ICCJ. Decizia nr. 2717/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2717/2011
Dosar nr.41930/3/2009
Şedinţa publică din 12 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Procedura în faţa instanţei de fon.
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta P.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii A.N.R.P. şi Statul Român - prin M.F. ca A.N.R.P. - prin C.C.S.D. să fie obligată să emită titlul de despăgubire până la concurenţa sumei de 300.437 RON, iar Statul Român să fie obligat să plătească această sumă, dobânda legală şi penalităţi de 1% pe zi.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin Decizia civilă nr. 169/A din 18 septembrie 2008, Curtea de Apel Piteşti a dispus acordarea despăgubirilor solicitate de aceasta, iar hotărârea a fost transmisă A.N.R.P. pentru a emite titlu de despăgubire. Deşi Decizia este titlu executoriu, pârâta a refuzat emiterea titlului solicitat, susţinând că se impune îndreptarea unei erori materiale care s-ar fi strecurat între valoarea acordată de instanţă şi cea rezultând din raport de expertiză întocmit.
Prin Sentinţa civilă nr. 413 din 4 februarie 2010, Tribunalului Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, reţinând că în raza acestei instanţe îşi are domiciliul reclamanta, raportat la incidenţa dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
La data de 12 mai 2010, reclamanta şi-a precizat acţiunea în sensul că a solicitat obligarea A.N.R.P. la emiterea titlului de plată pentru suma de 300.437 RON şi introducerea în cauză a A.V.A.S., căreia i-au fost transferate în patrimoniu obligaţiile M.F.P.
Prin întâmpinările formulate în cauză, pârâta A.N.R.P. a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, excepţia lipsei competenţei materiale a Curţii de Apel Piteşti şi excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată, motivat atât de lipsa procedurii prealabile, cât şi în raport de precizarea la acţiune.
Pârâtul Statul Român prin M.F. a ridicat, la rândul său, excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român şi a celei de reprezentare pentru M.F.
La rândul său, pârâta A.V.A.S. a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive în pricinile de această natură.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin Sentinţa civilă nr. 124/F-CONT din data de 9 iunie 2010, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de către reclamanta P.I.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a constatat, evocând dispoziţiile art. 16 şi art. 18 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, că întotdeauna titlul de plată este precedat de un titlu de despăgubire, obligatoriu chiar şi atunci când cuantumul despăgubirilor a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă pronunţată în condiţiile Legii nr. 10/2001.
A arătat litigiile având ca obiect acordarea despăgubirilor în condiţiile Legii nr. 10/2001, la finalizarea procedurii judiciare, hotărârea obţinută se înaintează C.C.S.D. în vederea emiterii titlului de despăgubire şi numai după rămânerea definitivă a acestuia se poate cere titlul de plată, urmându-se procedura din Capitolul V1 (art. 19 din lege).
Cum în cauză un astfel de titlu nu s-a obţinut, a apreciat Curtea că este incidentă excepţia inadmisibilităţii acţiunii, dată fiind prematuritatea ei.
A mai arătat prima instanţă că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, procedură obligatorie, de vreme ce, potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 247/2005, deciziile adoptate pot fi contestate în condiţiile şi termenele Legii nr. 554/2004, procedură este aplicabilă şi titlurilor de plată, iar trimiterea care se face la condiţiile Legii contenciosului administrativ priveşte inclusiv cerinţele art. 7 din acest act normativ.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termenul legal, reclamanta P.I., solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii sale, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut, cu privire la primul motiv de recurs, că instanţa de fond ar fi trebuit să precizeze, în dispozitiv, motivul respingerii acţiunii sale.
A mai susţinut, în argumentarea incidenţei art. 304 pct. 9, că în mod eronat a reţinut instanţa de fond incidenţa excepţiei prematurităţii acţiunii, în condiţiile Deciziei nr. 169/A din 18 septembrie 2008, care stabilea atât cuantumul despăgubirii, cât şi obligaţia emiterii acesteia, procedura administrativă nemaifiind incidentă sau utilă în cauză.
