ICCJ. Decizia nr. 2675/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2675/2011
Dosar nr. 10026/2/2010
Şedinţa publică din 11 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererile înregistrate sub nr. 10026/2/2010, nr. 10.261/2/2010, nr. 10.256/2/2010, nr. 10.255/2/2010, nr. 10.028/2/2010, nr. 10.097/2/2010, nr. 10.027/2/2010, nr. 10.096/2/2010,10.259/2/2010 şi nr. 10.257/2/2010, reclamanţii BT A.M.S. SA, D.A., L.E., R.L.D., F.D.I. BT C., C.H., M.R.M., F.D.I. BT M., S.S. şi B.M.L. au solicitat suspendarea executării Ordonanţei nr. 355/2010 şi a Atestatului nr. 122 din 5 august 2010, acte administrative emise de pârâta C.N.V.M.
În motivarea cererii, s-a susţinut că actele administrative contestate sunt nelegale, fiind emise în baza unor reglementări contrare prevederilor constituţionale şi executarea acestora este de natură să-i prejudicieze pe reclamanţi, prin obligarea lor să înstrăineze un număr nelimitat de acţiuni, astfel încât să se ajungă la pragul de sub 1 %.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VllI-a contencios administrativ şi fiscal, a dispus exonerarea cererilor la dosarul nr. 10026/2/2010 şi prin sentinţa civilă nr. 4817 din 30 noiembrie 2010, a respins, ca neîntemeiate, cererile de suspendare a executării.
Hotărând astfel, instanţa de fond a apreciat că nu au fost identificate în ansamblul susţinerilor reclamanţilor elemente care să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actelor administrative întocmite de pârâta C.N.V.M., astfel că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu privire la existenţa unui caz bine justificat.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs F.D.I. BT C., F.D.I. BT M., F.I.I. BT I., reprezentate şi administrate de BT A.M.S. SA, S.S., E.L. şi M.L.B., care au solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării.
În primul motiv de recurs, s-a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a reţinut ca nefiind dovedită în speţă existenta unui caz bine justificat, deşi din înscrisurile depuse la dosar rezultă atât suspiciunile de nelegalitate privind actele administrative contestate şi ale reglementărilor în baza cărora au fost emise cât şi îndoiala serioasă asupra situaţiei constatate de comisia intimată pentru aplicarea prevederilor art. 2861 din Legea nr. 297/2004.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, s-a arătat că instanţa de fond nu a avut în vedere îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu privire la prejudiciul iminent a se produce executarea actelor administrative deduse judecăţii, cu motivarea că, obligaţia impusă recurenţilor de a înstrăina anumite părţi din patrimoniu determină o pagubă iremediabilă, nefiind posibilă întoarcerea executării în cazul anulării actelor respective.
Intimata C.N.V.M. a depus întâmpinare şi a invocat excepţiile lipsei calităţii procesuale active a F.I.I. BT I. şi lipsei de interes a recurenţilor pentru a solicita modificarea sentinţei civile nr. 4817 din 30 noiembrie 2010.
Excepţiile invocate de intimata - pârâtă sunt nefondate faţă de precizările depuse la 20 aprilie 2011 şi respectiv, la 11 mai 2011, privind declararea recursului de BT A.M.S. SA, F.D.I. BT C., F.D.I. BT M., E.L. şi M.L.B. şi S.S., care au avut calitatea de părţi în litigiul soluţionat la instanţa de fond prin hotărârea recurată.
În interesul intimatei - pârâte, în temeiul dispoziţiilor art. 49 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., a formulat cerere de intervenţie S.I.F. Banat - Crişana SA şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de dispoziţiile art. 304 şi art. 304/â1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea de intervenţie accesorie şi va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Cererile recurenţilor - reclamanţi de suspendare a executării Ordonanţei nr. 355/2010 şi Atestatului nr. 122 din 5 august 2010 întocmite de C.N.V.M. nu îndeplinesc condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi au fost corect respinse de instanţa de fond.
Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, indicate ca temei juridic al cererilor, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea în condiţiile art. 7 din aceeaşi lege, a autorităţii publice emitentă a actului, persoana vătămată poate cere instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond.
Din actele noi depuse în recurs rezultă că nu mai este îndeplinită prima cerinţă impusă de această reglementare pentru măsura provizorie solicitată de recurenţi, întrucât nu este în derulare procedura administrativă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi pe durata căreia poate fi suspendată executarea actului administrat considerat nelegal.
Prin Decizia nr. 1604 din 9 decembrie 2010, intimata C.N.V.M. a respins contestaţia formulată de BT A.M.S. SA împotriva Ordonanţei nr. 355/2010 şi a Atestatului nr. 122 din 5 august 2010, fiind astfel finalizată procedura de soluţionare a recursului administrativ.
În consecinţă, nefiind întrunită cerinţa obligatorie impusă de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind existenţa în curs a procedurii administrative prealabile, cererile de suspendare a executării formulate de recurenţii - reclamanţi sunt lipsite de temei juridic.
Pentru aceste considerente, va fi menţinută ca legală şi temeinică hotărârea dată de instanţa de fond, fără a se mai impune examinarea apărărilor din recurs cu privire la îndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa cazului bine justificat şi riscul producerii unei pagube iminente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de BT A.M.S. SA; L.E.; B.M.L.; F.D.I. BT C.; F.D.I. BT M. şi S.S. împotriva sentinţei civile nr. 4817 din 30 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VllI-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Admite cererea de intervenţie formulată de S.I.F. Banat Crişana.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2606/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2779/2011. Contencios → |
|---|
