ICCJ. Decizia nr. 2723/2011. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2723/2011
Dosar nr.630/54/2010
Şedinţa publică din 12 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 378 din data de 16 septembrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC A.C. SRL în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. a Judeţului Gorj, şi, în consecinţă, a anulat Decizia din 4 septembrie 2008, Decizia din 17 august 2008 şi raportul de inspecţie fiscală din 12 iunie 2008 emise de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta a solicitat anularea actelor administrativ fiscale, respectiv Decizia de impunere din 17 august 2008 şi Decizia din 4 septembrie 2008 privind soluţionarea contestaţiei împotriva măsurilor dispuse de organele de inspecţie fiscală, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligaţii suplimentare în valoare de 987720 RON reprezentând impozit pe profit şi T.V.A. cu accesoriile aferente, motivat de faptul că cheltuielile înregistrate în baza unor facturi fiscale au fost considerate nedeductibile.
Contestaţia formulată de reclamant a fost respinsă prin Decizia din 4 septembrie 2008.
Analizând documentele contabile existente la dosar precum şi concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, instanţa de fond a apreciat că facturile fiscale în discuţie îndeplinesc calitatea de documente justificative, conţinând informaţiile cerute de art. 155 alin. (8) din Cod fiscal şi art. 1 alin. (2) din Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 1849/2003 şi fac dovada (de altfel necontestată de organul de control), fiind însoţite şi de alte documente (note de recepţie, rapoarte de producţie, etc.) efectuării operaţiunii şi intrării în gestiunea reclamantei a mărfurilor achiziţionate în raport de obiectul de activitate al acesteia şi cu scopul de a obţine venituri, condiţii în care obligaţiile fiscale stabilite în sarcina acesteia nu sunt datorate, iar actele administrativ-fiscale întocmite sunt nelegale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta D.G.F.P. a Judeţului Gorj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin cererea de recurs s-a cerut verificarea legalităţii sentinţei în baza art. 3041 C. proc. civ., subliniindu-se că din actele dosarului rezultă cu prisosinţă că nu sunt deductibile cheltuielile în sumă de 1.059.166 RON înscrise în facturile care au făcut obiectul contestaţiei, organele de inspecţie fiscală stabilind potrivit legislaţiei în vigoare că aceste facturi nu conţin toate elementele obligatorii privind furnizorii şi că în aceste condiţii agentul economic are obligaţia de plată a diferenţei de impozit pe profit şi a T.V.A. cu majorările de întârziere aferente, în cuantum total de 987.720 RON. Au fost invocate dispoziţiile art. 1 alin. (6) şi art. 6 din HG nr. 831/1997 cu modificările şi completările ulterioare, art. 4 alin. (6) lit. m) din OUG nr. 217/1999 pentru modificarea şi completarea OG nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, precum şi Decizia V din 15 ianuarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind nedeductibilitatea T.V.A.
Examinând cauza sub toate aspectele în virtutea art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinţei atacate, fiind temeinică şi legală atât abordarea cât şi concluzia primei instanţe care a dispus anularea deciziei de impunere din 17 august 2008 întocmite de S.A.F. - Activitatea de Inspecţie Fiscală din cadrul D.G.F.P. Gorj şi a actelor subsecvente.
Obiectul acţiunii în contencios administrativ şi fiscal, formulată iniţial în faţa Tribunalului Gorj şi declinată în conformitate cu art. 10 alin. (1) teza II din Legea nr. 554/2004 (modificată şi completată), a vizat anularea deciziei de impunere din 17 august 2008 întocmită în baza raportului de inspecţie fiscală din 12 iunie 2008 în urma controlului efectuat de organele fiscale pentru perioada 1 octombrie 1999 - 31 martie 2005 şi care au stabilit în sarcina SC A.C. SRL obligaţia de plată a sumei totale de 987.720 RON compusă din suma de 264.792 RON reprezentând impozit pe profit, suma de 387.636 RON majorări de întârziere aferente acestuia, precum şi suma de 335.292 RON reprezentând majorări de întârziere aferente T.V.A., obligaţie fiscală menţinută de D.G.F.P. Gorj în urma soluţionării contestaţiei formulate de reclamantă, prin Decizia din 4 septembrie 2008.
Pe baza unui probatoriu complex administrat, cerându-se şi opinia unui specialist contabil în temeiul art. 201 C. proc. civ., instanţa de fond a stabilit că operaţiunile economice efectuate de reclamantă au avut un caracter real, mai exact că fierul vechi achiziţionat de reclamantă a intrat în gestiune, a fost înregistrat în contabilitatea societăţii comerciale ca atare, facturile de aprovizionare având întocmite note de recepţie la data aprovizionării fiind întocmite şi rapoarte de producţie, căci marfa a fost supusă prelucrării în vederea comercializării, cheltuiala în discuţie fiind evident efectuată în scopul realizării de venituri impozabile în sensul art. 21 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Având în vedere şi concluziile expertului contabil, instanţa a reţinut în mod just că facturile prin care s-a achiziţionat fier vechi au calitatea de documente justificative în sensul art. 21 alin. (4) lit. f) cu referire la art. 155 alin. (8) din Legea nr. 571/2003 şi la art. 1 alin. (1) din Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 1849/2003, acestea din urmă privind condiţiile de fond şi de formă ce trebuie respectate la întocmirea unei facturi.
În privinţa datelor despre furnizor, expertul contabil precizează că facturile de aprovizionare de la furnizor sunt documente justificative având completate datele despre furnizor prin ştampile imprimate, iar furnizorii ce nu au fost luaţi în considerare la calculul impozitului de profit de către organele de inspecţie fiscală au dovezi de plătitori de TVA, conform anexei 1 la expertiză.
S-a constatat că facturile în discuţie sunt înregistrate în contabilitatea societăţii reclamante conform Legii nr. 82/1991 completată şi modificată, OUG nr. 17/2000 (în vigoare la 15 martie 2000), OG nr. 3/1992, Legii nr. 345/2002 şi Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, fiind considerate documente justificative în sensul dispoziţiilor legale.
Fiind vorba de o operaţiune economico-financiară reală, înregistrată în contabilitatea societăţii reclamante, constatându-se că facturile fiscale emise de furnizori conţin/furnizează toate informaţiile cerute de prevederile legale în vigoare la data efectuării acestei operaţiuni, se reţine că sumele/cheltuielile din facturi sunt deductibile, iar critica recurentei privitoare la nerespectarea Deciziei nr. V din 15 ianuarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, nu va fi primită, dispoziţiile acesteia făcând trimitere clară la o abordare din perspectiva dispoziţiilor legale în vigoare la data efectuării operaţiunii pentru care se solicită deducerea de T.V.A.
În contextul prezentat, instanţa de control judiciar apreciază ca legală concluzia primei instanţe anume aceea că sumele stabilite suplimentar în sarcina intimatei-reclamante nu sunt datorate, consecinţa fiind aceea a anulării actelor administrativ fiscale prin care aceste sume au fost fixate.
Văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. a Judeţului Gorj împotriva Sentinţei civile nr. 378 din data de 16 septembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2722/2011. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 2724/2011. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