4. Considerentele instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 169/A din 18 septembrie 2008, rămasă irevocabilă prin nerecurare, Curtea de Apel Piteşti a admis apelul formulat de către P.I., şi, în consecinţă, a modificat Sentinţa civilă nr. 390 din 30 iunie 2003 a Tribunalului Vâlcea, în sensul că a admis contestaţia apelantei şi a desfiinţat Dispoziţia nr. 23 din 19 iunie 2002 a Primarului comunei Roşiile, jud. Vâlcea, obligând pe acesta să emită o dispoziţie prin care să propună acordarea de despăgubiri în cuantum total de 300.437 RON, în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Primarul comunei Roşiile a emis Dispoziţia nr. 134 din 20 ianuarie 2009, dosarul aferent fiind transmis Secretariatului Comisiei Centrale, care a refuzat înregistrarea acestuia, remiţându-l Primăriei comunei Roşiile, cu menţiunea că există o eroare materială în cuprinsul Deciziei civile nr. 169/2008, având în vedere că suma stabilită prin raportul de expertiză ataşat la dosar este diferită de cea prevăzută în dispozitivul sentinţei.
În aceste condiţii, în prezent recurenta nu dispune de titlu de despăgubire aferent Dispoziţiei nr. 134 din 20 ianuarie 2009.
Prin acţiunea formulată şi precizată, ce face obiectul prezentei cauze, recurenta-reclamantă a solicitat obligarea A.N.R.P. de a emite titlul de plată în condiţiile Legii nr. 10/2001, pentru suma de 300.437 RON.
OUG nr. 81/2007 defineşte titlurile de despăgubire ca fiind certificate emise de C.C.S.D., în numele şi pe seama Statului Român, care încorporează drepturile de creanţă ale deţinătorilor, corespunzător despăgubirilor acordate şi care urmează a fi valorificate prin conversia lor în acţiuni şi/sau, după caz, prin preschimbarea lor în titluri de plată. Cât priveşte titlurile de plată şi titlurile de conversie, sunt definite ca certificate emise de A.N.R.P., în numele şi pe seama Statului Român, care încorporează drepturile de creanţă ale deţinătorilor, în primul caz, de a primi o sumă de maximum 500.000 RON şi, în al doilea caz, care urmează a fi valorificate prin conversia lor în acţiuni emise de Fondul "Proprietatea".
Acelaşi act normativ prevede că A.N.R.P. coordonează procesul de acordare a despăgubirilor, realizând activităţile necesare, incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acţiuni şi achitarea despăgubirilor în numerar.
Potrivit dispoziţiilor art. 18 al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în baza deciziilor conţinând titlul de despăgubire emise de C.C.S.D. şi a opţiunilor persoanelor îndreptăţite, A.N.R.P. va emite un titlu de conversie şi/sau un titlu de plată.
Or, în speţă, recurenta - reclamantă nu este titulara unei decizii conţinând titlul de despăgubire pentru imobilul preluat abuziv, întrucât procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu a fost finalizată prin emiterea unei asemenea decizii, astfel că nu poate fi parcursă nici procedura de valorificare a titlului de despăgubiri, conform prevederilor Capitolului V Titlul VII din Legea nr. 247/2005, capitol introdus prin OUG nr. 81/2007.
În aceste condiţii, cererea recurentei privind emiterea titlului de plată aferent Dispoziţiei nr. 134 din 20 ianuarie 2009 emisă de către Primarul comunei Roşiile apare ca prematură, aşa cum a apreciat şi instanţa de fond.
Chiar dacă cuantumul despăgubirilor a fost fixat prin hotărâre judecătorească, acest fapt nu exclude obligaţia urmării, ulterior, a procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în vederea obţinerii titlului de despăgubire şi, respectiv, a titlului de plată.
Pentru aceste motive, soluţia Curţii de apel de respingere a acţiunii reclamantei ca prematură este legală şi se impune a fi menţinută.
Lipsa, din dispozitivul sentinţei, a motivului respingerii acţiunii, nu este un aspect de natură a atrage casarea sau modificarea acesteia, potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 7, mai ales câtă vreme cuprinsul, respectiv concluzia considerentelor este în deplină concordanţă cu dispozitivul.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către P.I. împotriva Sentinţei civile nr. 124/F-CONT din data de 9 iunie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2716/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2718/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
