ICCJ. Decizia nr. 2712/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2712/2011
Dosar nr.164/59/2010
Şedinţa publică din 12 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 365 din data de 2 septembrie 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul B.I. în contradictoriu cu pârâta A.N.I., şi, în consecinţă, a dispus anularea actului de constatare din 25 iunie 2009, emis de către pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin actul de constatare emis de pârâtă la data de 25 iunie 2009 s-a constatat existenţa stării de incompatibilitate în care se află reclamantul, care deţinea atât funcţia de inspector principal la Primăria Municipiului Lugoj, cât şi pe aceea de administrator şi acţionar la SC P.-B. SRL.
Constatând că actul contestat a fost emis în baza dispoziţiilor art. 4 alin. (5) din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea A.N.I. şi că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 415/2010 s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 lit. c), d), e) şi f) şi ale Capitolului VI "Verificarea averilor, a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor" (art. 45 - 50), a dispoziţiilor Capitolului I "Dispoziţii generale" (art. 1 - 9), precum şi a dispoziţiilor art. 11 lit. e), f) şi g), art. 12 alin. (2) şi ale art. 42 alin. (2), (3) şi (4) din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea A.N.I., dispoziţii legale ce sunt incidente şi în speţa prezentă, faţă de faptul că aceste dispoziţii legale ce constituie temei de drept al acţiunii reclamantului şi temei de drept în susţinerea excepţiei tardivităţii acţiunii invocată de către pârâtă, nu au fost modificate în termenul de 45 de zile, în sensul punerii de acord cu Constituţia, încetându-şi efectele juridice, instanţa de fond a înlăturat dispoziţiile legale declarate neconstituţionale, dispoziţii în baza cărora pârâta a emis actul de control contestat de reclamant, cu consecinţa anulării actului de constatare din 25 iunie 2009.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta A.N.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin cererea de recurs s-a subliniat că sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, este criticabilă din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ("când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii") cu referire la art. 147 din Constituţia României şi art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, în sensul că instanţa de fond nu a ţinut seama că, în speţă, procedura de verificare s-a derulat şi actul de constatare a cărui anulare s-a cerut a fost emis anterior publicării Deciziei nr. 415/2010 a Curţii Constituţionale a României, astfel că dispoziţiile acesteia nu produc efecte în legătură cu cauza supusă judecăţii. În sprijinul tezei avansate, recurenta a invocat şi dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea A.N.I., precum şi modificarea altor acte normative:
"(1) Verificările aflate în curs de desfăşurare la Agenţie la data intrării în vigoare a prezentei legi continuă potrivit procedurii prevăzute de aceasta.
(2) Actele şi lucrările efectuate în cadrul Agenţiei, rămase definitive până la publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 415 din 14 aprilie 2010 în M. Of. al României, Partea I, nr. 294/5.05.2010, rămân valabile.
(3) Probele administrate şi actele procesuale efectuate la instanţe şi organe de urmărire penală înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi se menţin".
Examinând cauza prin prisma criticii aduse de autoritatea recurentă şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinţei recurate, după cum se va puncta în continuare:
Obiectul acţiunii în contencios administrativ formulate de reclamantul B.I. a vizat anularea actului de constatare din 25 iunie 2009 prin care inspectorul de integritate desemnat din cadrul A.N.I. a constatat existenţa stării de incompatibilitate în care se află reclamantul care deţine atât funcţia de inspector principal la Primăria Municipiului Lugoj cât şi pe aceea de administrator şi acţionar al SC P.-B. SRL, dispunând comunicarea actului de constatare Comisiei de Disciplină a Primăriei Municipiului Lugoj.
În considerarea art. 147 alin. (1) din Constituţia României judecătorul fondului şi-a argumentat soluţia de anulare a actului administrativ individual în discuţie pe Decizia Curţii Constituţionale nr. 415/2010 - definitivă şi general obligatorie (publicată în M. Of. nr. 294/5.05.2010) prin care s-au constatat a fi neconstituţionale mai multe dispoziţii din Legea nr. 147/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea A.N.I., respectiv: art. 14 lit. c), d), e) şi f) şi a Capitolul VI "Verificarea averilor, a conflictelor de interese şi a incompatibilităţii" (art. 45 - 50); Capitolul I "Dispoziţii generale" (art. 1 - 9) în măsura în care prevăd competenţa A.N.I. de a efectua şi întocmi acte de cercetare şi de constatare referitoare la verificarea averilor, a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor; art. 11 lit. e), f) şi g), art. 12 alin. (2) şi art. 42 alin. (2), (3) şi (4) în măsura în care prevăd transmiterea declaraţiilor de avere şi de interese A.N.I. şi publicarea lor pe pagina de internet a acesteia şi a instituţiei.
Verificările efectuate de A.N.I. în ce-l priveşte pe reclamant au avut ca temei legal art. 4 din Legea nr. 144/2007, deci una din prevederile cuprinse în Capitolul I "Dispoziţii generale" declarate ca fiind în dezacord cu Legea fundamentală.
Înalta Curte constată că este adecvată abordarea primei instanţe, remarcându-se că în decursul celor 45 de zile de la publicarea Deciziei nr. 415/2010 în M. Of. nici puterea legislativă, nici cea executivă în mecanismul delegării legislative nu au intervenit în sensul stipulat în art. 147 alin. (1) din Constituţie, şi astfel dispoziţiile legale în temeiul cărora s-a întocmit actul de constatare din 25 iunie 2009 au ieşit din circuitul legislativ, fiind deci înlăturate în mod corect de instanţă.
În lipsa unui fundament juridic, singura concluzie la care se poate ajunge este aceea a anulării actului administrativ în discuţie.
Circumstanţele, invocate de recurentă, că procedura de verificare s-a derulat anterior publicării Deciziei nr. 415 a Curţii Constituţionale, că actul de constatare ce-l priveşte pe intimatul-reclamant este de asemenea emis anterior publicării Deciziei, sunt nerelevante în contextul mai înainte arătat, iar dispoziţiile Legii nr. 176/2010 (intrată în vigoare la 5 septembrie 2010) invocate de asemenea de recurentă sunt în afara cadrului legal incident la momentul pronunţării sentinţei şi mai mult conţin chiar ele un contraargument la criticile formulate prin cererea de recurs. Astfel, în alin. (2) al art. 34 ("Dispoziţii finale şi tranzitorii") din actul normativ din 2010 se arată că "Actele şi lucrările efectuate în cadrul Agenţiei rămase definitive până la publicarea Deciziei Curţii Constituţional nr. 415 din 14 aprilie 2010 în M. Of. al României, Partea I, nr. 294/5.05.2010, rămân valabile". Or, în cauză nu este vorba de un act rămas definitiv, ci de un act aflat în procedura de contestare urmare căreia a şi fost anulat.
Nu în ultimul rând trebuie arătat că sensul sintagmei "au putere numai pentru viitor" care se referă la deciziile Curţii Constituţionale, conform art. 147 alin. (4) din Constituţia României şi art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 republicată, este acela că deciziile autorităţii de jurisdicţie constituţională nu au efecte asupra cauzelor definitiv judecate, intrate sub autoritatea lucrului judecat, ci doar în cauzele aflate în curs de judecată sau care se vor soluţiona în viitor.
Constatând că prima instanţă a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică, văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004 modificată şi completată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.I. împotriva Sentinţei civile nr. 365 din data de 2 septembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2710/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2713/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
