ICCJ. Decizia nr. 2726/2011. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2726/2011
Dosar nr.439/32/2010
Şedinţa publică din 12 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Procedura în faţa instanţei de fond
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Municipiul Oneşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.R.S.C.U.P., anularea art. 6 şi 7 din Decizia din 4 decembrie 2009 emisă de pârâtă cu privire la stabilirea preţului local de referinţă pentru municipiul Oneşti.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că instituirea unei obligaţii în sarcina autorităţilor locale de a suporta diferenţa de preţ dintre suma maximă şi suma efectiv alocată de la bugetul de stat pentru compensarea combustibilului utilizat la producerea energiei termice furnizate populaţiei prin sisteme centralizate constituie o încălcare evidentă a principiului autonomiei locale.
A invocat reclamantul şi excepţia de neconstituţionalitate a art. 4 alin. (4) din OG nr. 36/2006 privind instituirea preţurilor locale de referinţă pentru energia termică furnizată populaţiei prin sisteme centralizate.
Pârâta A.N.R.S.C.U.P. a ridicat excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neformularea în termen a plângerii prealabile.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin Sentinţa civilă nr. 100 din data de 29 septembrie 2010, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi, în consecinţă, a respins acţiunea reclamantului Municipiul Oneşti ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin Decizia din 4 decembrie 2009 emisă de A.N.R.S.C.U.P. a fost stabilit preţul local de referinţă pentru municipiul Oneşti de 49,24 RON/Gj (206,17 RON/Gcal), inclusiv T.V.A., cu subvenţia unitară propusă de autoritatea administraţiei publice locale pentru energia termică furnizată populaţiei prin sisteme centralizate, în scopul încălzirii locuinţelor şi al preparării apei calde menajere. A fost stabilită compensarea unitară de 17,72 RON/Gj (74,20 RON/Gcal) inclusiv T.V.A. pentru combustibilul folosit pentru producerea energiei termice furnizată populaţiei prin sisteme centralizate.
Decizia nr. 133/2009 a cărei anulare parţială se solicită i-a fost comunicată reclamantului la data de 8 decembrie 2010, iar acesta a formulat plângere prealabilă, solicitând revocarea art. 6 şi 7 din acest act la data de 14 mai 2010.
Curtea a constatat, pe de o parte, că Decizia atacată nu are caracterul unui act normativ, ci este emisă în considerarea art. 20 din Ordinul nr. 21/514/2006, într-un raport juridic reglementat de acest act normativ ce priveşte autoritatea administrativă publică locală şi autoritatea de reglementare, iar, pe de altă parte, reclamantul a formulat plângerea prealabilă peste termenul prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei decizii a formulat recurs în termenul legal reclamantul Municipiul Oneşti, solicitând casarea acesteia pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond a calificat în mod eronat actul supus examinării instanţei ca act administrativ individual, în condiţiile în care acesta are caracterul unui act normativ, fiind de aplicabilitatea generală, apt să producă efecte juridice la nivelul întregii comunităţi locale şi că, pe de altă parte, în cauză nu a fost îndeplinită condiţia privind comunicarea actului administrativ beneficiarilor, pentru a putea fi incident termenul de prescripţie a parcurgerii procedurii prealabile.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului formulat
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată recursul nefondat, şi urmează a-l respinge, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Distincţia esenţială între un act administrativ normativ şi un act administrativ individual constă în aceea că primul are o aplicabilitate generală, asupra unui număr nedeterminat de persoane, pe când cel de-al doilea produce efecte asupra unui număr relativ restrâns şi determinat de subiecţi de drept.
Decizia din 04 decembrie 2009, emisă de către preşedintele A.N.R.S.C. are ca obiect stabilirea preţului local de referinţă pentru energia termică pentru Municipiul Oneşti, fiind emis în temeiul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din OG nr. 36/2006, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Ordinului comun A.N.R.E. şi A.N.R.S.C. nr. 21/514/2006, şi instituie o serie de obligaţii, în mod direct, cu privire la aprobarea preţului, calcularea şi asigurarea subvenţiei de la bugetul local, în sarcina autorităţii administraţiei publice locale a Municipiului Oneşti.
În aceste condiţii, calificarea deciziei din 04 decembrie 2009 ca act administrativ individual, aşa cum a apreciat instanţa de fond, este corectă.
Sub aspectul incidenţei dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că, potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, Decizia contestată a fost comunicată recurentului la data de 08 decembrie 2009, iar acesta a formulat plângere prealabilă la data de 14 mai 2010, peste termenul de 30 de zile prevăzut de textul normativ indicat.
În speţă recurenta nu a făcut dovada existenţei vreunor motive temeinice, de natură a determina aplicarea art. 7 alin. (7) teza I din Legea nr. 554/2005.
În aceste condiţii, în mod corect a reţinut instanţa de fond inadmisibilitatea acţiunii reclamantului-recurent.
Susţinerile recurentului privind necomunicarea actului administrativ beneficiarilor acestuia, identificaţi ca fiind cetăţenii Municipiului Oneşti, aspect de natură a afecta începerea curgerii termenului prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, sunt neîntemeiate, întrucât în speţă se discută curgerea acestui termen faţă de recurent, titular prezent al acţiunii, raportat la momentul în care acesta a luat cunoştinţă de conţinutul actului contestat.
Pentru aceste considerente şi faţă de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi ale art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul formulat va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către Municipiul Oneşti, prin Primar, împotriva Sentinţei civile nr. 100 din data de 29 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2725/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2743/2011. Contencios. Conflict de... → |
|---|
