ICCJ. Decizia nr. 2707/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2707/2011
Dosar nr.8668/2/2009
Şedinţa publică din 12 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1895 din data de 27 aprilie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta L.V. în contradictoriu cu pârâţii C.N.S.A.S. şi P.L. ca tardiv formulată, obligând reclamanta la plata sumei de 1000 de RON către pârâtul P.L., cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că adeverinţa din 09 iunie 2009, a cărei anulare o solicita reclamanta, a fost publicată pe pagina de internet a pârâtului C.N.S.A.S. la data de 05 august 2009, condiţii în care termenul de contestare de 30 de zile prevăzut de art. 10 alin. (2) din OUG nr. 24/2008 expirase la momentul sesizării instanţei de judecată, şi anume data de 10 septembrie 2009.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta L.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Apreciind ca fiind incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., recurenta a arătat că motivarea sentinţei pronunţată de Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este neadecvată, făcându-se referire la "contestaţia" formulată pentru ca în dispozitiv să se menţioneze că "acţiunea" este respinsă, iar în privinţa sancţiunii aplicate pentru nedepunerea în termenul legal a acţiunii s-au aplicat greşit dispoziţiile legii speciale pentru că, deşi aceasta are prioritate, textul art. 10 alin. (2) din OUG nr. 24/2008 este neconstituţional.
Prin cererea separată, recurenta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, asupra căreia Înalta Curte s-a pronunţat, motivat, prin respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, aşa cum s-a arătat în practicaua prezentei decizii.
Examinând cauza, atât prin prisma art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. invocate de recurentă, cât şi sub toate aspectele în conformitate cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursul este nefondat.
Judecătorul fondului a argumentat în fapt şi în drept soluţia pronunţată, aşa cum se poate lesne observa din considerentele sentinţei aflate în control judiciar.
Reclamanta a contestat la data de 11 septembrie 2009, în faţa instanţei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, adeverinţa din 9 iulie 2009 emisă de C.N.S.A.S., în temeiul art. 9 din OUG nr. 24/2008, în care se consemnează că nu există date ori documente din carte să rezulte calitatea de lucrător sau de colaborator al Securităţii, în sensul legii, cu privire la P.L.
În condiţiile în care pârâtul a dovedit că actul în discuţie a fost postat pe pagina de internet a C.N.S.A.S. la data de 5 august 2009, instanţa de fond a primit excepţia tardivităţii contestaţiei invocată de pârât, făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din OUG nr. 24/2008, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 293/2008 (pentru aprobarea OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii), al cărui conţinut este următorul.
"Adeverinţele prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 se publică pe pagina proprie de internet a C.N.S.A.S. şi pot fi contestate la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti de către orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la publicarea lor".
Fiind formulată aşadar peste termenul de decădere prevăzut de legea specială (Legea nr. 293/2008) a cărei aplicare are prioritate în virtutea principiului specialia generalibus derogant, în mod just acţiunea a fost respinsă ca tardivă, astfel că susţinerile recurentei nu sunt de natură a înlătura dispoziţia legală imperativă mai înainte citată.
Se va face aplicaţia art. 274 alin. (1) C. proc. civ. în ce priveşte cererea intimatului P.L. de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat dovedit cu chitanţa din 27 ianuarie 2011.
Văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de L.V. împotriva Sentinţei civile nr. 1895 din data de 27 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata către intimatul P.L. a sumei de 1.000 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2704/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2710/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
