ICCJ. Decizia nr. 2710/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2710/2011
Dosar nr.409/35/2010
Şedinţa publică din 12 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.A.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T.S., următoarele:
1. Anularea Ordinului nr. 1894 din 22 octombrie 2009, emis de cabinetul Ministrului şi înregistrat la D.J.T. Bihor la data de 22 octombrie 2009;
2. Obligarea angajatorului să-i plătească despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat dacă nu i s-ar fi desfăcut în mod nelegal contractul individual de muncă.
3. Repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii ordinelor de concediere, respectiv obligarea pârâtului-angajator să îl reangajeze în calitate de director la D.T. a Judeţului Bihor.
4. Ştergerea sa ca rău-platnic, din baza de date a băncii C.E.C. şi Banca Transilvania.
5. Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin Ordinul nr. 1894 din 22 octombrie 2009 M.T.S. a dispus desfiinţarea funcţiei de director al D.T. Bihor şi încetarea raportului de muncă al reclamantului în temeiul art. 65 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, ordinul fiind justificat în drept pe prevederile OUGnr. 105/2009 şi pe prevederile art. 65 alin. (1) din Legea nr. 53/2003.
Reclamantul a criticat ordinul contestat ca fiind nemotivat în fapt şi în drept, emis cu nerespectarea condiţiilor formale prevăzute de art. 74 alin. (1) coroborat cu art. 62 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 şi a dispoziţiilor Sentinţei civile nr. 169/CA/2009, în perioada în care reclamantul se afla în concediu medical şi fără ca postul să fie efectiv desfiinţat, precum şi în temeiul unui act normativ, OUG nr. 105/2009, declarat neconstituţional.
A mai susţinut reclamantul că, întrucât au fost disponibilizate mai mult de 30 de persoane în cadrul instituţiilor publice deconcentrate ale ministerului, în contextul OUG nr. 105/2009, acest fapt face aplicabilă instituţia concedierii colective şi respectiv, aplicarea condiţiilor prealabile în conformitate cu art. 69 - 73 C. muncii.
Reclamantul a mai arătat că a ocupat funcţia de Director al D.J.T. Bihor, fiind numit în baza Ordinului nr. 647/2005 al Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Tineret, că a obţinut rezultate foarte bune la toate verificările profesionale, fără a fi vreodată sancţionat, iar ordinul contestat i-a produs prejudicii morale şi materiale ireparabile.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin Sentinţa civilă nr. 237/CA/2010-PI din data de 13 septembrie 2010, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantului C.A.M.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că Ordinul Ministerului Tineretului şi Sportului nr. 1894 din 22 octombrie 2009 a fost emis în temeiul dispoziţiilor art. IV din OUG nr. 105/2009, încetarea raporturilor de muncă având loc ca urmare a desfiinţării postului ocupat de către reclamant, menţionarea faptului că postul a fost desfiinţat coroborată cu dispoziţiile legale în temeiul cărora a fost luată această măsură fiind suficientă pentru a realiza motivarea în fapt a acestui act administrativ.
Instanţa fondului a apreciat ca neîntemeiată şi invocarea dispoziţiilor C. muncii referitoare la instituţia concedierii colective, deoarece în cauză încetarea raporturilor de muncă a avut loc în baza unui act administrativ, astfel cum este definit la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ca urmare a desfiinţării postului ocupat de reclamant şi nu printr-o decizie de concediere, cum în mod eronat o denumeşte reclamantul.
A mai arătat Curtea că în speţă nu se pune problema aplicabilităţii Deciziei nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curţii Constituţionale care a constatat neconstituţionalitatea OUG nr. 37/2009 şi nici a Deciziei nr. 1629 din 3 decembrie 2009 a aceleiaşi Curţi Constituţionale, publicată în M.Of.28/14.01.2010 care a constatat neconstituţionalitatea OUG nr. 100/2009 deoarece în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor, ori ordinul M.T.S. contestat, emis în baza OUG nr. 105/2009 este anterior emiterii deciziei Curţii Constituţionale respectiv, din 22 octombrie 2009.
