ICCJ. Decizia nr. 2725/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2725/2011
Dosar nr.829/2/2010
Şedinţa publică din 12 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 3790 din data de 7 octombrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de către reclamanta S.R.T. în contradictoriu cu pârâtul C.N.A.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin Decizia nr. 161 din 14 ianuarie 2010 emisă de C.N.A. s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 15 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, sancţionarea S.R.T. cu adresarea unei somaţii publice pentru postul de televiziune TVR 2, precum şi intrarea de îndată în legalitate.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 931 alin. (1) şi (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 333/2009, s-a prevăzut obligaţia reclamantei de a transmite în următoarele 24 de ore de la comunicare, sonor şi vizual, de cel puţin 3 ori, în intervalul orar 18,00 - 22,00, următorul text.
"Consiliul Naţional al Audiovizualului a sancţionat postul de televiziune TVR 2, cu somaţie publică, întrucât, în difuzarea emisiunii "Ora de ştiri" din data de 5 decembrie 2009, s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 46 din Codul audiovizualului.
Potrivit dispoziţiilor invocate, este interzisă în programele audiovizuale orice discriminare pe considerente de rasă, religie, naţionalitate, sex, orientare sexuală sau etnie".
Decizia Consiliului a fost adoptată în urma difuzării, în data de 5 decembrie 2009, de către postul de televiziune TVR 2, a emisiunii "Ora de ştiri", reţinându-se că în cadrul acesteia invitata emisiunii a făcut afirmaţii cu caracter discriminator la adresa muncitorilor străini care lucrează în România, invocând presupuse probleme pe care aceştia le pot produce, cum ar fi transmiterea unor boli, neplata taxelor sau creşterea cheltuielilor sociale.
Instanţa de fond a apreciat că dispoziţiile art. 46 din Decizia C.N.A. nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual au fost corect interpretate şi aplicate de autoritatea pârâtă, întrucât afirmaţiile invitatei emisiunii la adresa muncitorilor chinezi şi indieni care lucrează în România sunt discriminatorii în sensul art. 2 alin. (1) din OG nr. 137/2000.
A mai arătat prima instanţă că faptul că pe parcursul discursului susţinut de invitată, producătoarea emisiunii "Ora de ştiri" a intervenit punctual pentru a modera linia acestuia, nu are relevanţă sub aspectul legalităţii deciziei contestate, întrucât aplicarea sancţiunii a fost determinată de nerespectarea dispoziţiilor art. 46 din Codul audiovizualului şi nu a dispoziţiilor art. 42 din acelaşi cod, care instituie anumite obligaţii în sarcina realizatorilor emisiunilor "în cazul în care în emisiunile audiovizuale se aduc acuzaţii unei persoane privind fapte sau comportamente ilegale sau imorale".
Pronunţându-se asupra legalităţii sancţiunii, instanţa de fond a mai arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (3) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, răspunderea pentru conţinutul serviciilor de programe difuzate, inclusiv al comunicărilor comerciale audiovizuale, revine, în condiţiile legii, exclusiv furnizorului de servicii media audiovizuale, respingând argumentul reclamantei potrivit căruia afirmaţiile calificate ca fiind discriminatorii nu îi sunt imputabile.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta S.R.T., criticând-o ca nelegală şi netemeinică întrucât a fost dată cu greşita aplicare a legii.
S-a arătat pe larg în motivele de recurs faptul că Decizia C.N.A. nr. 162/2010 este nelegală, raportat la dispoziţiile legale în materie, şi a creat prejudicii de imagine TVR.
În raport de prevederile OUG nr. 137/2010, fapta săvârşită de S.R.T. nu a avut ca scop sau efect înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. S.R.T. în emisiunea din 5 decembrie 2009 a prezentat doar un reportaj cu privire la problema medicală cu care se confruntă Europa "infertilitatea", invitatul sesizând situaţia altor state pentru a prezenta riscurile la care se expune România.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului, motivele de recurs şi în raport de prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Prin Decizia atacată nr. 161 din 14 ianuarie 2010 recurenta a fost sancţionată cu somaţie publică pentru încălcarea dispoziţiilor art. 46 alin. (2) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, pentru că în emisiunea "Ora de ştiri" din 5 decembrie 2009 a avut ca obiect de discuţie scăderea notorietăţii în România. S-a considerat că s-au făcut afirmaţii discriminatorii la adresa persoanelor de altă naţionalitate (chineză şi indiană) care muncesc pe teritoriul ţării de către invitata emisiunii, motiv pentru care postul TVR 2 a fost sancţionat.
Din probele admise şi administrate rezultă fără posibilitate de tăgadă că afirmaţiile făcute de invitata emisiunii la adresa minorităţilor indieni şi chinezi care muncesc pe teritoriul României, au avut caracter discriminator, întrucât au fost invocate diverse probleme pe care aceştia le-ar putea produce şi instanţa de fond le-a exemplificat în hotărârea judecătorească.
Dispoziţiile art. 46 din Decizia nr. 187/2006 au fost corect interpretate de C.N.A. pentru că afirmaţiile invitatei au fost discriminatorii, în sensul instituirii unui tratament diferenţiat pe baza criteriului de naţionalitate care are ca scop înlăturarea exercitării în condiţiile de egalitate a drepturilor recunoscute de lege.
Conform Legii audiovizualului, răspunderea pentru conţinutul Serviciilor de programe audiovizuale, revine furnizorului de servicii media audiovizuale. Prin urmare corect prima instanţă a apreciat că răspunderea exclusivă este a furnizorului de servicii pentru programele difuzate conform Legii nr. 504/2002, astfel încât a fost înlăturată, susţinerea reclamantei în ceea ce priveşte faptul că afirmaţiile calificate ca fiind discriminatorii nu îi sunt imputabile.
Sancţiunea aplicată nu s-a întemeiat pe art. 42 din Codul audiovizualului, nefiind sancţionată lipsa de intervenţie a moderatorului, ci pe art. 46 care interzice difuzarea de programe ce conţin orice fel de discriminare pe criterii de rasă, naţionalitate, sex, religie.
Corect C.N.A. a apreciat că există discriminare în conformitate cu prevederile OG nr. 137/2000 întrucât prin comentariile invitatei se putea da naştere la o inegalitate între persoane, inducându-se telespectatorilor ideea că urmare a imigrării unor persoane de naţionalitate chineză şi indiană şi a politicii demografice diferite dintre România şi alte state, România ar urma să fie condusă de persoane de altă naţionalitate care nu respectă legile ţării.
S-a încălcat astfel şi Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, ratificată de România, convenţie care solicită semnatarelor să se angajeze să ia măsuri pentru lupta împotriva discriminării rasiale şi etnice.
Dealtfel, recurenta nu a contestat fapta reţinută în sarcina sa prin Decizia în litigiu, ci doar faptul că reglementările legale referitoare la discriminare se aplică doar în condiţiile în care unei persoane i se interzice în mod întemeiat un drept.
Prin urmare, în raport de argumentele mai sus invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recurenta a difuzat emisiunea din 5 decembrie 2009 cu încălcarea dispoziţiilor referitoare la discriminare, răspunderea conform Legii nr. 504/2002 revenind furnizorului de servicii media în mod exclusiv.
În privinţa publicării hotărârii în trei cotidiene, legal a fost respinsă de prima instanţă întrucât nu are temei juridic.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa este legală şi temeinică, motiv pentru care recursul formulat de S.R.T. se va respinge ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către S.R.T. împotriva Sentinţei civile nr. 3790 din 7 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2724/2011. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 2726/2011. Contencios. Anulare acte emise de... → |
|---|
