ICCJ. Decizia nr. 2706/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2706/2011
Dosar nr. 634/39/2008
Şedinţa publică de la 12 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC G.A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Tehnici de Vămuire şi Tarif Vamal, anularea actului administrativ reprezentat de Adresa din 8 mai 2008, emis de către pârâtă, prin care s-a realizat clasificarea tarifară în subpoziţiile clasei, ca alcool etilic, a unor produse care conţin alcool, aflate în nomenclatorul său de fabricaţie, precum şi anularea Adresei din 18 iunie 2008 a pârâtei prin care s-a soluţionat contestaţia sa.
Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtei să emită un act administrativ prin care să încadreze produsele „V. cu aromă de votcă 22 %”, „V. cu aromă de rom 22 %”, „V. cu aromă de Bitter 18 %”, „V. cu aromă de mere 18 %”, „V. cu aromă de caise 18 %”, „V. cu aromă de vişine 18 %”, „V. cu aromă de cireşe negre 18 %”, „V. cu aromă de fragi 18 %”, aflate în nomenclatorul de fabricaţie al SC G.A. SRL, în poziţiile tarifare, ca produse intermediare în conformitate cu dispoziţiile art. 172 C. fisc..
În motivarea cererii, reclamanta a criticat încadrarea, de către pârâtă, a produselor menţionate în subpoziţiile clasei a alcoolului etilic obţinut prin distilaţie, cu consecinţa calculării unei accize mai mari pentru produsele respective, susţinând că, potrivit reţetei de fabricaţie, produsele conţin alcool de fermentaţie, aspect de natură a le exclude de la încadrare .
A mai susţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 172 alin. (1) din C. fisc., produsele fabricate se încadrează în categoria produselor intermediare, în condiţiile în care volumul alcoolic nu depăşeşte 22% din volum, şi nu în ipoteza avută în vedere de art. 173 din C. fisc..
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa civilă nr. 124 din data de 17 mai 2010, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantei SC G.A. SRL
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a apreciat că Autoritatea Naţionala a Vămilor a încadrat corect produsele fabricate de către contestatoare, conform reţetelor de fabricaţie depuse şi în conformitate cu reglementările legale in domeniu, evocând regulile generale pentru interpretarea sistemului armonizat, în speţă Regula 3 b) folosita în cazul produselor amestecate, caz in care „mărfurile trebuie să fie clasificate după materialul sau articolul care le conferă caracterul lor esenţial, atunci când se poate face această determinare", precum şi de Notele explicative de la Capitolul 22 din Nomenclatura combinată.
Examinând reţetele de fabricaţie, Curtea a arătat că băuturile alcoolice care sunt amestecuri de alcool, vin, apă, zahăr, arome, coloranţi etc, la care cea mai mare parte din alcoolul conţinut este alcool etilic distilat nu pot fi clasificate deoarece nu prezintă caracterul de băutură fermentată şi, în consecinţă, se clasifică la supoziţii. Astfel, produsele „V. cu aromă de vodcă 22%", „V. cu aromă de rom 22%", „V. cu aromă de mere 18%", „V. cu aromă de caise 18%", „V. cu aromă de vişine J8%", „V. cu aromă de cireşe negre 18%", „V. cu aromă de Fragi 18%" se clasifică la subpoziţii (în funcţie de conţinutul recipientelor în care este prezentată băutura), deci codul tarifar, ceea ce conform art. 173 din C. fisc., reprezintă alcool etilic.
Prima instanţă a înlăturat concluziile raportului de expertiză şi răspunsul la obiecţiuni, formulate de către expertul desemnat în cauză, cu motivarea că acesta a ignorat prevederile legale imperative ale legislaţiei interne şi comunitare sus menţionate, făcând afirmaţii ce nu au susţinere legală, în ceea ce priveşte interpretarea dispoziţiilor legale şi semnificaţia dată compoziţiei produselor în discuţie.
