ICCJ. Decizia nr. 2633/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2633/2011
Dosar nr. 428/42/2010
Şedinţa publică de la 10 mai 2011
Asupra recursului de faţă:
Analizând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Soluţia primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 198 din 23 septembrie 2010, Curtea de Apel Ploiesti, sectia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta V.N. în contradictoriu cu Administraţia Naţională a Penitenciarelor prin care reclamanta a solicitat constatarea nulităţii absolute a calificativului final „Bun” ce i-a fost acordat şi implicit a notei finale a evaluării stabilite prin fişa de evaluare de către contrasemnatar, privind performanţele profesionale individuale ale funcţionarilor publici precum şi obligarea autorităţii pârâte la menţinerea notei finale şi a calificativului final acordat de către evaluator, respectiv nota finală evaluare 3,63, şi calificativul final evaluare „Foarte Bine”.
Reclamanta a criticat modul de stabilire a calificativului „Bun”, prin fişa de evaluare a performanţelor profesionale individuale, pentru perioada 01 decembrie 2008-01 decembrie 2009, întrucât vine în contradicţie cu cele reţinute de către evaluatorul - directorul Penitenciarului de Femei Târgşor, P.M., care, la întocmirea fişei de evaluare, a stabilit calificativul "Foarte bun" .
Reclamanta a susţinut că directorul Direcţiei Economico-Administrativă, Ş.I. nu are calitatea de contrasemnatar, potrivit prevederilor art. 14, pct. 2 din Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 2792/C din 08 octombrie 2004, pentru aprobarea Criteriilor privind evaluarea performanţelor activităţii profesionale a funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare, precum şi a magistraţilor detaşaţi în sistemul penitenciar, această calitate revenindu-i funcţionarul public ierarhic superior evaluatorului, astfel că în opinia sa evaluarea este lovită de nulitate absolută.
Totodată reclamanta a susţinut că este lovită de nulitate absolută aceasta evaluare (atât nota finală cât şi calificativul final) întrucât, în cauză, nu s-a respectat procedura de evaluare prevăzută în ordinul mai sus menţionat, sens în care se poate constata că interviul prevăzut la art. 9, lit. b), nu a avut loc, evaluarea făcută de d-na director P.M. fiindu-i adusă la cunoştinţă de şeful biroului resurse umane B.C., astfel că schimbul de informaţii între evaluator şi persoana evaluată nu a avut loc, caz în care diferenţele de opinie ar fi putut fi soluţionate de comun acord, conform prevederilor art. 13 din acelaşi ordin.
A mai arătat reclamanta, cu referire la calificativul „Bun" acordat de Directorul de direcţie Ş.I., că acesta a fost acordat pe criterii pur subiective deoarece contrasemnatara nu a vizitat unitatea, nu îi cunoaşte activitatea, nu o cunoaşte personal, nu au discutat niciodată, nici măcar telefonic, nu ştie cu ce probleme şi greutăţi de ordin profesional s-a confruntat în anul 2009, în calitate de director adjunct economico-administrativ al Penitenciarului Târgşor, astfel că evaluarea pe care i-a făcut-o este absolut neconformă cu situaţia reală de fapt.
În motivarea soluţiei de respingere a acţiunii reclamantei, prima instanţă a reţinut că potrivit dispoziţiilor legale în materie, instanţa de judecată poate cenzura doar legalitatea raportului de evaluare, nu modalitatea concretă în care s-au stabilit criteriile de calitate ale activităţii profesionale ale reclamantei pe perioada evaluării, neputându-se substitui persoanei care are această competenţă. De asemenea instanţa a constatat că nu poate aprecia asupra calităţii şi respectării sarcinilor şi atribuţiilor de serviciu stabilite prin fişa postului reclamantei, în lipsa unor prevederi legale exprese.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 14 din Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2792/C/2004, a reţinut instanţa de fond, aceste competenţe aparţin şefului ierarhic superior, singurul în măsură să cunoască activitatea şi performanţele profesionale ale funcţionarului public cu statut special.