Curtea a respins critica referitoare la emiterea ordinului "în termenul de preaviz", constatând că ordinul a fost emis la 22 octombrie 2010 şi a fost înregistrat în aceeaşi zi la D.S.T. Bihor, iar concediile medicale invocate de către reclamant acoperă perioada cuprinsă între 9 noiembrie 2009 - 6 decembrie 2009, şi, în consecinţă, deşi perioada de preaviz coincide cu o parte din primul concediu medical, măsura concedierii prin emiterea ordinului contestat nu a fost dispusă pe durata incapacităţii temporare de muncă a reclamantului.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul C.A.M., solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii acţiunii sale, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond trebuia să dea efect, în speţă, dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 şi să anuleze actul emis în baza unei ordonanţe de guvern declarate neconstituţionale, că la data emiterii actului contestat nu mai era angajatul instituţiei, că desfiinţarea postului său nu a fost reală şi efectivă şi că în cauză erau aplicabile dispoziţiile C. muncii privind concedierile colective.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru considerentele ce urmează.
Recurentul-reclamant a ocupat funcţia de Director al D.J.T. Bihor, fiind numit în baza Ordinului nr. 647/2005 al Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Tineret.
Prin Ordinul nr. 562 din 24 aprilie 2009 emis de către Ministerul Tineretului şi Sportului, în temeiul dispoziţiilor art. III alin. (1) din OUG nr. 37/2009, funcţia publică de conducere de director al D.T. a judeţului Bihor a fost desfiinţată, reclamantului urmând a-i înceta raportul de muncă la data expirării termenului de preaviz, respectiv data de 23 mai 2009.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a dispus, prin Sentinţa civilă nr. 169/CA/2009 - PI pronunţată în Dosarul nr. 906/35/CA/2009 - PI, suspendarea executării Ordinului nr. 562 din 24 aprilie 2009 până la soluţionarea, pe fond, a acţiunii având ca obiect anularea acestui act administrativ.
În aplicarea acestei sentinţe, M.T.S. a emis Ordinul nr. 1880 din 21 octombrie 2009, prin care a suspendat, începând cu data de 21 octombrie 2009, aplicabilitatea Ordinului nr. 562 din 24 aprilie 2009 până la soluţionarea Dosarului nr. 906/35/CA/2009 - PI a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
În data de 22 octombrie 2009, M.T.S. a emis actul administrativ contestat în prezenta cauză, Ordinul nr. 1894 din 22 octombrie 2009, prin care a dispus desfiinţarea funcţiei de director al D.T. Bihor şi încetarea raportului de muncă al recurentului-reclamant în temeiul art. 65 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, ordinul fiind întemeiat pe prevederile OUG nr. 105/2009 şi pe prevederile art. 65 alin. (1) din Legea nr. 53/2003.
Prin Sentinţa civilă nr. 157/CA/2010 din 21 aprilie 2010, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a dispus anularea Ordinului nr. 562 din 24 aprilie 2009, emis de către M.T.S. şi l-a obligat pe acesta la reangajarea reclamantului C.A.M. în funcţia de director al D.T. a judeţului Bihor, precum şi la plata către reclamant a salariilor indexate şi reactualizate şi a celorlalte drepturi aferente acestei funcţii, de la data încetării raportului de muncă al reclamantului în baza ordinului în litigiu şi până la reangajarea efectivă pe funcţia de director avută anterior.
Această soluţie a fost menţinută de către Înalta Curte de Casaţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal prin Decizia nr. 288 din 20 ianuarie 2011.
În aceste condiţii, Înalta Curte constată că pretenţiile recurentului-reclamant, ce fac obiectul prezentei cauze, criticile recurentului privind menţinerea unei situaţii nelegale şi prejudiciabile rămânând fără suport faptic.
Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către C.A.M. împotriva Sentinţei civile nr. 237/CA/2010-PI din data de 13 septembrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2707/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2712/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