Instanţa de fond a mai invocat, în sprijinul concluziilor sale, faptul că reclamanta a schimbat reţeta de fabricaţie a produselor intermediare pe care le produce în antrepozitul fiscal, menţinând însă aceleaşi denumiri comerciale şi aceleaşi concentraţii alcoolice. După schimbarea reţetelor de fabricaţie, societatea a solicitat Autorităţii Naţionale a Vămilor încadrarea tarifară a noilor produse, obţinând de această dată clasificarea noilor produse în grupa produselor intermediare, aşa cum rezultă din Adresa din 19 noiembrie 2008 a Direcţiei de Vămuire şi Tarif Vamal din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor, împreună cu anexa la aceasta, din care reiese încadrarea tarifară a produselor care au păstrat denumirea comercială şi concentraţia alcoolica, dar li s-a schimbat semnificativ reţeta de fabricaţie.
Curtea a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de către pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, cu motivarea că, în speţă, încadrarea tarifară efectuată de Autoritatea Naţională a Vămilor este un act administrativ fiscal individual, unilateral, emis de o autoritate publică în vederea executării legii şi care produce efecte fiscale importante.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termenul legal, reclamanta SC G.A. SRL, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii sale, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 şi 304¹ din C. proc. civ..
În motivarea cererii sale, recurenta a susţinut că produsele sale se încadrează în subpoziţia tarifară a produselor intermediare, avându-se în vedere prevederile Nomenclatorului Tarifar şi ale Regulamentului CEE nr. 2658/87, având în vedere şi reţeta de fabricaţie a acestora.
A arătat, în esenţă, că produsele au un volum de alcool rafinat de numai 18-22%, că acestea conţin alcool de fermentaţie şi se încadrează în categoria produselor intermediare.
A mai susţinut că încadrarea produselor sale în clasa tarifară a alcoolului etilic este nelegală, fiind în contradicţie cu prevederile C. fisc. precum şi cu prevederile din Notele explicative ale Regulii 3 din Regulamentul CEE nr. 2658/1987 al Consiliului Europei.
4. Considerentele instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Recurenta-reclamantă a supus cenzurii instanţei de contencios administrativ încadrarea tarifară alocată de către intimata Autoritatea Naţională a Vămilor produselor „V. cu aromă de vodcă 22%", „V. cu aromă de rom 22%", „V. cu aromă de mere 18%", „V. cu aromă de caise 18%", „V. cu aromă de vişine 8%", „V. cu aromă de cireşe negre 18%", „V. cu aromă de Fragi 18%”.
Caracteristicile produselor şi modalitatea de obţinere a acestora au fost detaliate de către părţi, şi anume alcool etilic 96% vol., vin, apă, arome şi, după caz, zahăr, colorant, glicerina şi acid citric.
Astfel cum rezultă din regulile cuprinse în Sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, în sprijinul unei atare încadrări sunt mai multe reguli, care în esenţă arată că atunci când mărfurile ar putea fi clasificate în două sau mai multe poziţii, clasificarea se face în funcţie de materialul sau articolul care le conferă caracterul esenţial.
Or, din această perspectivă, din moment ce produsele în litigiu cu 28% - 22% vol.alc. au căpătat acest caracter prin folosirea preponderentă a alcoolului etilic cu concentraţie alcoolică 96%, clasificarea acestora la poziţiile (alte băuturi spirtoase) este judicioasă şi legală.
De asemenea, potrivit art. 173 alin. (1) din C. fisc., „ alcool etilic reprezintă toate produsele care au o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 1,2% în volum şi care sunt încadrate la coduri, chiar atunci când aceste produse fac parte dintr-un produs încadrat la alt capitol al Nomenclaturii combinate”.
În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că în mod fundamentat a stabilit prima instanţă legalitatea şi temeinicia actelor administrative contestate.
Înalta Curte mai constată că în mod întemeiat şi motivat a înlăturat instanţa de fond raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză, în condiţiile în care conţinutul acestuia apare atât ca neconcludent, cât şi ca aflat în contradicţie cu celelalte înscrisuri aflate la dosarul cauzei şi necontestate de către părţi (de exemplu, lista caracteristicilor şi reţetele de fabricaţie ale produselor în discuţie, dosarul de fond).
Iar, pe de altă parte, instanţa nu este legată de concluziile expertizei, aceasta constituind numai un element probatoriu lăsat la libera apreciere a judecătorului, ca şi toate celelalte motive de probă.
În acest context, soluţia Curţii de apel este legală şi se impune a fi menţinută.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de către SC G.A. SRL împotriva sentinţei civile nr. 124 din data de 17 mai 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2700/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2708/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
