ICCJ. Decizia nr. 2703/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2703/2011
Dosar nr.860/45/2010
Şedinţa publică din 12 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 89 din data de 3 martie 2011, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 04 septembrie 1997, emis de M.I.C., excepţie invocată de U.A.T. Municipiul Vaslui, Consiliul Local al Municipiului Vaslui şi Primarul Municipiului Vaslui, în contradictoriu cu pârâţii M.D., D.M. şi M.E.C.M.A., în Dosarul nr. 2023/333/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Vaslui.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că certificatul contestat este un act administrativ individual în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
S-a apreciat, prin prisma art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, a practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului precum şi a art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, că orice dispoziţie legală care permite cenzurarea fără limită în timp, pe calea incidentală, a excepţiei de nelegalitate a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, contravine unor principii fundamentale convenţionale a căror respectare asigură exerciţiul real al drepturilor fundamentale ale omului, motiv pentru care s-a înlăturat aplicarea în speţă a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu consecinţa admiterii excepţiei inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate ce face obiectul prezentei cauze.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii U.A.T. Municipiul Vaslui, Consiliul Local al Municipiului Vaslui şi Primarul Municipiului Vaslui, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenţii au solicitat ca instanţa de control judiciar să examineze cauza sub toate aspectele în temeiul art. 3041 C. proc. civ., aducând totodată critici pe care le-au apreciat a fi subsumate dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi arătând că este neargumentată din punct de vedere juridic soluţia de respingere a excepţiei de nelegalitate, principiile invocate de instanţă privind securitatea raporturilor juridice dreptul la un proces echitabil neputând fi reţinute în contextul în care prin această excepţie, în procedură excepţională, pot fi înlăturate efectele pe care le produce un act administrativ individual nelegal. Sub acest ultim aspect s-a arătat că respingerea excepţiei de nelegalitate plasează în sfera abuzului de drept emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în favoarea SC M. SA pentru suprafaţa de 1660 mp, rezultând din rezoluţia procurorului în Dosarul nr. 669/2007 că acest act individual este consecinţa unor înscrisuri contrafăcute.
Prin întâmpinare, intimatul M.E.C.M.A. a arătat că sentinţa recurată este temeinică şi legală şi se impune menţinerea ei, argumentele expuse în considerentele sentinţei fiind considerate ca pertinente şi în deplin acord cu jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care înlătură aplicarea art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. II alin. (2) teza finală cu privire la actele administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
Examinând cauza prin prisma aspectelor menţionate în cererea de recurs, cât şi din perspectiva interpretării unitare a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 dată de instanţa supremă în urma modificării aduse prin art. I din Legea nr. 262/2007 şi prin art. II alin. (2) din acelaşi act normativ*) Înalta Curte reţine că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinţei recurate.
_____________
*) Spre exemplificare Deciziile Secţiei contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţienr. 165/2009, nr. 1027/2009, nr. 1174/2009, nr. 1939/2009, nr.2500/2009, nr. 1147/2010, nr. 1313/2010, nr. 2545/2010, nr. 3190/2010, nr. 4019/2010, nr. 4089/2010 şi nr. 2382/2011.
Se observă că instanţa de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Iaşi a procedat corect atunci când, în urma raportării la momentul emiterii actului a cărui legalitate s-a cerut a fi verificată prin procedura specială prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004, a înlăturat aplicarea acestor dispoziţii legale.
În speţă, excepţia de nelegalitate, invocată în faţa Judecătoriei Vaslui (Dosar nr. 2033/333/2010) de Municipiul Vaslui, Consiliul Local Vaslui şi Primarul aceluiaşi municipiu, vizează certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 4 septembrie 1997 emis de fostul Minister al Industriei şi Comerţului în favoarea SC M. SA.
Actul administrativ unilateral individual în discuţie este, aşadar, emis anterior intrării în vigoare a Legii contenciosului administrativ nr. 554/2204.