2. Motivele de recurs înfăţişate de recurenta-reclamantă
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În esenţă, prin motivele de recurs dezvoltate, recurenta-reclamantă a criticat soluţia instanţei de fond, justificat de împrejurarea că motivarea acesteia este fundamentată pe o cu totul altă cerinţă decât cea cuprinsă în acţiunea introductivă, deşi s-a arătat că aceasta se subscrie obiectului cererii.
În opinia recurentei instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra dispoziţiilor art. 14 pct. 2, art. 9 lit. b) şi art. 13 din Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2792/C/8 octombrie 2004, ce demonstrau nelegalitatea şi practic nulitatea raportului de evaluare, prin raportare la lipsa calităţii de contrasemnatar a persoanei care şi-a însuşit şi exercitat această calitate. Drept urmare recurenta-reclamantă a solicitat, ca o consecinţă a admiterii recursului său, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
3. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Recursul este fondat.
Înalta Curte, examinând sentinţa atacată în raport de criticile aduse, ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., de textele de lege incidente din materia supusă, analizei, reţine că potrivit art. 312 alin. (3), teza finală, C. proc. civ. se impune admiterea recursului de faţă, casarea hotărârii primei instanţe şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în considerarea celor în continuare arătate.
Analizând cererea reclamantei-recurente prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului şi cu referire la prevederile art. 1 şi 6 din Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2792/C/2004 (art. 1 şi 6 din Anexa 1 la acest ordin), prima instanţă a stabilit că aceasta nu este întemeiată în condiţiile în care judecătorul nu poate cenzura decât legalitatea raportului de evaluare nu şi modalitatea concretă în care s-au stabilit criteriile de calitate ale activităţii profesionale.
Este adevărat că în această materie, după cum a reţinut de altfel şi Înalta Curte în jurisprudenţa sa, judecătorul nu se poate substitui persoanei legal competente în cadrul autorităţii publice vizate, în determinarea criteriilor de evaluare şi de performanţă profesională pe baza cărora se va stabili şi calificativul ce se impune a fi acordat funcţionarului public.
Totodată însă criticile recurentei-reclamante sunt întemeiate întrucât considerentele sumare ale sentinţei atacate relevă că judecătorul fondului nu a analizat şi nu a verificat în ce măsură procedura de evaluare, în cazul recurentei a fost urmată în concordanţă cu prevederile Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 2792/C din 8 octombrie 2004.
Recurenta-reclamantă, contestând calificativul ce i-a fost acordat a indicat, punctual, aspecte procedurale în legătură cu întocmirea raportului de evaluare, care, în opinia sa sunt de natură a atrage nulitatea acestuia însă prima instanţă nu s-a preocupat de examinarea acestora.
Din perspectiva prevederilor art. 129 alin. (4) şi (5) cu referire la art. 312 alin. (3) teza a II-a, C. proc. civ., în opinia Înaltei Curţi această abordarea echivalează cu neexaminarea, cel puţin în parte, a acţiunii reclamantei-recurente în condiţiile în care aceasta, după cum rezultă fără echivoc din expunerea rezumativă a conţinutului hotărârii recurate, de mai sus, în mod expres a contestat procedura urmată şi aplicată în procesul său de evaluare a performanţelor profesionale.
Casarea cu trimitere este astfel justificată de necesitatea respectării dublului grad de jurisdicţie.
Drept urmare, pe temeiurile legale sus arătate Înalta Curte, apreciind întemeiate criticile recurentei-reclamante şi potrivit examinării realizate în condiţiile art. 3041 C. proc. civ., va admite recursul de faţă, va casa hotărârea primei instanţe şi va trimite cauza pentru rejudecarea fondului, aceleiaşi instanţe.
Urmează ca instanţa de rejudecare, în cadrul prerogativelor conferite potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, şi în condiţiile în art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., să examineze aspectele de procedură pretinse a fi fost încălcate în cursul evaluării profesionale a recurentei-reclamante şi să se pronunţe asupra solicitării exprese de constatare a nulităţii fişei de evaluare conţinând calificativul final „Bun” stabilit de contrasemnatar, sens în care va putea dispune efectuarea oricăror probe apreciate ca necesare în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de V.N. împotriva sentinţei civile nr. 198 din 23 septembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Casează hotărârea atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2631/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2643/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
