparaţiei cu alte terenuri fără a se putea cunoaşte dacă acestea sunt similare imobilului pentru care se face evaluarea. Mai mult, această societate de evaluatori nu răspunde la obiecţiunile întemeiate ale reclamantei arătând doar că îşi menţin punctul de vedere privind valoarea stabilită prin raport, sens în care instanţa a apreciat că evaluarea nu a fost făcută în mod profesionist şi nu reprezintă prin urmare o despăgubire justă şi echitabilă aşa cum prevăd principiile ce trebuie făcute pe baza evaluării.
Prin urmare, Curtea de Apel a constatat că este corectă evaluarea făcută de către expertul desemnat de către instanţă şi a anulat decizia nr. 6919 din 18 noiembrie 2009, cu obligarea Comisiei Centrale să emită în favoarea reclamantei o nouă decizie de acordare a despăgubirilor pentru suma de 841.500 RON, conform raportului de expertiză efectuat de expert M.A..
În baza prevederilor art. 274 C. proc. civ. a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.920 RON reprezentând onorar expert.
În privinţa capetelor de cerere privind obligarea la plata unor penalităţi precum şi la plata de daune morale, prima instanţă a respins aceste capete de cerere considerând că nu sunt îndeplinite condiţiile legale în acest sens, deoarece Comisia Centrală a procedat la emiterea deciziilor după evaluarea imobilelor naţionalizate urmând procedurile administrative prevăzute de actele normative, iar întârzierea în emiterea ultimei decizii care face obiectul prezentei cauze a fost datorată şi reclamantei care a avut procese pe rolul instanţelor de judecată privitoare la imobilul respectiv.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând, în esenţă, următoarele:
Pe baza raportului de evaluare efectuat de către SC C. SA Timişoara, societatea de evaluatori desemnată de Comisia centrală , a fost stabilit un cuantum de 425.800 RON, fiind emisă în favoarea reclamantei L.D.R., decizia nr. 6919 din 18 noiembrie 2009.
Conform art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001, valoarea terenurilor precum şi a construcţiilor nedemolate preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natură, se stabileşte potrivit valorii de piaţă de la data soluţionării notificării, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare.
În efectuarea raportului de evaluare, expertul desemnat de către instanţă nu a respectat standardele internaţionale de evaluare în estimarea valorii terenului, fiind utilizată metoda bonităţii, metodă care se află în afara acestor standarde.
Evaluarea proprietăţii se face prin trei metode, şi anume, metoda costurilor, metoda prin venituri şi metoda comparaţiilor de piaţă, prevăzute de Standardele internaţionale de evaluare , pe care însă expertul judiciar nu le-a folosit în efectuarea raportului de expertiză.
Referitor la obligaţia instituită în sarcina Comisiei Centrale privind plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.290 RON, de menţionat că raportul de evaluare dispus de autoritatea pârâtă respectă, în întregime, dispoziţiile legale incidente în cauză, respectiv din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel că nu poate fi obligată să achite onorariul unui expert care a întocmit un raport de expertiză în afara cadrului legal privind evaluarea imobilelor preluate în mod abuziv.
În situaţia în care se apreciază că se impune acordarea cheltuielilor de judecată, în subsidiar, se solicită micşorarea cheltuielilor acordate, în baza art. 274 alin. (3) C. proc. civ..
Recursul este fondat.
Potrivit art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001, valoarea terenurilor precum şi a construcţiilor nedemolate preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natură, se stabileşte potrivit valorii de piaţă de la data soluţionării notificării, stabilită potrivit Standardelor internaţionale de evaluare.
Conform acestor standarde evaluarea proprietăţii se face prin trei metode: metoda costurilor, metoda prin venituri şi metoda comparaţiilor de piaţă.
Din probele dosarului rezultă însă că expertul judiciar desemnat de către instanţa de judecată, doamna M.A., a utilizat la întocmirea expertizei metoda bonităţii care nu se regăseşte în Standardele internaţionale de evaluare, dar nu a explicat în nici un mod nerespectarea standardelor.
Faţă de acestea, se va constata că expertul judiciar nu a efectuat o lucrare conform prevederilor legale, astfel încât proba nu ar fi trebuit să fie omologată de către instanţa fondului.
Aşadar, prima instanţă bazându-şi hotărârea pe o expertiză neconformă cu dispoziţiile legale în materie, practic, nu a soluţionat fondul cauzei, astfel că se impune, potrivit asrt.312 alin. (5) C. proc. civ., admiterea recursului , casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă în vederea refacerii raportului de expertiză cu respectarea Standardelor internaţionale de evaluare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei nr. 326 din 23 septembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează hotărârea atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2630/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2633/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