Este adevărat că potrivit art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007 "Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate", iar potrivit art. II alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007, "Excepţia de nelegalitate poate fi invocată şi pentru actele administrative unilaterale emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, în forma sa iniţială, cauzele de nelegalitate urmând a fi analizate prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ".
De asemenea, Curtea Constituţională prin Decizia nr. 425 din 10 aprilie 2008 şi nr. 426 din 10 aprilie 2008 a reţinut, într-adevăr, că dispoziţiile sus-menţionate sunt constituţionale în raport de prevederile art. 1, alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21, art. 23 şi art. 44 din Legea fundamentală.
Cu privire la dispoziţiile art. 4 alin. (1), din Legea nr. 554/2004 cu modificările ulterioare, respectiv a dispoziţiilor art. II alin. (2) teza finală din Legea nr. 252/2007, reprezentând temeiul de drept al invocării excepţiei de nelegalitate, trebuie precizat însă că judecătorului naţional îi revine rolul de a aprecia, în sensul art. 20 alin. (2) din Constituţie, republicată, cu privire la eventuala prioritate a tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte (cum este cazul Convenţiei Europene). În acest sens, judecătorul naţional, în calitate de prim-judecător al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, are obligaţia de a "asigura efectul deplin al normelor acesteia (Convenţiei), asigurându-i preeminenţa faţă de orice altă prevedere contrară din legislaţia naţională, fără să fie nevoie să aştepte abrogarea acesteia de către legiuitor" (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea din 26 aprilie 2007, cauza Dumitru Popescu împotriva României (nr. 2), M. Of. nr. 830/5.12.2007).
Raportându-se, aşadar, în special la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi la practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, Înalta Curte va reţine că, în mod legal, curtea de apel a înlăturat dispoziţiile din Legea contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, care permit cenzurarea fără limită în timp, pe calea incidentală a excepţiei de nelegalitate, a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, reţinând că aceste dispoziţii contravin unor principii fundamentale convenţionale a căror respectare asigură exerciţiul real al drepturilor fundamentale ale omului.
În măsura în care permit cenzurarea legalităţii actelor administrative cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, dispoziţiile sus-menţionate din Legea contenciosului administrativ, încalcă astfel dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi în practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, precum şi art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse "principiului securităţii juridice, care se regăseşte în totalitatea articolelor Convenţiei, constituind unul din elementele fundamentale ale statului de drept" (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea din 6 decembrie 2007, Beian contra României).
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că posibilitatea de anula fără limită în timp o hotărâre judecătorească irevocabilă, reprezintă o încălcare a principiului securităţii juridice (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea din 28 octombrie 1999 în cauza Brumărescu împotriva României, M. Of. nr. 414/31.08.2000, în opinia separată la această hotărâre precizându-se chiar că "posibilitatea de a se anula, fără limită în timp, o hotărâre definitivă, obligatorie şi executată [….] trebuie considerată ca o înfrângere a dreptului la justiţie", garantat de art. 6 din Convenţie.
Argumentele Curţii Europene a Drepturilor Omului expuse în speţa citată, sunt perfect valabile şi în cauza de faţă, validitatea lor fiind susţinută de similitudinea de efecte juridice existente între hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă şi actul administrativ irevocabil emis de către autoritatea publică şi definitivat prin neutilizarea mijloacelor prevăzute de legislaţia anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
Ca o consecinţă a celor expuse, în aplicarea art. 20 alin. (2) din Constituţie, republicată, prin raportare la principiile amintite mai sus, la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului precum şi la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine.
În contextul deja arătat, apare ca total nerelevant argumentul adus de recurenţi privitor la existenţa unei rezoluţii date de procuror într-un dosar de cercetare penală (actul nefiind însă depus la dosar), care poate fi valorificat în cadrul altui litigiu, dar nu este de natură a schimba abordarea primei instanţe şi a instanţei de control judiciar în privinţa înlăturării în litigiul de faţă a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de U.A.T. Municipiul Vaslui, Consiliul Local al Municipiului Vaslui şi Primarul Municipiului Vaslui împotriva Sentinţei civile nr. 89 din data de 3 martie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2701/2011. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 2704/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
